„Preotul cu vilă de 750.000 de dolari, piscină, patru măicuţe şi trei căprioare”…

…Aşa titra, nu de mult, site-ul realitatea.net, descriind fastul în care îşi duce viaţa Episcopul de Giurgiu, PS Ambrozie. Şi asta în timp ce sute de familii din judeţul Giurgiu se zbat luptân-du-se cu bolile sărăciei, trăind ca şi preotul Constantin Valeriu, parohul din Crucea de Piatră, proaspăt catherisit de „preaînaltul” ierarh de Giurgiu, să trăiască din mila semenilor. Am dorit să prefaţăm  acest nou episod din serialul nostru, cu un citat din articolul colegilor jurnalişti, pentru a întări ideea că tema acestui foileton nu este desfiinţarea Bisericii ca instituţie, aşa cum probabil susţinătorii Episcopului au sugerat  în email-urile trimise pe adresa redacţiei, ci modul mai puţin ortodox, cinic chiar în care Episcopul de Giurgiu se debarasează de un slujitor al lui Dumnezeu, şi-l numesc aici pe părintele Valeriu, până nu demult  paroh al Bisericii din Crucea de Piatră. Un preot a cărui  vină este aceea că a avut îndrăzneala să-l înfrunte pe PreaSfântul Ierarh şi chiar să îl învingă printr-o decizie a instanţelor de judecată. Dar iată ce mai scriau colegii de la realitatea.net despre modul cum a apărut în „curtea „ Episcopiei Giurgiului această oază de saţietate: „Vila de pe şoseaua Bucureştilor nr. 81 arată ca o fortăreaţă. Imobilul a fost cumpărat în urmă cu trei ani la un preţ de 750.000 de dolari. Cum Episcopia Giurgiu nu avea aceşti bani, a făcut un credit ipotecar la bancă, aşa că preţul final va fi mult mai mare. După tranzacţie, vila s-a transformat într-o mănăstire cu piscină pentru patru măicuţe dar şi pentru preasfinţitul Ambrozie, episcopul Giurgiului. Reprezentanţii Patriarhiei susţin, însă, că în vila din Giurgiu se trăieşte pe principiul austerităţii şi nu al huzurului. Pe lângă piscină de câteva luni ţopăie şi trei căprioare. Cât despre utilitatea acestor investiţii, mai marii bisericii evită un răspuns direct.

„A fost cumpărat cu acordul adunării eparhiale a episcopiei Giurgiului. Nu-i nimic… Totul este cât se poate de legal din toate punctele de vedere: şi al legilor statului român, şi al regulamentelor bisericeşti. Fiecare eparhie se autofinanţează. Sunt fondurile proprii ale eparhiei care înseamnă vânzări de lumânări, contribuţii benevole ale credincioşilor, nu sunt bani publici”, a precizat Constantin Stoica”- mai nota site-ul realitatea.net.

O vilă ridicată din mită, este acum lăcaş de odihnă şi rugăciune pentru episcop

Da, totul pare perfect legal, aşa cum afirma C-tin Stoica, în rândurile de mai sus, dar nu însă şi moral. Somptuoasa vilă, unică în oraş prin exotismul ei, a aparţinut controversatului Marius Ungureanu, fost şef de tură şi chiar  şef de Vamă la Giurgiu, cel care la începutul acestui an se autodenunţa acuzându-l pe liderul “Sed Lex”, Vasile Marica de faptul că atât el (n.red. – Marius Ungureanu), cât şi alţi  vameşi “au cotizat lunar pentru a-si asigura locul de munca si, mai apoi, pentru a promova în sistem. “ Ungureanu, după ce a stat o perioadă de timp în închisoare, pentru luare de mită, a vândut imobilul către Episcopia Giurgiu şi  coincidenţă sau nu, la scurt timp acelaşi Ungureanu a fost făcut… preot! La acel moment  a circulat zvonul că graba cu care s-a făcut tranzacţia făcea parte dintr-un plan, acela ca din suma exorbitantă plătită pentru acest imobil să se înfrupte chiar actualul Episcop. Un zvon pe care nimeni însă n-a putut sau nu a vrut să-l probeze! Au fost destui cetăţeni cu frica lui Dumnezeu care atunci când au auzit de această tranzacţie imobiliară s-au întrebat totuşi de ce tocmai casa asta, clădită ştim acum cu toţii cum, să servească preoţilor?! Oare Iisus ar fi încuviinţat ca un slujitor al Bisericii să murdărească numele acestei instituţii făcând din ea un loc de odihnă şi rugăciune preoţească? În privinţa surselor de finanţare ale eparhiei, să mă ierte preotul Constantin, dar un astfel de imobil nu se cumpără din banii de pe lumânările  vândute credincioşilor la Biserică şi nici din daniile enoriaşilor care de multe ori nu au nici cu ce-şi îngropa pe cei apropiaţi.

Sfidând canoanele ortodoxe, un preot este îngropat în altarul Bisericii!

Şi de parcă acest gest nu ar fi fost destul de  sfidător la adresa credincioşilor giurgiuveni, PS Ambrozie se apucă şi îl îngroapă pe preotul Adrian Bălescu (Fie-i ţărâna uşoară!), fost paroh al Bisericii din Uzunu şi al Bisericii Sf. Treime din Giurgiu, în sfântul altar, la Proscomidiar, în Biserica “Mănăstirea Sf. Gheorghe”, pe care PS Ambrozie o ridică – tot din daniile cetăţenilor – lângă Casa Episcopală, la ieşirea din municipiul Giurgiu. Fără intenţia de a-i întina imaginea celui dus la cele veşnice, îngropat în acest loc de rugăciune, am dori să relevăm reacţia unor preoţi care atunci când au aflat de acest caz au strigat “Blasfemie!” explicând că este de neînţeles de ce preotul Adrian Bălescu a fost înmormântat tocmai în altarul Bisericii şi chiar înainte ca aceasta să fie târnosită. “Ba mai mult de atât, nici măcar patriarhul nu se îngroapă în altar ci cel mult în Pronaosul unei Biserici, cum de altfel s-a întâmplat cu mulţi dintre voievozii noştri…” – au spus alţii. De precizat că Legea internă a BOR a încuviinţat doar la decesul Patriarhului Iustinian Moisescu ca rămăşiţele pământeşti ale acestuia să fie îngropate în Pronaosul Mănăstirii Radu Vodă ca şi osemintele Patriarhului Teoctist Arăpaş ce au fost adăpostite în Pronaosul Catedralei Patriarhale, şi nicidecum în Altar!  PS Ambrozie însă a schimbat aceste reguli sacre. Sunt voci, tot din cadrul Bisericii Ortodoxe, care susţin că PS Ambrozie a încălcat  cu bună ştiinţă canoanele bisericeşti. Gândiţi-vă ce sinistru va fi atunci când  la slujbele ce se vor oficia în sfântul altar al Bisericii “Mănăstirea Sf. Gheorghe”, imediat după finalizarea lucrărilor, preoţii ce vor sluji aici,  fiind de serviciu la Proscomidiar, se vor aşeza cu picioarele pe locul în care îşi are capul preotul îngropat în acest loc. Ca să nu mai amintim faptul că soţia acestuia, de fiecare dată când va vizita mormântul soţului va fi nevoită să aprindă lumânări doar în Biserică, acolo unde se află în prezent şi crucea celui decedat. Un exerciţiu morbid şi destul de incomod, care probabil va ridica multe semne de întrebare celor ce vor intra aici să se roage, necunoscând această poveste încâlcită. Ne  oprim aici deocamdată, promiţându-vă pentru săptămâna viitoare un material primit din partea cititorilor noştri, din  care PS Ambrozie va afla că decizia lui privind cazul părintelui Constantin Valeriu din Crucea de Piatră, a zdruncinat serios încrederea multora dintre cetăţeni în sfinţenia, onestitatea şi smerenia unor înalţi ierarhi ai Bisericii, muritori ca şi noi,  ce se cred însă a toate ziditori pe acest pământ, mai presus de canoanele bunului simţ. Doamne Ajută!

Florian TINCU

*Citiţi în numărul viitor ce îi impută cititorii noştri lui PS Ambrozie şi cum îl contrazice părintele nostru, fostul Patriarh Teoctist pe Episcopul de Giurgiu!

1 COMENTARIU

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.