Roșiile se regăsesc constant pe lista de cumpărături a fiecăruia dintre noi și știm că suntem în permanență în căutarea acelui gust autentic. E greu să le evaluăm când nu le putem gusta înainte. Așa că ne ghidăm după formă și culoare. Care sunt cele mai bune? De la piață, de la producători locali, sau de la supermarket? Am aflat prin intermediul unui experiment că sunt multe mituri care nu au legătură cu realitatea. Ne-a ajutat Vasile Stoleru, profesor de legumicultură de la Universitatea de Științele Vieții din Iași.

Vasile Stoleru: Trebuie să avem încredere în toate produsele care sunt la piață și în supermarket, că așa e normal. Nu cred că cineva într-un supermarket ar putea să introducă tomate contaminate.

Toți ne dorim să cumpărăm produse autohtone, produse din soiuri românești, dar cred că ceva sfaturi sunt binevenite oricând. Mă refer aici în primul rând la alege pe cât posibil tomate autohtone, unele care nu sunt uniforme, aceeași dimensiune… Asta înseamnă că sunt soiuri autohtone. De asemenea, trebuie să avem mare grijă atunci când le alegem, să evităm să consumăm fructe care sunt tratate cu stimulatori de creștere, pentru că sunt produse cancerigene. Aceste tomate, atunci când sunt secționate se poate vedea acea inimă a fructului.

Vasile Stoleru: Avem un sortiment de tomate produs în România, cu fructul mediu, undeva la 30-50 de grame, din supermarket. Se poate observa că nu a ajuns la maturitate. De obicei, producătorii le recoltează într-o anumită fază de maturitate. Iată o roșie care ar fi trebuit să mai stea.

Trebuie să alegem tomate care au culoarea uniformă.

Avem si un soi hibrid, pentru că fructele sunt uniforme, comparativ cu cele obținute din soiuri sau din populații românești, tradiționale. Are o culoare uniformă pe toată suprafața fructului, ceea ce înseamnă că ar trebui să căutăm astfel de fruct.

Facem acum o secțiune și la un fruct obținut în Grecia. Are o culoare destul de frumoasă, care seamănă foarte mult cu un fruct obținut în România. Este un fruct de calitate.

Tăiem și o roșie din Spania. Fructul este ajuns la maturitate și are o culoare destul de plăcută.

Trebuie să urmărim pe cât posibil țesutul din interior, care este în interiorul fructului.

Cum putem deosebi o legumă bună de una tratată cu chimicale

Vasile Stoleru: Foarte mulți colegi, foarte mulți prieteni mă întreabă des care sunt cele mai bune tomate. E vorba de cele care sunt produse într-un sistem pe cât posibil ecologic, sustenabil, unde se folosesc cât mai puține elemente chimice de sinteză.

Inevitabil, de la producătorii mici, datorită faptului că de foarte multe ori nu au cunoștințe specifice, le pot trata, fertiliza cu diferiți compuși care ajung în fructe și care arată destul de frumos.

Deci, cred că atât tomatele autohtone, cât și cele din import, pot fi sănătoase, dar în același timp pot fi și dăunătoare organismului.

Se caută roșii care au o anumită fermitate, o anumită textură, ca să reziste foarte mult, atât la piață, cât și în supermarket.

De exemplu, un fruct care este stimulat, este un fruct deformat, nu este uniform, are o zona pistilară alungită. Asta înseamnă că este un fruct care este tratat cu substanțe biostimulatoare. Dacă îl tăiem se poate observa că inima fructului este de culoare albicioasă, ceea ce înseamnă că a fost un fruct forțat, comparativ cu un fruct uniform, care să aibă aceeași culoare.

Țuguiul arată că este o roșie tratată cu biostimulator. Sunt totuși și câteva soiuri omologate, care au țugui. Dar în general, toate care nu își păstrează forma și au una alungită, sunt tratate cu substanțe biostimulatoare.

Diferența dintre o roșie cu țuguri natural și una cu țugui în urma tratării nu se poate stabili decât în urma analizelor, sau pe baza încrederii în producător. În momentul în care mergem la piață vedem producători cu doar câteva roșii, acela e producător, restul, cu cantități mari, sunt doar comercianți.

Un produs frumos, nu neapărat este tratat. Pot fi produse frumoase, uniforme, sănătoase. În același timp, pot fi și produse care sunt obținute într-o agricultură intensivă, fără sol, în care se folosesc mulți fertilizanți.