DGASPC Giurgiu solicită ziarului nostru un drept la replică aberant punându-și în acest mod cenușă în cap! Din ciclul: „Dacă tăceai, filosof rămâneai!”

În urma unui material preluat de ziarul nostru din presa națională despre cazul a opt copii de la o casă de tip familial ce au fost confirmați cu gripă de tip A, am primit la redacție din partea  DGASPC, un drept la replică, care conform Deciziei 220/2011 (  în speță, Art. 51), nu are legitimitatea unui așa zis „drept la replică”.

În consecință, nu vom ocupa abuziv site-ul publicației  și respectiv, paginile ziarului nostru, in varianta print, pentru a da curs solicitării unei instituții, ce îmbracă formal noțiunea de drept la replică.

De fapt acest  drept la replică este o formă mascată de a salva imaginea purtătorului de cuvânt al Direcției și nicidecum aceea de a modifica/corecta informațiile de fond apărute în articolul citat mai sus.

Pentru a demonstra legitimitatea celor  menționate, vom demonstra în rândurile ce urmează,  nelegitimitatea acestui demers.

Mai întâi de toate ni se impută că, cităm: ,, În realitate, nu toți copiii de la casa de tip familial pentru minori cu handicap grav, și anume , opt copii cu vârste cuprinse între patru și nouă ani, au fost confirmați cu gripă de tip A, ci șase dintre cei opt au fost diagnosticați cu această boală…”

O provocăm profesional pe purtătoarea de „tăceri și confuzii” de la  DGASPC  să verifice atent declarația pe care a dat-o celor de la AGERPRES, preluată de o parte din presa națională și să o compare cu informațiile pe care noi le-am furnizat în articol.

„În prezent, din totalul de opt copii aflaţi în casa de tip familial de la Giurgiu pentru copii cu handicap grav, doi sunt internaţi la Marie Curie, doi la Spitalul Judeţean Giurgiu şi patru primesc tratament medicamentos în casa de tip familial”, a declarat pentru AGERPRES reprezentanta în relaţia cu mass-media din cadrul DGASPC Giurgiu.

Să facem un calcul de aritmetică elementară! Doi copii internați la  Marie Curie, plus doi copii internați la Giurgiu, fac patru,  la care se adaugă ceilalți patru care  „primesc tratament medicamentos în casa de tip familial”… Deci patru internați, plus patru copii bolnavi rămași în Centru ( probabil nu într-o stare atât de gravă), este egal cu opt, nu cu șase! Dacă un calcul aritmetic de clasă primară, pune reale probleme purtătoarei de cuvânt a acestei instituții, atunci logica devine o știință SF.

Pentru a-și demonstra incompetența, cei ce semnează această glumă sinistră, numită „drept la replică”, ne  mai precizează că  doi dintre copii sunt internați, nu la  „Marie Curie”, ci la  „Marie Sklodowska – Curie” !?  Pe principiul nu e baba Rada, ci e Rada baba!

Fără să fim răutăcioși, ne întrebăm retoric dacă cei care au redactat această adresă, erau perfect lucizi, întrucât în articolul nostru, exact asta menționăm că, cităm: „ doi sunt  internaţi la „Marie Curie”... Da, este adevărat că am omis  să inserăm și Sklodowska, nume ce a plăcut atât de mult instituției.

Ni se mai comunică faptul că de la momentul publicării articolului și până la emiterea acestei glume instituționale, un copil din cei opt, a fost externat. Care este atunci relevanța dreptului la replică solicitat,  pe acest aspect al externării unui copil?  Schimbă cu ceva acest amănunt conținutul materialului?

Cât despre faptul că purtătorul de cuvânt al Direcției nu poate informa presa locală despre evenimentele din cadrul instituției, din proprie inițiativă, decât la solicitarea mass media, o să  prezentăm un mic ghid despre ce reprezintă un purtător de cuvânt și care sunt atribuțiile acestuia.

Purtătorul de cuvânt este „vocea” unei insti­tuţii, astfel încât trebuie să fie o persoană credibilă şi să deţină calităţile unui bun comunicator. Mai mult, el trebuie să se asigure că mesajele pe care le transmite sunt direcţionate şi receptate în mod  corect. „Transmiterea informaţiilor trebuie să se facă sub semnul transparenţei totale.  Mai mult, rolul unui purtător de cuvânt include şi acordarea de comentarii cu privire la probleme neplăcute, precum şi luarea de poziţie în numele instituției pentru salvarea reputaţiei acesteia din urmă. Cu alte cuvinte, el, purtătorul de cuvânt  comunică, informează, transmite.

 „Purtătorul de cuvânt se străduieşte să asigure o percepţie reală a activităţii instituţiei, prin comunicate de presă, informează reprezentanţii mass-media cu privire la acţiunile şi rezultatele înregistrate şi transmite mesajul către publicul larg prin mijloacele adecvate”.

Este doar o mică parte din atribuțiile unui purtător de cuvânt pe care instituția ar fi trebuit să le explice riguros la angajarea celei ce îndeplinește acest rol în cadrul DGASPC Giurgiu și ulterior să verifice în cadrul evaluărilor anuale,  dacă ele sunt respectate și corect aplicate.

Mai mult, acest  caz prezentat, este unul care are un impact major, întrucât vorbim despre punerea în pericol a sănătății unui întreg Centru de copii, aflat în subordinea statului, ba mai mult, este vorba despre  copii vulnerabili, dacă luăm în calcul că  ei sunt încadrați cu „handicap grav”.

Cum s-a ajuns ca toți cei opt copii să fie bolnavi? Unde și cum s-au desfășurat acțiunile de prevenție? De ce nu s-au luat, de la bun început, măsuri când au apărut primele semne,  la primul sau la al doilea caz? De unde au contactat copiii acest virus de tip A, în condițiile în care aceștia au handicap grav?

Ne este imposibil de crezut că virusul  l-au contactat  când se duceau la joacă afară, în parc, sau când au mers în alte comunități, existând în cele din urmă suspiciunea, rezonabilă, că doar personalul i-ar fi putut îmbolnăvi.

Acestea sunt întrebările la care trebuia să răspundă DGASPC Giurgiu, prin purtătorul ei de cuvânt  și nu să ne admonesteze că prin acest material (Atenție! Preluat din presa națională!) le-am „denigrat imaginea instituției”, care, hai  să nu fim ipocriți, nu este deloc străină de scandaluri, anchete, suspiciuni și multe, multe alte probleme.

Cât despre faptul că le șifonăm prestigiul prin ceea ce în mod corectam semnalat, mai bine ne-ar preciza care au fost neregulile găsite la o descindere recentă a Corpului de Control al Primului Ministru, în câteva centre familiale ale Direcției,  așa cum ni se preciza într-un comunicat.

În concluzie vă informăm că indiferent cât ne-am strădui, deși nu acesta  este scopul nostru, nu vă putem „denigra imaginea”  mai mult decât o faceți  dumneavoastră singuri!

(Florian Tincu)