Americanii ne-au lăsat pe mâna ruşilor, dar au vrut să-l salveze pe Ceauşescu
OCTAVIAN HOANDRĂ: Dvs. spuneaţi că americanii au vrut să îl salveze pe Ceauşescu.
FILIP TEODORESCU: Probabil au anumite reguli. Poate ca nu sunt atât de categorici şi duri precum ruşii. Şi mai ales că Ceauşescu le-a făcut mari servicii americanilor.
ALEX M. STOENESCU: Permiteţi să intervin, a fost un caz bine definit. A fost vorba de trei peronalităţi mari ale politicii americane care au solicitat azil politic pentru Ceauşescu.
FILIP TEODORESCU: Se ştia. Serviciul de Informaţii român, indiferent cum s-a numit, cum se numeşte, şi-a făcut şi îşi face datoria. Să informeze pe cel care, conform legii, are dreptul să fie informat. Nimic mai mult. Nu luptă cu puşti. Eu sunt o victimă a celor care au hotarât şi am stat un an jumate la puşcărie absolut pe degeaba. A fost o experienţă nenorocită. Ce am spus acum 27 de ani, o spun şi acum. Tragi nişte concluzii după atâţia ani. Şi am mai aflat o grămadă de informaţii pe care, sigur, le foloseşti şi îţi completezi ce ştiai deja. Dar, pentru mine nu e nimic neclar din ce s-a întâmplat şi de ce s-a întâmplat. Şi ştiam că nu e altă cale decât să se întâmple. Sigur că ne-am fi dorit noi, eu, ca român, să nu se producă în felul ăsta.
Şeful secţiei CIA de la Bucureşti era omul ruşilor
Atrag atenţia asuprea unei chestiuni. Şeful staţiei CIA la Bucureşti era un anumit Nicholson. El trimitea informaţiile la Washington cu situaţia. Nu le trimitea până nu trecea prin filtrul sovieticilor. Era agentul sovieticilor. Americanii l-au descoperit. Ei l-au depistat, nu cât a fost în România, ci după ce a fost mutat într-o altă ţară. Atunci l-au şi arestat şi condamnat. S-a făcut o dezinformare a ruşilor prin Washington, cu privire la starea de fapt din România. Şi, sigur, presa prelua informaţia şi o dădea. Din punctul ăsta de vedere, eu spun că ruşii au lucrat profesionist. Că nu îi iubesc, e altă treabă. Dar trebuie să recunosc că au lucrat profesionist. Şi noi ne-am trezit într-o situaţie nenorocită. Am început să ne mâncăm între noi. Ne-am lăsat pur şi simplu manevraţi de nişte unii care au pus la cale şi au provocat o dezinformare uriaşă în România. Nu ştiu, domnule Voinea, dacă aţi citit raportul comandantului Unităţii de la Ploieşti cu privire la ce a făcut atunci.
DAN VOINEA: Nicolescu…
FILIP TEODORESCU: Este extraordinar. Spune că e spontană şi e Revoluţie. A fost lovitură de stat militară pregătită cu mult timp înainte. Nu e niciun dubiu şi sunt convins că şi domnul Voinea e de acord. Dar sunt alţi foşti colegi de-ai dânsului care au minţit într-un hal fără de hal. Dan Ion e cap de listă.
OCTAVIAN HOANDRĂ: Cum vedeţi redeschiderea asta? Cum se va lăsa? Aveţi foarte multe informaţii din care ne daţi abia un sfert.
FILIP TEODORESCU: Eu am propus chiar, că am posibilitatea să mă adresez şi public, că trebuia luată o hotărâre politică, nu juridică, să nu mai fie nimeni din acei oameni atâţia ani. Dar măcar să ştim adevărul.
OCTAVIAN HOANDRĂ: Ăştia au condus România.
FILIP TEODORESCU: Păi, au condus. Şi ce facem? Mai putem da înapoi timpul? Nu mai putem. Nici cei care au fost omorâţi, împuşcaţi, nici cei care au suferit pe nimic.
Actorii au fost „capacitaţi” să scoată oamenii în stradă
FLORIAN BICHIR: E normal ca dvs. să staţi în puşcărie, iar alţii să aibă grad de general?
FILIP TEODORESCU: Da, e foarte normal în asemenea situaţii.
FLORIAN BICHIR: E normal ca anumite instituţii ale statului să fie ponegrite până azi de oameni cu mâinile pătate de sânge pentru că câţiva indivizi au fost oamenii ruşilor?
Unul dintre cei ce a scos lumea în stradă era un mare actor
FILIP TEODORESCU: Mie îmi pare foarte rău că ne-am trezit aşa de târziu. Eu am fost treaz de la început. O să vă confirme domnul procuror, Dan Voinea. Toate elementele sunt. Numai interpretarea lor e importantă. Eu am citit, într-un interviu la un gazetar de la un post de televiziune. Şi când v-a întrebat, domnule Voinea, cine a scos lumea în stradă, dvs. aţi spus: actorii. Dar nu orice fel de actori. Directori de teatre. Şi aţi dat exemple clare, pe oraşe. Şi, la Bucureşti, la Teatrul Naţional, cine a venit la dumneavoastră şi şi-a predat pistolul automat după două zile de la comunicarea ca toată lumea să-şi predea…
DAN VOINEA: Radu Beligan.
FILIP TEODORESCU: Radu Beligan. Tot respectul pentru un actor de talia lui. Toţi au fost. Nu am niciun motiv să mint. O să vă dau să citiţi, că o să publicăm următorul număr al revistei, o să dăm nişte materiale clare. Şi o să vedeţi cum s-a procedat, pe bază de documente. Este evident ce s-a urmarit şi ce s-a vrut. Nu s-a vrut decât aşa. Eu am spus de la început că a fost lovitură de stat. Pentru că asta a fost.
ALEX M. STOENESCU: Am urmărit cu atenţie. Sigur, sunt cuvinte care şochează, KGB, lovitură de stat. Tema dvs e foarte serioasă, substanţială, este adevărată. România a pornit pe un drum greşit nu neapărat al opţiunii populaţiei sau a sistemului politic, pentru că s-a dorit democraţia, economie de piaţă, nu despre acest drum e vorba. Ci despre dificultăţile, piedicile care s-au pus mereu în acest drum, pe care le-a pus cineva, de acord.
OCTAVIAN HOANDRĂ: Actorii au avut un rol. Beligan, Nicolaescu, Caramitru…
FILIP TEODORESCU: Au fost capacitaţi.
Adevărul istoric a fost stabilit, urmează acum adevărul juridic
ALEX M. STOENESCU: Eu am tratat întotdeauna problema. Ştiţi foarte bine, spunea domnul colonel de lovitura de stat şi ce a păţit el. Dar ce am păţit eu. După cum ştiţi, în toată presa şi în toate atacurile la adresa mea când am lansat o ipoteză istorică bine documentată. După care, sigur, au fost şi alţi istorici care au demonstrat, ca şi mine, exact ce s-a întâmplat atunci. Perspectiva mea este doar istorică.
Să se înţeleagă foarte clar legat şi de redeschiderea dosarului Revoluţiei. Este vorba de o cerere expresă a societăţii româneşti, a unor oameni ca preşedintele Iohannis, a oamenilor de bună credinţă, pentru stabilirea unui adevăr juridic. Adică ceea ce se aşteaptă e o sentinţă care să stabilească exact dacă în timpul acelor evenimente au avut loc infracţiuni grave, care au determinat acel curs de care vorbiţi. Ceea ce se întâmplă acum cu această redeschidere a dosarului, sunt paşi pentru căutarea stabilirii unui adevăr juridic. Adevărul istoric a fost stabilit de acei câţiva istorici care au cercetat subiectul, printre care mă găsesc, şi care au stabilit foarte clar cu zece ani în urma configuraţia sau definiţia evenimentelor din decembrie 89.