EDITORIAL. ”Cine tace , trăiește…!”

În România Statul se află  într-o luptă permanentă  cu cetățeanul, iar acest lucru se vede clar din statisticele  ultimelor luni , în care instituțiile statului se laudă cu amenziile dispuse și sumele  colectate la buget de la cetățeni.  

Nu este nimic rău în a-i sancționa pe cei  ce nu respectă legea, însă  dacă acest lucru  se face discreționar  atunci putem vorbi de un abuz și de o acțiune în forță a statului, în dorința lui de a colecta bani pentru a acoperi promisiunile făcute bugetarilor. Deși micii întreprinzători și în general mediul privat se declară  sufocat de taxe, controale și tot felul de sancțiuni,  statul mimează   că sprijină mediul de afaceri, un mediu pe care  tot ei l-au contaminat cu contracte păguboase încheiate în favoarea  clientele sale politice. În acest fel  banul public a fost dirijat – prin firme controlate în mare parte de un cerc clientelar – iar  fondurile europene au fost fraudate de către băieții deștepți ce continuă să ne sfideze  de  mai bine de douăzeci de ani.  

 Este suficient să răsfoim contractele încheiate de Sebastian Ghiță cu instituțiile statului pentru a constata cum banii statului  sunt  dirijați,  cu dedicație, în scopuri precise. În consecință, Statul român,  prin cei ce ne-au condus și ne conduc, nu ne demonstrează  decât  adevărul  trist că singurul lui interes este  să devenim  din ce în cei mai ignoranți, mai preocupați de grija zilei de mâine, mai bolnavi, mai disperați. În tot acest timp actorii lui, politicieni fără scrupule, alături de  familiile lor , prosperă nejustificat…Copiii, soțiile și amantele acestor personaje bizare, mediocre, ocupă funcții de conducere în instituțiile statului, firmele lor se dezvoltă continuu, în timp ce organele de control sunt plătite, tot din banii noștri,  ca acestea să fie protejate.  În aceest context nouă nu ne rămân  decât două soluții : plecăm din țară sau acceptăm să fim tot mai umiliți, mai tăcuți și mai resemnați.  „Chi tace campa” (tred.- Cine tace trăiește) – este o normă atât de generală încât ea a devenit tipică grupurilor mafiote din întreaga lume.

De la o guvernare la alta cei ce dețin puterea  nu ne dovedesc altceva decât faptul că în România,   nepotismul, spiritul de gașcă , dictatura, totalitarismul, manipularea  sunt  singurele unelte pe care știu să le folosească.  Iată de ce în relația lor directă cu poporul, Democrația reprezintă doar un pretext…

(Jurnal)