După ce, mai bine de patru decenii, am fost îndoctrinați cu ideea că monarhia este un lucru rău pentru țară – ba, chiar și după aceea, multora ni s-a inoculat același lucru – iată că astăzi, 16 decembrie, am realizat că, odată cu pogorârea în mormânt a Regelui Mihai I al României, ne-am îngropat și o parte a istoriei, neștiute, a neamului nostru…
Pe Majestatea Sa l-am cunoscut, personal, cu mulți ani în urmă, când, la o deschidere oficială a Salonului Auto București, aflându-mă printre jurnaliștii acreditați, am avut ocazia să dau mâna cu Domnia Sa, ce se afla acolo ca invitat special, la acea vreme.
Nu pot uita nici astăzi mâna fină și vocea blândă a Maiestății Sale, două lucruri ce probabil au rămas în memoria multora dintre cei prezenți la la evenimentul amintit…
Astăzi, la aproape un deceniu și jumătate de la acel moment , l-am reîntâlnit pe Rege, într-un context trist, condus pe ultimul său drum din lumea reală.
Nu drama, nu tragedia momentului au fost cele care au smuls, sper, lacrimi din partea celor care au fost prezenți, ci numărul mare de români dornici să își ia adio de la Suveran…
Conform surselor, circa un milion și jumătate de oameni au asistat la ultimul drum al Regelui, pe traseul Palatul Regal – Catedrala Mitropolitană, din Dealul Mitropoliei.
Pe tot acest drum fără întoarcere, sute, poate mii de buchete de flori au fost aruncate în calea ultimului Suveran al României, iar scandările și aplauzele l-au însoțit pe cel care, pentru mulți, a fost și va rămâne veșnic, „Regele lor”.
Drumul până la Curtea de Argeș, cu Trenul Regal, a fost parcurs cu siguranță în gândurile a milioane de români care au conștientizat, într-un final, că, odată cu moartea ultimului rege român, se încheie și o bună parte a istoriei noastre.
O istorie maltratată, modificată și încă suferindă de pe urma mutațiilor produse de comunism.
Pentru unii, este mult prea târziu să realizeze însă acest aspect.
Doar Cel de Sus va mai da dreptate, poate, și va repune la locul lor , toate cele ce ar fi trebuit să se scrie și să se cunoască despre meritele acestui OM.
Până atunci, după cele șapte zile în care românii l-au omagiat pe ultimul Rege al neamului românesc, cu un doliu strict, vor urma, conform tradiției, alte patruzeci de zile…
Doliul pe care urmează a-l păstra , nu este doar după un monarh, ci după o etapă importantă a istoriei, a ființei noastre naționale, care a murit, odată cu el, cu Regele Mihai I al României!
Regele a murit! Trăiască veșnic Cugetul acestui popor încercat…!
(Anna LINCĂ)