„Amăgitul e mai aproape de omul beat decât de cel înșelat. Amăgirea ține de vorbe. Un om poate fi înșelat la socoteli, la număratul banilor, printr-o marfă care pare de calitate. În schimb, este amăgit prin promisiuni. Amăgirea este o vrajă, o narcoză de scurtă durată, o orbire de somnambul, un sărut care doare. Amăgitorul învârte o baghetă de alun. El nu e un escroc sau un mincinos, ci un exaltat capabil să atragă pe oricine în visele lui.”

Doina Ruști, Manuscrisul fanariot, 2015

 

Patru dintre motivele care explică de ce o mică majoritate de 51.89% din alegătorii britanici care au participat la referendumul Brexit din 23 iunie 2016 au votat ca Regatul Unit să iasă din Uniunea Europeană canalizează o furie destructivă care neagă atât fapte cât și rațiune pentru a alcătui o ‚realitate alternativă’ ale evenimentelor istorice și politice britanice din secolului trecut.

Primul este mitul rezistenței Regatului Unit împotriva invaziei din ce în ce mai cotropitoare a unui ‚Euroreich’ condus în mod autoritar de Germania peste legile și libertățile istorice britanice – mit fondat în mare parte în sacrificiile și în victoria Regatului Unit din cel de-al Doilea Război Mondial.  Acest mit este prezent mai ales printre susținătorii, mai vârstnici, al visului unui ‚destin comun Anglo-Saxon’ care în concepția lor s-ar putea realiza prin unirea politică și economică al Statelor Unite, a Marii Britanii, precum și al fostelor ei ‚Dominions’ cu populații în majoritate de origină caucaziană – Canada, Australia, Noua Zeelandă.

Al doilea motiv izvorăște din eforturile disperate ale vechii elite privilegiate engleze de-a recentraliza în mâinile ei, la Londra, toate puterile politice și economice cedate până acum de Westminster diverselor centre de putere care se dezvoltă actualmente nu numai la nivel supranațional – UE și NATO – , dar și la diverse nivele subnaționale – în Scoția, în Țara Galilor, în Irlanda de Nord, dar și în marile orașe britanice. Elitele engleze încearcă astfel să se apere de influența din ce în ce mai mare al acelor rețele de putere în curs de expansiune care pun în pericol ceea ce această elită înrădăcinată in Parlamentul din Westminster și în centrul financiar al Londrei consideră să fie dreptul ei istoric incontestabil de a guverna în mod absolut Regatul Unit.

Un al treilea motiv este reprezentat de dogma în acord cu care piețele comerciale eliberate de orice regulamente sau taxe reprezintă cea mai perfectă metodă de-a organiza viața economică a țării – o dogmă susținută cu entuziasm de mulți magnați ai comerțului, ai industriei și ai finanței, care au înțeles foarte bine că deși ei sunt foarte capabili să influențeze în interesul lor deciziile unui guvern britanic care se supune deseori indicațiilor și dorințelor lor egoiste, șansele lor de-a avea un același fel de acces, de influență și de succes la nivelul de guvernanță european sunt egale cu zero.

Finalmente trebuie să recunoaștem existența unor sentimente profunde de rasism și de xenofobie care continuă să se manifeste în societatea britanică contemporană – impulsuri reprobabile și retrograde încurajate de partide și de facțiuni politice ca de exemplu UKIP, Partidul National Britanic (‚BNP’), precum și de grupul din ce în ce mai vizibil al admiratorilor din partidul Conservator al fostului deputat parlamentar din anii 1960 Enoch Powell – mare oponent al imigranților non-Anglo-Saxoni și mai ales de ‚culoare’. Aceste sentimente și atitudini inacceptabile într-o societate liberă și democratică au cunoscut o adevărată renaștere în secolul XXI atât prin apariția pe scena politică occidentală pe ambele maluri ale oceanului Atlantic a mișcării ‚alt-right’ (‚dreapta alternativă’), cât și prin intervențiile agresive ale Președintelui Rusiei, Vladimir Putin, în sistemele noastre electorale prin metode financiare, info-mediatice, precum și de război cibernetic.

Următoarele trei motive care au determinat alegătorii britanici să voteze în favoarea ieșirii din UE sunt opuse în mod radical atât din punct de vedere conceptual, cât și din punct de vedere etic celor patru motive anterioare, dat fiind că ele sunt rezultatul unei mânii productive bazate pe adevărate fapte și experiențe ale societății britanice contemporane. Aceste motive trebuie să fie luate în serios, iar revendicările care rezultă din ele necesită răspunsuri directe, efective și legitime în toate statele membre UE  – dacă vrem într-adevăr să răzbim înainte și să ne eliberăm din blocajul politic și social în care suntem înglodați astăzi nu numai în Marea Britanie, dar și în România, în întreaga Uniune Europeană, precum și de la un cap la altul al Comunității Transatlantice.

Primul din aceste motive exprimă mânia cetățenilor britanici împotriva instituțiilor și structurilor politice depășite de evenimente ale Uniunii Europene, care sunt total incapabile să se adapteze noilor realități europene și mondiale, să se reformeze și să rezolve cu seriozitate deficitul democratic din ce în ce mai flagrant care a afectat proiectul european de la începutul lui până în ziua de astăzi.  Acest defect înfurie cu bună dreptate atât susținătorii cât și oponenții Uniunii Europene, determinându-i pe primii să ceară reforme radicale în toată UE, iar pe ultimii să militeze pentru o ruptură netă și finală din întreaga rețea de guvernanță europeană.

Următorul motiv este rezultatul furiei și resentimentului resimțite cu multă dreptate de o mare parte al electoratului britanic, care trăiește de ani de zile într-o incertitudine zilnică  și o precaritate crasă ca rezultat al politicii de austeritate socială radicală al guvernelor Conservatoare din ultimii opt ani. Acest adânc resentiment a fost dirijat în mare parte de elitele politice britanice și de complicii lor din mediile de informație împotriva străinilor, imigranților, refugiaților – într-un cuvânt, împotriva Celorlalți (mulți dintre ei români care trăiesc, muncesc, învață și plătesc taxe în Regatul Unit!), care sunt învinuiți de toate problemele țării: de la servicii sociale, de sănătate, de educație în plin declin, la lipsa de slujbe bine remunerate și la salarii prea mici, până la creșterea insecurității publice, fărădelegilor, criminalității.

Ultimul motiv, poate cel mai hotărâtor dintre toate, este respingerea masivă al actualului sistem politic de către beneficiarii principali ai Uniunii Europene – de tinerii alegători care, deși în marea lor majoritate voiau ca Marea Britanie să rămână membră a UE, pur și simplu au ales să se deconecteze de structurile politice actuale și nu au ieșit la vot în mod masiv. Prin refuzul lor de a vota cu toți împreună și de a se asigura că voturile lor vor conta și vor fi numărate și deci că vocile lor vor fi auzite și vor fi luate în seamă, tinerii britanici au înmânat suporterilor ieșirii Regatului Unit din UE o victorie pe cât de nesperată și de șocantă, pe atât de marginală – care a propulsat țara întreagă în adânca criză în care se află încă astăzi, aproape trei ani mai târziu.

Este foarte important și pentru noi, în România – la un moment în care țara noastră asumă în această perioadă atât de critică Președinția Consiliului Uniunii Europene – să înțelegem bine fiecare din acești șapte factori care, laolaltă, au decis soarta referendumului Brexit in 2016. Numai astfel vom putea concepe un plan clar și efectiv capabil de-a desfunda blocajul politic în care ne aflăm acum și noi, precum și de a minimiza prejudiciile create de această dramă politică nu numai Marii Britanii, dar și întregii Europe și în consecință, fiecăruia dintre noi toți, ca cetățeni europeni. Mai presus de tot, este absolut vital să învățăm cum să dirijăm justa mânie și furia îndreptățită ale unor grupuri de alegători – mânia mândriei civice și al țelurilor justificate, îndrumate de fapte și de realități zilnice – și în același timp, cum să stăvilim și să învingem ura instinctivă și dăunătoare al altor grupuri, care nu este bazată pe fapte reale, care există în afara oricărei realități sociale și care ne cufundă pe toți, în Europa întreagă, într-un profund abis amăgitor al baricadării de lumea externă, al răzbunării, al rasismului, al izolării, al declinului material, moral, și spiritual.

 

Acest  text este adaptat din cartea lui Alex Olteanu care va fi publicată în vara lui 2019 cu titlul: „Marea Britanie Dincolo de Brexit: Un Deznodământ Drept și Durabil”. Autorul poate fi contactat la: alex@craedo.com.