Şi nici nu ar fi avut cum, pentru că terenul pe care se află biserica şi casa parohială, respectiv cele două construcţii, nu au aparţinut niciodată şi nici nu aparţin Bisericii Ortodoxe Române. În argumentarea acestui fapt vă prezentăm un document care are valoarea unui titlu de proprietate, şi dovedeşte că Biserica din Crucea de Piatră este proprietatea moştenitorilor familiei Stoian, mai exact a ctitorilor Ilie şi Aneta Stoian.

La fel de incontestabil este şi faptul că pentru a putea exista un schit în anul 1775 în locul bisericii din Crucea de Piatră,  existenţa acestuia trebuia confirmată  şi în anul 1932, în timp ce terenul afectat ar fi trebuit să aparţină de drept Bisericii Ortodoxe sau cel mult  Statului Român.  Din document însă putem observa că terenul, loc de casă, este în anul 1932 proprietatea cu acte (autentificate de Tribunalul Vlaşca nr. 1797/1932, transcris la nr. 3964/1932), a Joiţei Constantin Burcea care vinde acest teren boierului Ilie C. Stoian, la  contravalorea de 20.000 lei, conform. contractului de vânzare-cumpărare (act de vânzare) prezentat.

Cel mai puternic argument în favoarea Bisericii din Crucea de Piatră este însă clauza contractuală prin care vânzarea se face expres pentru ca în interval de 3 ani dl. Ilie Stoian să construiască o biserică pentru locuitorii satului Crucea de Piatră (a se înţelege ”spre uzul acestora”), în caz contrar contractul fiind lovit de nulitate.  Alăturat prezentăm şi fotocopia actului prin care boierul Ilie Stoian cumpără de la Joiţa Burcea şi locul de casă, învecinat la apus cu Biserica, pentru a servi construcţiei casei parohiale. În acest document, la fel ca şi în cel prezentat anterior, se specifică  proprietarul precedent Joiţei Burcea, al acestui teren, care a fost Dumitru Stănciulescu, deci nici BOR şi nici  Statul Român nici altcineva.  Dovada respectării angajamentului boierului Ilie C. Stoian este în primul rând reprezentată de pisania sfântului locaş ridicat întocmai angajamentului, ce a fost sfinţit în anul 1938. Pisania aşa cum a fost dăltuită, cum se obişnuieşte,  poate fi citită deasupra uşii de la intrare.Pentru cei suspicioşi , vă prezentăm alăturat  un alt document care edifică acest fapt, mai ales că vine chiar din partea oficialităţilor BOR din anul 1943.

Acest act (3053 din 1943), certifică faptul că Ilie C. Stoian a zidit din propria şi exclusiva cheltuială, biserica din satul Crucea de Piatră, com. Călugăreni, Jud. Vlaşca (denumire veche a Jud. Giurgiu), înzestrând-o cu toate cele necesare cultului divin. Tot în acest act se dovedeşte şi că Ilie Stoian a suportat cheltuielile pentru casa parohială pentru locuinţa preotului, respectiv pentru sfinţirea noului locaş de închinare în ziua de Duminică 30 Octombrie 1938. În plus, din moşia sa boierul a mai înzestrat biserica şi cu aproximativ 4 pogoane de pământ arabil.  Foarte importantă este şi menţiunea prin care preotul numit acolo, a lucrat ca angajat particular al boierului ctitor, fiind întreţinut de către acesta de la hirotonia preotului (Drăgan), din Octombrie 1938 şi până în Aprilie 1940 când acesta din urmă a fost trecut la bugetul Ministerului Cultelor.     Pentru aceste fapte, Ilie C. Stoian şi soţia sa, Aneta, au fost declaraţi ctitori ai bisericii din satul Crucea de Piatră, eliberându-li-se, de către Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor, Mitropolia Ungro Vlahiei, diploma de ctitori, chiar la momentul sfinţirii bisericii.

Deci proprietarii de drept ai bisericii din Crucea de Piatră sunt de fapt moştenitorii familiei Stoian, mai ales că nu mai există şi alte documente din care să reiasă că familia Stoian ar fi donat sau încredinţat vreodată Biserica din Crucea de Piatră,  altfel decât exclusiv pentru utilizare în scopul cultului divin. Drept urmare Biserica din Crucea de Piatră a fost şi este doar în folosinţa şi administrarea, dar niciodată în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române. Iar modul de folosinţă a fost clauză contractuală în actul de vânzare-cumpărare al terenului bisericii şi anume, biserică pentru locuitorii satului Crucea de Piatră, şi nu Schit chinovie de maici cum pofteşte Episcopul de Giurgiu, PS Ambrozie.

Faţă de aceste fapte, nu ne putem aştepta decât ca moştenitorii familiei Stoian să îşi protejeze cuvenitele drepturi, cu speranţa că va lăsa în continuare spre folosinţă biserica din Crucea de Piatră, aşa cum a fost lăsată de înaintaşii lor, biserică de mir pentru sat, având cel mai probabil ca preot paroh pe actualul Pr. Constantin Laurenţiu Valeriu, care în cei 19 ani de activitate s-a îngrijit exemplar de acest sfânt locaş iar cu sprijinul enoriaşilor a restaurat şi îmbunătăţit dotarea bisericii şi casei parohiale. O altă alternativă este ca locaşul să rămână doar capelă familială, pentru că cei doi ctitori,  Ilie C. Stoian şi soţia sa Aneta, îşi au veşnica odihnă chiar în această biserică cu hramul ”Sf. Ilie Tesviteanul” din Satul Crucea de Piatră.

În ciuda tuturor acestor evidenţe PS Ambrozie, ca un ”bun slujitor al lui Dumnezeu”,  semna  documentul nr. 836/2010 prin care nu numai că falsifica adevărul istoric, dar îl şi soma pe parohul ce se îngrijise timp de aproape două decenii de această biserică, pansând prin rugă şi pilde rănile sufleteşti ale enoriaşilor din Crucea de Piatră, să lase baltă totul şi să se mute în stradă. Principiile morale de justeţe şi bunătate creştinească, pe care îşi are temeiul orice cult creştin, nu au fost aplicabile şi în cazul familiei preotului paroh, acesta fiind obligat să elibereze casa în mai puţin de două săptămâni fără a-i fi oferită o altă alternativă. Ciudat este şi faptul i se  solicita totodată predarea inventarului către conducerea schitului, în speţă ”egumenei”, Maica Filofteia (Plăcintar), despre care am aflat (din alt act al Episcopiei Giurgiu) că şi-ar fi preluat funcţia abia prin anul 2012, până la acea dată postul figurând ca vacant.  La fel de ciudat este şi faptul că se invocă tranşant situaţia canonică a preotului, coroborată, fără nicio logică, cu presupusele ”mărturii istorice din 2010”, pentru a hotărî ”reactivarea” ”Schitului Crucea de Piatră”.

Aceeaşi  situaţie canonică a Preotului Constantin, a fost folosită, în mod ticălos,  drept cap de acuzare la depunerea din treaptă a preotului,  în luna noiembrie 2011, invocându-se şi o presupusă ”neascultare” a acestuia faţă de decizia Episcopului, PS Ambrozie, motiv ce în realitate nu se probează în niciun fel.   În consecinţă Preotul Paroh, Constantin Valeriu  este nevinovat atât din punct de vedere canonic (vedeţi decizia Sf. Sinod 5277/2012 ce invocă întocmai principiul neaplicării retroactive a pedepselor pentru preoţi divorţaţi şi recăsătoriţi), cât şi din punct de vedere al opoziţiei manifestate faţă de decizia Episcopului Ambrozie,  parohul Bisericii din Crucea de Piatră servind, aşa cum declară toţi cetăţenii localităţii,  interesele Bisericii Ortodoxe Române cu toată cinstea cuvenită acestui cult divin.  Dar îndeosebi protejând drepturile comunităţii ortodoxe din parohia pe care o reprezintă, dreptul de a avea o biserică de mir, întocmai cum a fost ea lăsată de către ctitorii săi, pentru  sătenii şi urmaşii urmaşilor acestora. Amin!

RFG

 

6 COMENTARII

  1. Tot ce scrii nu supăra pe nimeni. Ai doar o părere exagerat de buna despre tine. Afla ca te inseli. Nu ești un propovaduitor al adevărului. Ești doar un biet cațel care latră si auzindu-si ecoul i se pare ca e fioros si important si lumea se sperie doar auzindu-l. La câți cititori are „ziarul” ….. Sunt mulți care te susțin…. șeful tau, eu..

  2. Felicitari pentru faptul ca incercati cu mult curaj sa demascati lichelele si impostorii care se ascund sub hainele preotesti. Sunt si preoti cu har, cu iubire pentru Dumnezeu si semenii lor, insa acestia sunt din ce in ce mai putini fiind aruncati in anonimat de aceste haimanale. Avem nevoie de Biserica, avem nevoie de repere religioase si morale, insa ne-am saturat de nulitatile si oportunisti mascati in preoti

  3. Preotelul se pare ca are probleme serioase la mansarda, e greu sa constati ca lumea nu mai da doi bani pe mascarici astia in haine preotesti. Noi nu avem de ce sa ne platim propriaq credinta, putem sa ne rugam oriunde pana la urma Dumnezeu este peste tot. Voi lichelelor o sa pirdeti din cauza infatuarii, a pacatelor a minciunilor, a banilor grei pe care ii dati sa va cumparati locurile a faradelegilor in spatele carora va ascundeti

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.