652x450_013973-mascaIată-ne ajunși în a treia săptămână în care gazda rubricii noastre, nea Bebe Călinescu,  redă atmosfera de la începutul nașterii primelor spectacole de revistă din municipiul nostru, grație unor oameni cu dragoste de cultură , ce au dat tonul următoarelor generații de artiști locali…Momentele de muncă ale spectacolelor erau însă adesea presărate cu momente de-a dreptul  hazlii create de cele mai multe ori tocmai datorită  rigurozității  cu care era tratat actul artistic.

 După cum v-am relatat  într-o ediție anterioară, spectacolul de  revistă „Tinereţe” s-a jucat la un moment dat şi la Olteniţa. Cum am ajuns acolo?  Directorul general de atunci al Şantierului Naval Olteniţa, tovarășul  Cristea , prezent la Giurgiu pentru un schimb de experienţă cu cei din Şantierul Naval Giurgiu, a fost invitat de conducerea acestora din urmă să vizioneze spectacolul nostru de revistă, poate din dorința de a demonstra ce suntem noi în stare sau poate pur și simplu din orgoliu, având în vedere că Șantierul era cel ce sponsoriza spectacolul , având şi salariaţi care jucau efectiv în el.

Tovarășului Cristea,  i-a plăcut  atât de mult spectacolul încât  a solicitat Casei de Cultură din Giurgiu să fie de acord ca această revistă muzicală să se joace şi la Olteniţa, pentru salariaţii din SNO și familiile acestora. Cererea a fost admisă, mai ales că cei din Olteniţa ne promiseseră că ne trimit  un autobuz să ia actorii şi un camion pentru decoruri şi recuzită.

Așa că ne-am deplasat cu mijlocele lor, plus un autobuz din Giurgiu, proprietatea Fabricii de Zahăr, la Oltenița. S-au jucat două spectacole, unul la ora 14.00 pentru locuitorii oraşului şi unul la ora 17.00 pentru salariaţii SNOltenița.

 În cel de-al doilea spectacol, în actul al II-lea, era un tablou cu o scenetă pe teme de vânătoare la care în afară de Stelică Dobrescu, Costică Stăncescu și  Ion Budulan mai lua parte şi cel ce prezenta programul revistei,  Anghel Velicu.  După terminarea scenetei acesta  trebuia să se schimbe cât putea de repede şi să se machieze foar la foc automat. Pentru ca el să aibă acest răgaz eu ieşeam în  faţa cortinei şi cântam cupletul „Suflet candriu de papugiu” un șlagăr la modă făcut celebru de către marele actor Colea Rutu. În tot acest timp cei din culise trebuiau să fie extrem de operaativi. Imediat după mine intra în scenă din nou Anghel Velicu cu prezentarea…

Cureaua buclucașă

Anghel a apărut pe scenă, a fost îndelung aplaudat, căci așa cum vă spuneam avea mare priză la public, dar în momentul când s-a aşezat în faţa microfonului , în timp ce îl potrivea pentru înălţimea sa,  lumea a început să râdă în hohote …Anghel  săracu’ nu înțelegea nimic. Cei din culise îi făceau semne disperate, să se uite în jos. Lumea din sală era pur si simplu în delir. Se ovaţiona se  fluiera, se tropăia…În cele din urmă prezentatorul nostru a înțeles care era motivul amuzamentului general. Cureaua de la pantaloni mai lungă decât trebuia îi atârna printre picioare! Şi-a pus palmele pe ochi şi cu o atitudine ruşinoasă a ieşit din scenă. Spectatorii ovaţionau în continuare cu toate că el nu mai era prezent. Până la sfârşitul spectacolului în momentul când el apărea pe scenă lumea aplauda puternic.

În marea grabă când s-a schimbat nu a introdus bine cureaua pe găicile de la pantaloni . Cureaua nu era a lui era a altuia mai voluminos şi era mai lungă decât îi trebuia lui. Angheluş al nostru a mai vrut să repete gestul dar directorul de scenă Matei Anastasiu i-a spus că dacă repetă îl aruncă în fosa de la orchestră ca pe un sac de cartofi.

Schițele lui Caragiale ne-au ținut loc de pauză la spectacolele de revistă

Publicul giurgiuvean era nerăbdător să ne vadă pe scenă, s-a hotărât să organizăm un spectacol intermediar între reviste. Matei Anastasiu, Marin Popescu, Gică Rădulescu au convocat un număr de tineri pe care i-a întrebat dacă pot depune un efort suplimentar pentru a realiza un spectacol de teatru „O seară Caragiale”. Acordul a fost dat de toţi cei solicitaţi să interpreteze roluri din piesele lui „Nenea Iancu” atât de plăcute şi cu personaje foarte colorate, tipice din fauna umană din „Momente şi Schiţe”.

Acest spectacol s-a stabilit să-l realizăm în maxim 30-40 de zile, ca să avem suficient timp să lucrăm şi la următorul spectacol de revistă „Spune Dunăre spune”

S-a considerat că vom putea da circa 10 spectacole din Caragiale până la premiera noii reviste. Spectacolul a cuprins din repertoriul marelui scriitor piesele: CFR, Articolul 214, Amicii, Lanţul Slăbiciunilor, Justiţie, Mitică şi La poştă.

Organizarea spectacolului a fost asigurată de: Matei Anastasiu – direcţia de scenă, Marin Popescu – regie, Gică Rădulescu şi Mihai Ionescu – scenografie, machiaj şi Marin Mantu – decoruri. Interpreţii de la sceneta CFR erau: în rolul Amicului – Stelică Dobrescu, Niţă – Costică Stăncescu, Ghiţă – Jean Clonaru;

În „Articolul 214”, rolul Preotului l-am interpretat eu, Bebe Călinescu, Tarasiţa Popescu era Mimi Manea, Acriviţa Popescu era Puica Popescu, Lae Popescu – Mielu Marinescu, Avocatul – Ion Budulan sau Jean Clonaru, cei doi erau dublură unul altuia…

La „Amicii”, în rolul lui Lache – Jean Clonaru, Mache – Costică Stăncescu, Tache – Anghel Velicu…

În „Lanţul slăbiciunilor”, în rolul Amicului: Mielu Marinescu.

În „Justiţie”, în rolul Reclamantei – Mimi Manea, al Judecătorului – Jean Clonaru, iar al Pârâtului , subsemnatul, Bebe Călinescu.

Pentru a se putea schimba în bune condiţii şi la timp decorurile, s-a introdus pentru a se juca la faţă de cortină „Mitică” şi „La Poştă” care au fost interpretate de Bebe Călinescu şi Anghel Velicu.

Munca noastră a fost răsplătită de aplauzele entuziaştilor spectatori giurgiuveni care au venit în număr mare să vizioneze spectacolul.

În acest mod s-a umplut golul produs de la sfârşitul spectacolului „Înfloreşte Ţara mea” şi a treia revistă intitulată „Spune Dunăre Spune”…

Și toate acestea se realizau din plăcere şi cu mult elan tineresc, mânaţi de entuziasmul pe care n-il da generoasele aplauze ale iubitorilor noştri spectatori.

(A montat și corectat, Florian TINCU)

 

1 COMENTARIU

  1. După un spectacol la Atheneul Român susținut de soprana Angela Gheorghiu și încheiat cu Imnul României,am bucuria de a citi un nou episod din amintirile domnului Călinescu despre Giurgiu de altădată. Cu speranța că vor mai fi multe episoade,i-as recomanda autorului să se gândească din timp la transformarea acestora într-o carte autobiografică . Și dacă va fi să se alcătuiască o asemenea lucrare,lansarea ei ar fi un eveniment cultural deosebit,ce ar aduna mulți giurgiuveni iubitori de carte și de Istoria Orașului Nostru!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.