media-149214437584284800

Foto: Noua înfățișare  a lui Sebastian GHIȚĂ

Cu două luni înainte de arestarea lui Sebastian Ghiță, în timp ce Poliția Română bâjbâia în întuneric, un jurnalist de investigații aducea argumente solide privind probabilitatea ridicată ca afaceristul să fi fugit în Serbia. Mai mult decât atât, el vorbea despre influența nefastă a oamenilor de afaceri afiliați serviciilor, asupra acestora și a statului, în general, o problemă adesea ridicată de România Curată.

România Curată citează în continuare argumentele aduse la acel moment de Paul Radu în susținerea scenariului său referitor la dispariția de pe radar a lui Sebastian Ghiță:

”Ghiță, pe lângă legăturile lui cu serviciile secrete din România, afacerile pe care le-au documentat  jurnaliști la RISE, contractele pe care le-a obținut cu SRI, cu alte instituții ale statului, e important să ne amintim și faptul că Ghiță este unul dintre puținii români care are afaceri transfrontaliere. Adică este un om care și-a înființat firme în mai multe țări din Balcani, de pildă în Serbia, unde a intrat în contact cu o seamă de oameni, de la afaceriști locali, uneori foarte controversați. Dânsul a fost implicat și în baschet. Baschetul este o industrie care cel puțin în Balcani este adaptată la grupări de crimă organizată foarte, foarte dure. Și atunci asta este o altă latură a lui Ghiță.

Ghiță are contacte foarte bune în toată regiunea și bănuiesc că de-asta s-ar putea să fi fost folosit și de către serviciile secrete de la noi. Însă dincolo de servicii secrete și de toate teoriile astea ale conspirației, Ghiță a făcut afaceri, a făcut bani. Că nu i-a făcut onest, asta este altceva, dar faptul că el a intrat în toată rețeaua asta și tot ce a făcut a fost pentru bani. Dacă ne uităm, a avut ambiții foarte mari de-a lungul timpului. A vrut să se extindă de pildă în America de Sud.  Jurnaliști de la Rise l-au  găsit inclusiv în Panama Papers. I-au găsit familia, i-au  găsit fratele, i-au găsit asociații. Au găsit faptul că folosea în firmele sale interpuși, de pildă consumatori de droguri de prin sate din Serbia, oameni cu care clar a intrat în contact, pe care i-a folosit după ce și-a folosit rețeaua sârbă.

Și da, a avut și sprijinul ăsta al celor mai vechi din sistem, ofițeri din serviciile noastre, care sunt calați pe afaceri, pe bani, nu pe alte idei care sunt sau ar trebui să fie de obicei în spatele unui serviciu secret, precum siguranța națională… E interesant felul în care privim chestiunea serviciilor secrete și a acoperiților. Ne uităm la serviciile secrete ca la o entitate din asta supremă, ca la un monolit care coordonează o grămadă de oameni și are influență peste tot în societate, ori dacă ne uităm la oameni precum Ghiță, Vântu, Voiculescu, care au făcut afaceri cu serviciile secrete din România, vom vedea că aceștia au devenit poate pentru scurte perioade de timp mai puternici decât serviciile secrete.

Deci e și o relație inversă cu serviciile secrete și au fost astfel de exemple și în alte țări din regiune, inclusiv în Rusia, unde oameni din serviciile secrete au ajuns atât de puternici, sau oameni de afaceri au ajuns atât de puternici, încât au ajuns să-i controleze pe cei din serviciile secrete. Mai ales dacă și-au creat rețele transfrontaliere, dacă au avut acces la mulți bani și după aceea afacerile cu serviciile secrete au devenit o mică parte din cumulul de business pe care l-au făcut aceștia.

Adică au ajuns să fie așa, un fel de apendice la afacerile astea, serviciile secrete. Și aici este o mare, mare problemă, fiindcă oamenii ăștia de obicei sunt foarte inteligenți, sunt oameni care muncesc foarte mult, sunt foarte creativi, călătoresc mult în lume și atunci au și o altă perspectivă, o altă viziune asupra vieții, asupra felului cum se fac afacerile și le este ușor să-i manipuleze chiar pe cei din servicii. N-aș spune că întotdeauna serviciile sunt cele care acționează din umbră și manevrează. Există și situația inversă”.

(Jurnal)