inmormantare-intre-chibrituri1Noi reglementări privind funerariile în România. Noua lege va permite oamenilor să facă înmormântări fără preot. Mai mult decât atât, nu se mai permite priveghiul în casă.

Astfel, românii pot avea parte de o înmormântare civilă sau laică, iar oamenii au posibilitatea de a alege, în timpul vieții, modul în care vor fi înhumați, având și opținea de a fi incinerați sau nu.

“Înmormântarea poate fi religioasă sau laică, precedată sau nu de incinerare. Locul şi modalitatea înmormântării vor fi conforme voinţei exprimate în timpul vieţii de persoana decedată, fără nici o modificare a ultimei voinţe a acesteia”, se arată în art.16 al Legii 102/2014, privind cimitirele, crematoriile umane si serviciile funerare din România.

Un alt aspect al legii este cel legat de morminte. Astfel, dacă un loc de veci este lăsat în paragină timp de doi ani, administrația are dreptul de a confisca locul, potrivit dreptulomului.org

Mai mult decât atât, noile reglementări UE prevăd că familia are obligaţia să depună persoana decedată la casa mortuară după numai o oră de la momentul decesului.

Ce spune Episcopia Giurgiu despre această Lege

Contactați de jurnaliștii publicației noastre pentru a ne prezenta un punct de vedere referitor la aceste noi reglementări, reprezentanții Episcopiei Giurgiu ne-au transmis printr-un comunicat de presă următoarele:

 Legea la care faceti referire nu este Legea Cultelor (489/2006) ci este Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare.

Până la apariţia acestei legi, aspectele legate de înhumarea celor decedati era parţial reglementată printr-un Ordin al Ministerului Sănătăţii din 1982, completat de o Hotărâre de Guvern din 2004, aceste prevederi fiind completate si de Regulementele cimitirelor aparţinătoarea administraţiei locale.

Actul normativ este deficitar şi ambiguu în multe privinţe, având ca principală motivaţie crearea cadrului legislativ pentru înfiinţarea de cimitire private, de către operatori economici.

Cultele religioase au reglementări în statute şi regulamente proprii, armonizate cu principiile generale cuprinse în Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Regimul juridic al locurilor de înmormântare din cimitirele parohiale este reglementat de Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi de Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor parohiale şi mănăstireşti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române.

 Cetățenii trebuie să decidă singuri cum vor fi înhumați

 Noile prevederi privind obligativitatea depunerii celor decedaţi in spaţii special amenajate, au fost luate la cunoştinţă de Biserica Ortodoxă Română care a hotârât ca bisericile parohiale care deţin în administrare cimitire parohiale să demareze lucrări de construire/amenajare a unor astfel de spaţii care sa îndeplineasca misiunea de capele/camere mortuare.

Conform noului act normativ, oamenii pot alege, încă din timpul vieţii, modul în care vor fi înhumaţi. Astfel înmormântarea poate fi religioasă sau laică, iar locul şi modalitatea înmormântării vor fi conforme voinţei exprimate în timpul vieţii de persoana decedată, fără nici o modificare a ultimei voinţe a acesteia (art.16 al Legii 102/2014). Aceste prevederi, nu sunt o noutate, ele au fost parţial reglementate şi în trecut – prin Ordinul Ministerului Sănătăţii din 1982, Hotărârea de Guvern din 2004, dar mai ales prin Regulamentele de funcţionare a cimitirelor aprobate de fiecare administraţie locală.

 Incinerarea – act brutal pentru trup

 În privinţa incinerării, Biserica Ortodoxă se bazează pe tradiţia milenară consacrată de aceasta care consideră că înmormântarea este practica corectă pe care ea trebuie să o accepte şi să o cultive socotind incinerarea ca pe o practică interzisă pentru credincioşii ei. Dacă ne referim la Biserica Ortodoxă Română, aceasta s-a pronunţat prin cel mai înalt for al ei, Sfântul Sinod, încă din anul 1928, în problema incinerării.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa de lucru din 5 iulie 2012, a menţinut in vigoare hotararea din 15 iunie 1928, reconfirmata la 20 februarie 1933, şi a luat mai multe hotarari fata de practica necrestina a incinerarii mortilor, interzicand-o cu strictete si subliniind ca Biserica a practicat, de la inceput si pana astazi, inhumarea (inmormantarea), care corespunde intru totul invataturii crestine despre trup si despre datoriile fata de el, trup care trebuie sa se intoarca in pamantul din care a fost luat.

In multe cazuri, incinerarea corespunde ideii ca dupa moarte trupul nu mai inseamna nimic, nu mai are nicio importanta si nicio valoare, idee cu totul straina de conceptia crestina despre trup. Apoi, incinerarea este legata si de vointa de distrugere totala a trupului, fie propriu, fie al altora, sub care se ascunde, mai mult sau mai putin constient, o negare a unei apartenente la specia umana.

Pe deasupra, incinerarea, ca act săvârsit cu voia omului, este un proces accelerat, brutal, care, chiar daca nu produce suferinta sufletului, care s-a despartit de trup, este un act de brutalitate fata de trup, parte integranta a persoanei umane.

 (Teodora NICOLAU)