Începând din 2016, Fiscul trebuie să publice online şi lista datornicilor persoane fizice, nu doar cea a firmelor care au obligaţii fiscale restante.fisc_07-1024x768

„Organele fiscale au obligaţia de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane fizice şi juridice care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii. Lista se publică trimestrial, până în ultima zi a primei luni din trimestrul următor celui de raportare şi cuprinde obligaţiile fiscale restante la sfârşitul trimestrului şi neachitate la data publicării listei”, este prevăzut în Codul de procedură fiscală.

Limita minimă de la care se face publicarea este de 100 de lei, conform Ordinului ANAF nr. 558/2016, pentru datoriile la organele fiscale centrale. În cazul datoriilor la organele fiscale locale, limita minimă este stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Pe lista datornicilor persoane fizice se includ prenumele şi numele debitorilor, localitatea domiciliului fiscal şicuantumul efectiv al obligaţiilor fiscale restante. În maximum 15 zile de la achitarea integrală a sumelor, autorităţile elimină datornicii din lista publică.

Motivul pentru care autorităţile au recurs la această măsură este, potrivit Ordinului ANAF nr. 558/2016, descurajarea acumulării datoriilor persoanelor fizice către stat.

Protecţia datelor personale este doar una dintre potenţialele probleme

Una dintre potenţialele probleme ce pot fi aduse în discuţie atunci când vorbim despre publicarea online a numelor şi a localităţilor de domiciliu ale datornicilor persoane fizice este protecţia datelor personale.

„Publicarea numelui şi a localităţii de domiciliu ale contribuabilului persoană fizică ridică probleme care ţin de protecţia datelor cu caracter personal. Astfel, publicarea unor asemenea date în condiţiile descrise în Ordinul ANAF nr. 588/2016 intră în sfera noţiunii de prelucrare a datelor cu caracter personal (…). Aşadar, trebuie respectate exigenţele prevăzute în legislaţia în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal, chiar dacă datele ce vor fi publicate de către ANAF nu vor fi în toate cazurile suficiente cât să identifice persoana contribuabilului. (…)Specialistul de la TZA a atras atenţia că atât directiva europeană cu privire la protecţia datelor personale, cât şi Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date oferă garanţia proporţionalităţii. Concret, aşa cum se arată în Legea protecţiei datelor personale, informaţiile de acest fel trebuie să fie, printre altele, prelucrate cu bună-credinţă, adecvate, pertinente şi neexcesive prin raportare la scopul în care sunt colectate şi apoi prelucrate.

„Mai întâi, este discutabil dacă publicarea numelui, a localităţii domiciliului fiscal şi a sumelor restante în sine este o măsură proporţională vizavi de scopul declarat, acela de a descuraja acumularea de arierate bugetare. Autoritatea Naţională pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a atras deja atenţia asupra faptului că practica publicării datelor contribuabililor nu ar satisface principiul proporţionalităţii. Apoi, chiar dacă am accepta că ideea de a publica datele contribuabililor datornici nu încalcă acest principiu, este din nou discutabil dacă se justifică publicarea datelor persoanelor fizice care datorează sume mici de bani. Notăm că intenţia ANAF este aceea de a publica datele persoanelor fizice care datorează sume peste pragul de 100 de lei. Este destul de evident că o datorie de acest fel poate fi efectul unei omisiuni sau erori şi este greu de argumentat că o atare datorie justifică înscrierea debitorului contribuabil pe «name and shame lists». Din acest punct de vedere, din nou se poate ridica problema proporţionalităţii datelor publicate vizavi de scopul urmărit de ANAF”, a punctat avocatul, care a amintit că în 2010 Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost amendată pentru publicarea „listei ruşinii” cu datornicii la fondul de sănătate.

Totuşi, măsura publicării online a numelor datornicilor persoane fizice poate fi considerată legală, din moment ce chiar Legea nr. 677/2001 îi dă, în mod indirect, legitimitate,  Mai exact, actul normativ indicat stabileşte că „prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat în mod expres consimţământul sau prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziţie legală”. În situaţia de faţă,prelucrarea datelor personale este prevăzută de Codul de procedură fiscală.

Important! Conform Legii nr. 677/2001, este considerată prelucrare „orice operaţiune sau set de operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvaluirea către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alaturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea”. Practic, datele personale reprezintă orice informaţii referitoare la o persoană identificată sau identificabilă.

ICCJ: Prenumele şi numele sunt date personale

Printr-o decizie publicată recent despre un caz referitor la cererile de acces la informaţiile de interes public, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a stabilit că prenumele şi numele unei persoane sunt date cu caracter personal.

„În interpretarea şi aplicarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, numele şi prenumele unei persoane reprezintă informaţii referitoare la date cu caracter personal, indiferent dacă, într-o situaţie dată, sunt sau nu suficiente pentru identificarea persoanei, scrie în Decizia ICCJ nr. 37/2015.

Concret, judecătorii au apreciat că, atunci când un document include atât informaţii de interes public, cât şi date personale ale persoanelor fizice, acesta trebuie să fie făcut accesibil numai după anonimizarea datelor personale.

„În cazul cererilor de liber acces la informaţii de interes public, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, atunci când informaţiile de interes public şi informaţiile cu privire la datele cu caracter personal sunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiilor, accesul la informaţiile de interes public se realizează prin anonimizarea informaţiilor cu privire la datele cu caracter personal; refuzul de acces la informaţiile de interes public, în condiţiile în care informaţiile cu privire la datele personale sunt anonimizate, este nejustificat, subliniază magistraţii.

Decizia ICCJ a apărut în Monitorul Oficial spre sfârşitul lunii ianuarie şi, de la data publicării,a devenit obligatorie pentru toate instanţele din ţară. Aceasta are ca scop asigurarea unei practici unitare a instanţelor judecătoreşti.

(Jurnal)