Înălțarea Domnului,  sărbătorită în data de 6 iunie sau ziua de Ispas, adică exact la 40 de zile după Paști, mai este cunoscută și ca „Joia iepelor” sau Paştele Cailor.

Creştinii sărbătoresc în acestă  joi Înălţarea Domnului, ultima zi în care se mai pot înroşi ouă până la Paştele viitor, în care se taie mieii, iar în unele zone oamenii se “bat” cu leuştean, ca să fie feriţi de rele şi de boli. În toate bisericile se fac slujbe de pomenire a eroilor, aşa cum se întâmplă de 96 de ani, de când la Înălţarea Domnului se sărbătoreşte şi Ziua Eroilor. Toţi creştinii ortodocşi şi catolici cinstesc Înălţarea Domnului. începând din secolul al IV-lea, atât în Răsărit, cât şi în Apus la 40 de zile după Paşte, întotdeauna într-o zi de joi. Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prăznuit de Rusalii.

Paștele Cailor  

Paștele Cailor , în Ardeal, era sărbătorit odinioară în zilele când Paștele Ortodox coincidea cu cel Catolic. Explicația este că în anii în care Paștele Ortodox și cel Catolic nu cădeau în aceeași zi, țăranii de credință ortodoxă împrumutau caii de la țăranii de credință catolică și invers. Atunci când cele două sărbatori coincideau, caii se odihneau și era Paștele Cailor. Acest lucru se întâmpla, conform calendarelor, o dată la patru sau șapte ani. Expresia „la paștele cailor” a intrat în limbajul comun desemnând ceva foarte îndepărtat ca timp, sau niciodată. Această expresie se pare că nu e de regăsit în alte spații culturale decât cel românesc. Zona sa de proveniență e Transilvania.

Legendă, obiceiuri…

O legendă spune că, atunci când Fecioara Maria îl năștea pe Isus, caii făceau mare gălăgie. Aceasta i-ar fi blestemat să fie animale mereu flamânde, cu excepția unei singure zile pe an: Paștele cailor. Sărbatoarea este prilej pentru organizarea de târguri și pentru încheierea unor afaceri. De Paștele lor, caii nu sunt puși la căruță, iar în trecut, în unele zone, se faceau slujbe religioase pentru sănătatea animalelor.

(Jurnal)