Duminică 15 ianuarie, Ziua poetului Mihai Eminescu și a Culturii Naționale, au fost celebrate la Giurgiu de o mână de oameni…

Deși a fost legiferată ca Zi a Culturii Naționale, încă din 2010, data de 15 ianuarie, ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu (născut pe 15 ianuarie 1850), a fost îngropată în uitare de comunitatea locală, giurgiuvean.

Doar o mână de localnici au venit astăzi în Parcul Alei, din Municipiul Giurgiu,  pentru a pune o floare la baza soclului statuii poetului, cinstind în acest mod memoria acestui geniu poetic, fără pereche…

Cu atât mai mult cu cât Eminescu, în drumul destinului său omenesc, a trecut și prin orașul Giurgiu în perioada 1866 – 1869, când a pribegit pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti.

Ca să-și câștige existența tânărul poet n-a ezitat niciodată să accepte munci umilitoare. Așa a ajuns chiar să lucreze chiar ca hamal în port, în paralel desăvârșindu-și creația sa nemuritoare.

Nu ne vom opri însă la biografia sa bogată în experiențe, ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti, când a fost  pe rând  sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali și Teatrul Naţional  și nici nu vom aminti perioada dintre 1869 şi 1862  când  devine  student la Viena, auditor extraordinar la Facultatea de Filozofie şi Drept, dar  şi  la alte facultăţi, iar mai apoi studiind în fastuosul centru cultural:  Berlin.

Trebuie știut însă că în 1877 poetul nostru național s-a mutat la Bucureşti, unde până în 1883  a lucrat ca redactor, apoi ca redactor-şef la ziarul „Timpul“. În tot acest timp Eminescu a desfăşurat o activitate publicistică excepţională, dar tot aici i s-a ruinat grav sănătatea.

Și astfel, nedrept de devreme, poetul  se stinge din viaţă, în condiţii dubioase,  în casa de sănătate a doctorului Şuţu, fiind  înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu, sicriul cu corpul său neînsuflețit fiind dus pe ultimul drum pământean, pe umerii a patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

Publicistica lui Eminescu, câteva mii de articole ce vorbesc despre stat, progres social, civilizaţie şi cultură, a fost obiect de controversă, iar oamenii politici, ideologii sau sociologii au cultivat-o sau au  repudiat-o în funcţie de interese. Convingeți-vă singuri de acest lucru…Iată ce scria în ziarul ”Timpul” , în 15 mai 1878, Mihai Eminescu:

”Oamenii care au comis infracțiuni rămân somități, se plimbă pe stradă, ocupă funcțiuni înalte în loc să își petreacă viața la pușcărie.

Trădătorii devin oameni mari și respectați și proștii devin administratori ai statului român. Trădătorul e geniu, plagiatorul e erou, pungașul devine bogat, panglicarul e om politic, cămătarul negustor, speculantul de idei e om cu principii! Asta-i judecata poporului nostru! ”

Vedeți? Este atât de viu, de adevărat, de real tot ce spunea Eminescu, de parcă toate acestea le-ar fi spus ieri…

Toate acestea sunt motive pentru care ar trebui să ne simțim vinovați, noi giurgiuvenii, pentru că l-am uitat pe Eminescu, cu atât mai mult cu cât a-l păstra permanent în ființa noastră înseamnă până la urmă a simți, a gândi și a rosti românește.

(Florian Tincu)