
Într-o sală cu aspect spartan, se antrenează cei doi copii care, la ultimul Campionat Naţional de Karate Shotokan WSKF – Foks, au adus patru medalii: două de argint şi două de bronz.
Delia Cătălina Şalvarin şi Andrei Valentin Gheorghe sunt membri ai Asociaţiei Cultural Sportive Budokan Giurgiu, şi sunt antrenaţi de Florin Mitrea, 3 Dan WSKF.
Delia a început karate acum cinci ani, şi, în tot timpul acesta, a pierdut şirul medaliilor obţinute la concursurile la care a participat. Spune că a fost adusă de mama ei la sală, pentru că…avea „probleme” cu băieţii din cartier. Zâmbeşte ştrengăreşte şi recunoaşte că acele „probleme” erau legate de faptul că îi „biruia” atunci când aceştia erau mai răutăcioşi cu ea.
„Mă cam băteam cu băieţii, nu am suportat niciodată să se ia cineva de mine fără motiv. Aşa că mama a consi-derat că e mai bine să mă aducă aici. Şi iată-mă, după cinci ani, tot asta fac, pentru că mi-a plăcut de la început, şi îmi place şi acum”, spune Delia. Antrenamentele nu i se par deloc grele, din contră, regretă că nu au parte decât de două ore. Despre ea, ca şi despre ceilalţi sportivi care au concurat la Campionatul Naţional, antrenorul lor are numai cuvinte de laudă. „Învaţă foarte bine şi la şcoală, a luat note maxime la eva-luările clasei a patra, iar notele sunt, de asemenea, foarte bune. Este un copil serios, care munceşte, şi care nu se plânge”, ne spunea Florin Mitrea.
Delia nu poate spune ce materie îi place cel mai mult la şcoală, dar un lucru îl ştie sigur: trebuie să înveţe, ca să poată face ceva în viaţă. Iar educaţia primită inclusiv la antrenamente (ea spune, de altfel, că de când e la karate, i s-a schimbat modul de gândire) o poate ajuta. Cel de-al doilea copil cu rezultate foarte bune la competiţia amintită este Valentin Andrei Gheorghe. Are 16 ani, este elev la Liceul „Nicolae Cartojan” şi practică karate de…două luni! Cu toate acestea, de la concursul din Bucureşti a venit cu două medalii de argint.
„Am venit la sală pentru că am aflat de la colegi de-ai mei că şi ei practică acest sport, doar că la alte cluburi. Văzusem şi mai multe filme de profil, şi chiar îmi plăcea ce am văzut. Eu, personal, consider că acest sport mă ajută din mai multe puncte de vedere: mă ordonează, şi mă pot apăra singur în cazuri extreme. Şi tatăl meu a făcut acest sport, aşa că pot spune că e şi un fel de moştenire de familie”, ne spunea şi Valentin Gheorghe.
Cei doi copii au demonstrat, prin rezultatele lor, că atunci când faci ceva cu pasiune, nimic nu este greu. Şi, mai ales, că nu „vechimea” în antrenamente contează în acest sport, ci dăruirea cu care îl practici.
(Jurnal)