”Păduchii” de cafenea

”Pacea generală” era frecventată pe atunci  în special de oameni cu bani, căci ceea ce fabrica ea, nu orice client putea să plătească.

Fetele, care mai de care mai frumoase şi mai apetisante, erau instruite cum să ia banul clientului. Chelnerii toţi erau versaţi în meseria pe care o practicau;  ştiau  să-l mulţumească şi pe client, dar şi pe patron… şi nu în ultimul rând  pe fete că deh, poate pica ceva! Au fost foarte mulţi care au lucrat aici, în acest local,  dar am să vi-i amintesc doar pe cei mai ageri dintre ei, indivizi care se pretau la toate şmecheriile branşei: Niculae Prună (Pircă), Stelică Florescu (Giocea), Nicu (Nicu păduche), Vasile Şerban, Ionel Pencea.

Băieţii ăştia în afara servitului la mese mai făceau şi pe garda de corp a patronului  şi a fetelor  din stabiliment… Şi uite aşa băieţii ăştia ajunseseră  un fel de ”lupi”, paznici la mioare. Le curgeau balele când priveau la şoldurile nurlii ale fetelor alea, înghiţind în sec…

Pe toţi aceştia, când nu erau de serviciu, îi puteai găsi la cafenelele din împrejurimi…Ei  erau aşa zişi ”păduchi de cafenea”.

Cel mai ”dus” dintre toţi era Ionel Pencea, care avea gaşca lui. El ”lucra” cu Gogulică Văraru şi amândoi luau bani de la fraieri cu  ”alba – neagra”. La local când prindea câte un ”husar” (n.n.- fraier), de comun acord cu fata îl storceau de bani cum storci  lămâia de zeamă. Fata cerea cea mai scumpă băutură alcoolică din local. Şi jocul începea…Guşterele era servit  elegant  de către chelner căruia îi străluceau ochii de fericire. Omul bea tăria şi fata îşi inmuia buzele într-o  zeamă colorată ce avea doar culoarea băuturii clientului,  în rest era apă puţin îndulcită.

Când se îmbăta papagalul , era pus la trăsură şi expediat , express,  acasă cu buzunarele goale . La câteva zile fraierul apărea din nou…Şi jocul reîncepea…Alţi bani, altă distracţie!

 ”La Mocani”, un concurent serios…

Localul ”Pacea generală” avea totuşi un concurent serios în cârciuma din colţul opus al străzii, ”La Mocani” , unde fetele nu erau nici prea pretenţioase şi ceva mai indulgente la preţ.

IMG_0001Aici vedetele localului  erau Miţa lui Ciocea, Leana piele lungă, Mimişor Cioc şi altele. Şi tot aici se lucra mână în mână  cu birjarii …Ei erau peştii care le duceau pe fete acolo unde doreau clienţii şi le aduceau repede înapoi, la prăvălie. După care fetele aşteptau cuminţi , altă tură,  să intre în …”şut”.

În fotografia nr. 1  este Gheorghe Georgescu, cel care a investit în acest local.

 

Melodia localului…

 

La acest restaurant au cântat în timp mai multe orchestre, dar cele mai reprezentative au fost cele  ale lui Naghi şi a lui Negru, de care v-am vorbit cu ceva timp în urmă.

IMG_0005 IMG_0002 IMG_0003 IMG_0004Ultima dintre formaţii, care a funcţionat până la închiderea acestui local, după naţionalizare, a fost cea a lui Negru. În celelalte poze îi puteţi vedea pe Costică Mustaţă (”Negru”), viorist virtuos şef de orchestră (foto 2), Cristea Dumitru zis ”Cucu” – solist vocal şi viorist (foto 3), Stelică Albei – ţambalagiu (foto 4), Pavel – baterist (foto 5), cât şi alţii: Coca pianista, Nicu Haramicu- viorist, Aricel -contrabas, Surda –saxofon. Localul  a mai avut încă o solistă vocală, pe Vally despre care nimeni nu mai ştie nimic…

Băieţii ăştia talentaţi aveau şi un cântec al localului, din care am să vă  redau câteva versuri căci restul este plin de  expresii  pe care hârtia nu le poate suporta: Azi la Pacea Generală îţi stau curvele în poală/ Şi când nu fac hâţa, hâţa stau şi-o piaptănă pe Cânţa…

Pe lângă acest local se învârtea o întreagă faună de şmecheri în frunte cu vestitul ”Cioacă” , omul care dădea peste cap orice concepţie despre modă, umblând pe stradă îmbrăcat în ţoale ce se aflau  într-un contrast izbitor cu cele ale trecătorilor. De la el ne-a rămas şi celebra sintagmă:- ”Dă-te mare Cioacă!” Tipul ăsta ciudat lucra cu o trupă de birjari tineri:  Aurică Belea, Nelu Fâstâc, Florică Caisă, Petre Muncitoru etc. Dar povestea cu Cioacă o lăsăm pentru o altă ocazie, pentru  momentele de după sărbători.

(V-a colindat din culisele acestei poveşti Florian TINCU)

 

2 COMENTARII

  1. Clădirea cu etaj din poza care însoțește articolul mi s-a părut cunoscută,mai precis -asemănătoare cu o clădire dintr-o poză din Giurgiu de altădată apărută într-un alt cotidian giurgiuvean (concurent?) pe 21 martie 2013.Este o poză făcută de pe str.Olari,cu perspectivă către str.Oinac,și din precizările făcute de domnul profesor Florentin Breazu de la Muzeul Județean am reținut că strada din dreapta către Piață se numea Str.Comerțului,iar pe partea stângă se intra pe Str.Pacea Generală (actuala N.Gogol?).Clădirea cu pricina din poza era pe str.Oinac,chiar vizavi de Piata,pe partea stângă,are exact același fel de fațadă la etaj,cu balconul străjuit de arcade.S-ar putea să fie altă clădire,situată într-o poziție mai discretă,având în vedere destinația,dar este vorba de aceeași arhitectură,fotografia fiind din anii 1933-34.