Când vreun teolog cu har îşi ia  inima în dinţi şi începe să dea interviuri pe la radio şi televiziune, cu siguranţă că cei ce se ascund în spatele preţioaselor veştminte de înalţi ierarhi îi vor ordona  să nu mai  răspundă la întrebările nimănui, cu atât mai mult jurnaliştilor, şi să ocolească orice fel de  comentariu  dacă nu are aprobare de la Episcop. În caz contrar…!  Speriat că şi-ar putea pierde slujba, că familia ar putea fi nevoită să cerşească, teologul se hotărăşte la rândul său să tacă. Tac enoriaşii, tac preoţii şi o dată cu ei tace Biserica toată! Acest lucru se întâmplă de mai multă vreme  şi la Giurgiu. Episcopul Ambrozie şi-a dorit să stea departe de ochii presei. “Poate nu întâmplător” spun unii. Tot aceştia se întreabă dacă nu cumva Episcopul de Giurgiu este mai interesat  de căpătuială decât de o relaţie umană cu credincioşii. În spiritul adevărului care a dăinuit întotdeauna în paginile acestei publicaţii  ne-am hotărât  să  relatăm drama  preotului Constantin Valeriu,  din Crucea de Piatră, una din victimele  “abuzurilor”  Preasfinţitului Episcop Ambrozie, cum ne declarau enoriaşii acestei parohii. Continuăm în această săptămână foiletonul dedicat cazului preotului din Crucea de Piatră, pe baza documentelor şi a mărturiilor unor cetăţeni, cu frica lui Dumnezeu, care au fost martori la tot acest martiriu al părintelui Valeriu…

Cine s-ar putea împotrivi voinţei Episcopului de Giurgiu?

Parohia în care nu de mult slujea, cu har, preotul Constantin Laurenţiu  Valeriu, din satul Crucea de Piatră – comuna Călugăreni – şi pe care Episcopul de Giurgiu, PS Ambrozie, pare a şi-o dori atât de mult, loc ce aducea alinare şi speranţă  unui număr de 80 de familii ale locului , zace de mai multă vreme, închisă. Unii spun că  Parohia este de fapt doar pretext pentru ca părintele Valeriu, devenit „persona non grata” pentru înaltul ierarh giurgiuvean, să fie îndepărtat de la misiunea ce i-a fost încredinţată, aceea de a sluji cuvântul Domnului şi de a-i consilia pe cei ce  caută rezolvare marilor încercări ale vieţii. Căci Biserica Crucea de Piatră este – aşa cum ni s-a explicat – abia de categoria a III-a în cadrul Episcopiei Giurgiu, având valoare doar pentru cei ce slujesc şi se roagă în ea şi nu din punct de vedere istoric sau artistic. Deşi Episcopia încearcă să-şi justifice gestul suprimării activităţii parohiale a părintelui Valeriu, susţinând că aici ar  fi funcţionat un schit – chinovie de maici – încă de prin anul 1775,  conform documentelor vremii (act nr. 3053/1943), Biserica Crucea de Piatră a fost ridicată abia în anul 1938! Din conţinutul  documentelor aparţinând Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi respectiv din presa vremii, aflăm că Biserica din Crucea de Piatră „ a fost zidită ca  lăcaş de rugăciune pentru locuitorii satului”. Sfidând însă destinaţia pentru care a fost ridicată, Preasfinţitul Ambrozie cere imperios astăzi  „reactivarea schitului”, contrar statutului BOR (art. 75 alin. 2) care precizează că termenul de reactivare nu există ci doar cel de înfiinţare/desfiinţare şi transformare a schiturilor, lucru care se aprobă doar de chiriarh, şi numai după ce acest lucru a fost adus la cunoştinţa Consiliului Eparhial. Dar cine se poate împotrivi Preafericitului nostru Episcopul  ca această Biserică în loc să rămână loc de meditaţie şi rugăciune pentru semeni, să nu să fie transformată în stăreţie şi cancelarie mănăstirească? Doar Bunul Dumnezeu !

Tribunalul BOR mai presus de orice instanţă…

Între timp părintele Valeriu este aruncat la lei , fiind deferit Consistoriului Eparhial (n.aut. un fel de Tribunal al BOR), ce i-a aplicat acestuia pedeapsa  de depunere din treapta preoţiei (art. 4 paragraf B, lit. c), pedeapsă care se dă cu drept de recurs, nefiind definitivă şi executorie (conform art.177 din regulament), decât în urma hotărârii Consistoriului Mitropolitan (art.219 din regulament). La 28 martie 2011 Constantin Valeriu primeşte şi o citaţie din partea Judecătoriei Giurgiu (nr.dosar 2908/236/2011) prin care este chemat în proces de către Episcopia Giurgiu, prin preot Mirică Ion Adrian, în calitate de reclamant, unealta Preasfântului Episcop, pentru vina că nu dăduse ascultare de predarea inventarului Parohiei din Crucea de Piatră deşi părintele nu  primise nicio adresă în acest sens până la acea dată. Lucru ciudat şi în acelaşi timp ridicol este faptul că deşi Constantin Valeriu s-a judecat pentru Parohie  cu Episcopia Giurgiu lui i se solicită cheile şi inventarul schitului. Păi cum vine asta?  Pe biserică te judeci iar pe schit ceri cheile şi inventarul?  O altă ciudăţenie este faptul că lui Constantin Valeriu i se cereau cheile şi inventarul de către  conducerea schitului în 2010 deşi această conducere era  înfiinţată abia doi ani mai târziu, la 1 iunie 2012 prin Monarhia Filofteia (Floarea Plăcintar). Ce înţelegeţi d-stră din asta? După cum ne confirmă chiar preotul Valeriu, prin memoriul adresat însuşi Patriarhului,  din iunie 2010 şi până în prezent Parohia Crucea de Piatră nu a primit nicio adresă din care să rezulte că cineva anume în afara sa ar fi fost numit preot la parohie sau schitul de care face atâta caz Preasfinţia sa, şi nici nu s-a prezentat nimeni cu o astfel de numire. Atunci ce rost mai are chemarea în instanţă a preotului Valeriu atâta timp cât în adresa 836/2011 se menţiona că această casă parohială în care locuia familia preotului „va funcţiona ca stăreţie şi cancelarie mănăstirească” şi nu ca locuinţă pentru preot? Cert este că Instanţa i-a dat câştig de cauză părintelui Valeriu, dar că Episcopia nu s-a mulţumit cu această deciziei făcând apel. Surpriza a apărut din nou la Apel când Episcopia a cerut de data asta Biserica şi casa parohială din Crucea de Piatră pe uzucapiune deşi procesul se judecase pe cu totul altă speţă. Mai mult de atât, în calendarul tip agendă  editat de către Episcopia Giurgiului, pe anul 2011, cu ştiinţa şi  binecuvântarea PS Ambrozie,  Crucea de Piatră nu figurează în rândul schiturilor şi mănăstirilor de pe cuprinsul eparhiei Giurgiu!

De subliniat este şi faptul că preotul Constantin Valeriu a fost suspendat din oficiu şi nu în urma unei anchete, aşa cum scrie în Regulamentul BOR, fără măcar o aducere la cunoştinţă asupra acuzaţiilor ce i s-au adus ulterior, fără posibilitatea de a se apăra, ca un simplu delicvent, fără a i se oferi măcar un apărător din oficiu, şi chiar fără citarea sau audierea enoriaşilor din această parohie, oameni  ce ar fi avut multe de spus în acest caz . Dacă mai adăugăm faptul că încadrarea s-a făcut superficial iar instanţa de judecată eparhială a instrumentat neadecvat abaterile şi delictele de care preotul Valeriu a fost învinuit, ajungem să avem o imagine a modului cum îşi judeca Inchiziţia, victimele, în Evul mediu! Ca şi atunci,  astăzi, această instanţă supremă, menită după cum observau cei ce au luat cunoştinţă de acest caz, „mai de grabă de a îndepărta pe toţi cei ce se împotrivesc abuzurilor şi dorinţei de parvenire a unor înalţi ierarhi”, nu se oboseşte să dovedească învinuirile aduse celui acuzat, aşa cum se obişnuieşte într-un proces: cu martori şi înscrisuri. Păi atunci, în tot acest context cu ce măsură ar putea fi cântărit cuvântul unui umil preot împotriva celui al Preasfinţitului nostru Episcop?!

Care sunt obligaţiile  unui episcop în cărţile sfinte…

De la data suspendării sale părintele Valeriu, aşa cum scriam şi anterior, trăieşte din mila enoriaşilor şi a fraţilor săi preoţi din alte parohii, nefiindu-i oferită nicio altă Parohie aşa cum s-a sugerat, fiind citat ca preot al Parohiei Crucea de Piatră, dar pedepsit de către Tribunalul  BOR ca preot al schitului Crucea de Piatră (conf. Hot. Nr. 1/2010). Neînţelese sunt căile Domnului! De precizat că probele care reies din această Hotărâre nu sunt elocvente şi nu au fost vreodată probate cu martori. Pe surse am aflat că alături de părintele Valeriu mai sunt şi alţi preoţi din Eparhia Giurgiu în aceeaşi situaţie canonică, dar din păcate numai la parohia la care slujea până mai ieri părintele Valeriu a fost deferit Consistoriului Eparhial. Tot pe surse am mai aflat că feţele bisericeşti ce l-au „anchetat” pe parohul din Crucea de Piatră au la rândul lor în Eparhie rude cu mari probleme.

Astfel, preotul inspector eparhial Nicolae Dumitrescu şi preotul Marin Ocheţan au fraţi ce se află într-o situaţie identică cu cea a lui Constantin Valeriu. Preotul Nicuşor Puflea a fost şi el cercetat de către „organele abilitate ale Arhiepiscopiei Bucureştilor”, o instituţie ce tinde prin metodele folosite să semene tot mai mult cu salariaţii serviciilor de  securitate, de altă dată. Încăpăţânare, abuz, cruzime, iată cum ar putea fi definite metodele  celor câţiva  reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române ce s-au ocupat de cazul părintelui Valeriu din Crucea de Piatră. Întrebarea noastră este cum se împacă oare  această Imagine a trufiei şi a dorinţei de răzbunare manifestată faţă de parohul din Crucea de Piatră cu imaginea descrisă în capitolul 3 a lui Timotei, privitoare la însuşirea episcopilor, cităm:

Vrednic de crezare este cuvântul:  De pofteşte cineva Episcopie, bun lucru doreşte.-  Trebuie însă ca episcopul să fie fără prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor asupră-şi , măsurat, cuviincios, primitor de străini, destoinic să-i înveţe pe alţii, nu beţiv, nu bătăuş, ci potolit, nu certăreţ, nu iubitor de argint, binechivernisindu-şi casa lui, avându-şi copiii ascultători cu toată bunăcuviinţa – că dacă cineva nu ştie să-şi rânduiască propria lui casă cum va purta grijă de Biserica lui D-zeu? – Să nu fie de curând botezat, ca nu cumva , orbit de trufie să cadă în osânda diavolului.  Dar trebuie să aibă mărturie bună de la cei din afară, ca nu cumva să cadă în ocară şi’n cursa diavolului.

Va urma

Redacţia

1 COMENTARIU

  1. Superb articolul, tineti-o tot asa si intr-o zi poate ca acest mare tiran va pofti sa paraseasca aceste meleaguri.O comunitate atat de mica cum e orasul giurgiu, merita mai mult de atat. Nimeni nu doreste un astfel de om, dar el se priveste oare in oglinda? sa vada ce a creat din propria persoana?
    Asteptam cu nerabdare si celelalte articole, dar ar trebui trimise si mai sus la seful cel mare sa vada si dumnealui pe cine are la giurgiu!
    Stimata redactie, daca tot ati deschis cutia pandorei in directia asta, goliti-o pana la capat.
    Inca odata FELICITARI!!!!!! pentru curaj, pentru demnitate si daca cei supusi nu o fac voi ati reusit! Bravo!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.