Iată un truism pe care nu ni l-am fi dorit cu siguranţă, alături de celelalte tare ce se manifestă de mai bine de 20 de ani în România. Un act în justiţie trebuie susţinut material nu doar cu probe. Cele câteva date statistice şi cazuri  pe care ni le oferă colegii de la ”Gândul”  demonstrează clar că la noi dreptatea ţi-o cumperi şi că ea este doar la dispoziţia celor care mai au câte o ”mătuşă Tamara” pe care să o scoată din pălărie, ca pe iepuraşii magicienilor de la circ, de fiecare dată când au nevoie. Cifrele oferite oficial de către Direcţia Naţională de Anticorupţie sunt mai mult decât concludente în acest sens.

În  perioada 2005-2012, au fost trimişi în judecată pentru corupţie 23 de judecători şi 30 de procurori. Dintre aceştia au fost condamnaţi definitiv 12 judecători şi 11 procurori. Anchetele DNA din ultimii ani arată că în instanţe şi parchete activează reţele de trafic de influenţă care au ca obiect  cumpărarea şi vânzarea justiţiei. Astfel, din dosarele DNA rezultă că o eliberare condiţionată poate ajunge de la câteva mii de euro, la 150.000 euro!! O neîncepere a urmăririi penale (NUP), ceea ce înseamnă îngroparea unui dosar din faşă, poate costa 4000 euro!  O decizie favorabilă într-un dosar civil cu miză economică ajunge şi la 200.000 euro!! Nu toate reţelele vizează direct obţinerea de bani, unele în primă fază urmăresc posturile cheie din Justiţie

În rândurile de mai jos vă oferim câteva dintre reţele care au activat în sistemul judiciar şi a căror ”rezolvare” a impus sume mari de bani.

 

 

Reţeaua Voicu: Mita de 200.000 pentru un contract de zeci de milioane Unul din cele mai sonore cazuri de corupţie care a vizat sistemul judiciar a fost cel al fostului senator Cătălin Voicu. În acest caz, traseul banilor a circulat de la un om de afaceri către un senator, care apoi a cumpărat influenţa unui judecător de la Curtea Supremă.  Potrivit procurorilor, în perioada iulie – septembrie 2009, Cătălin Voicu, „prevalându-se de prerogativele ce derivă din calitatea sa de senator”, ar fi primit de la Costel Căşuneanu, în două tranşe, sumele de 250.000 de lei (echivalentul a 60.000 de euro) şi 200.000 de euro, în schimbul intervenţiei pe lângă magistraţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Florin Costiniu, n.r.), în vederea adoptării unei soluţii favorabile societăţii comerciale la care omul de afaceri era asociat.  De asemenea, în luna august 2009, Voicu ar fi pretins şi primit de la Marius Locic suma de 119.000 de lei în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă poliţişti pentru a-i determina să propună o soluţie favorabilă într-un dosar în care acesta era cercetat pentru fapte penale. Cătălin Voicu a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare, iar judecătorul Florin Costiniu la trei ani de închisoare cu suspendare. Reţeaua Voicu era mult mai extinsă, având în componenţă poliţişti cu grade înalte.

 

Cazul Max Bălăşescu: 300.000 euro pentru scoaterea de sub urmărire penală.  În 2012 procurorii DNA l-au trimis în judecată pe procurorul Maximilian Bălăşescu pentru că ar fi negociat cu un învinuit scoaterea de sub urmărire penală contra sumei totale de 300.000 euro. În acest caz mita a fost solicitată de procuror prin intermediari. În acest caz procurorul nu a vândut o sentinţă, ci a l-a asigurat pe cel care i-a cumpărat influenţa că nu îl va trimite în judecată. În final suma primită de intermediarii procurorului a fost de 100.000 euro. Maximilian Bălăşescu, în calitatea sa de procuror, a pretins de la un denunţător, prin intermediari, suma de 300.000 euro, în două tranşe. În schimbul banilor, el urma să dispună ridicarea măsurărilor asiguratorii luate faţă de denunţător, într-un dosar în care acesta era cercetat, alături de alte persoane, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Totodată, procurorul urma să dispună, cu privire la acelaşi denunţător, disjungerea cauzei şi formarea unui dosar separat în care ulterior să adopte o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.  Maximilian Bălăşescu a fost prins în flagrant delict în timp ce primea de la denunţător, prin intermediar, suma de 90.000 lei şi 80.000 euro. Procurorul a fost condamnat pe fond la cinci ani de închisoare cu executare. Inedit este şi faptul că fostul procuror Maximilian Bălăşescu discuta cu denunţătorul său Sebastian Dobrescu despre valoarea mitei pe care ar fi trebuit să i-o dea pentru a fi scos de sub acuzare în dosarul vrăjitoarelor, pentru evidenţierea sumei de 100.000 de euro pretinse folosind termenul „un volum”.

 

Reţeaua Bălan-Sâmpetru-Vlad-Petrache care pregătea preluarea Parchetului General şi DNA.  În 2012 DNA a pus sub învinuire doi procurori şi un ofiţer al serviciului secret al Ministerului de Interne. Comisarul şef Mihai Vlad, procurorii Marcel Sâmpetru şi George Bălan (membru CSM) sunt acuzaţi oficial că au utilizat fără drept şi în scopuri personale informaţii sensibile din cadrul DGIPI, serviciul secret al Ministerului de Interne.  Referatul prin care cei trei au fost puşi sub învinuire arată că cei trei doreau să utilizeze aceste informaţii pentru a-şi asigura poziţii cheie din cadrul sistemului judiciar. Poziţiile vizate ar fi fost conducerea DNA şi cea a Parchetului General. În interceptările procurorilor apare şi Marian Petrache, membru PNL şi şeful Consiliului Judeţean Ilfov. Interceptările DNA includ şi o conversaţie între procurorul George Bălan şi premierul Victor Ponta în care cei doi stabilesc o întâlnire. Procurorul Bălan a declarat că dosarul nu are legătură cu convorbirea sa cu Victor Ponta.

 

Reţeaua Nelu Carpen: 4000 euro pentru a îngropa dosarele.  În 2012 DNA a destructurat o reţea complexă de trafic de influenţă creată în jurul şefului Parchetului Judecătoriei Buftea, Nelu Carpen. Potrivit dosarului DNA, procurorul Nelu Carpen a luat mită în repetate rânduri de la inculpaţii cercetaţi în dosarele investigate de el sau de parchetul pe care îl conducea. În acest caz mita avea următorul traseu: de la inculpaţi la avocaţi şi apoi la procuror. În acest caz scopul era ca dosarele în care mituitorii erau cercetaţi să fie îngropate de procurorul Carpen.   Din descrierea dosarului pe lângă reţeaua din care făcea partea Nelu Carpen în care erau angrenaţi avocaţi şi un judecător mai activa şi o altă reţea în care avocaţi şi poliţişti pretindeau diverse sume de bani unor persoane cercetate sub pretextul că le vor facilita eliberarea sau albirea unor dosare. Nelu Carpen a fost condamnat pe fond la şase ani de închisoare cu executare.

 

Dosarul procurorului Tomiţă Neagu: şpagă în terenuri şi vacanţe pentru albirea dosarelor.   Potrivit DNA, în perioada 2009-2010 Neagu Tomiţă Ionuţ, în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, cu complicitatea lui Zamfirachi Adrian Richartt şi Szasz Ovidiu, a pretins, acceptat şi primit de la denunţător, cu titlu de mită, bani şi bunuri, pentru ca, în schimb, să fie soluţionate favorabil dosarele denunţătorului, aflate în lucru la unitatea de parchet condusă de procuror. În aceste dosare, denunţătorul era fie cercetat în calitatea sa de primar, fie erau formate ca urmare a unor plângeri penale ale acestuia împotriva altor persoane.  Tomiţă Neagu ar fi primit, în aprilie 2009, un teren situat în comuna Jilava din judeţul Ilfov, care a fost achitat cu suma de 170.000 de euro de către denunţător.  În schimb, la Parchetul condus de Neagu urma să fie soluţionat favorabil un dosar format în urma unei plângeri depuse de denunţător. Formalităţile de achiziţionare a terenului care a revenit soţilor Neagu s-au realizat cu sprijinul lui Szasz Ovidiu, în calitate de împuternicit al vânzătorului.  Anchetatorii îl acuză pe Neagu că, în perioada ianuarie-februarie 2010, a primit, de la acelaşi denunţător, prin aceiaşi intermediari, contravaloarea cheltuielilor (transport, cazare, cheltuieli personale) de aproximativ 10.000 de dolari ocazionate de un sejur petrecut de magistrat şi soţia acestuia Olimpia Neagu în Las Vegas şi Beverly Hills.  Totodată, în cursul lunii februarie 2010, Tomiţă Neagu ar fi primit de la denunţător şi un televizor în valoare de 8.300 lei.

 

Judecătoarea Maria David: 200.000 euro pentru 3 ani de închisoare cu executare.  Judecătoarea Maria David a fost condamnată definitiv la patru ani de închisoare pentru corupţie după ce a primit de la un om de afaceri 200.000 euro pentru a-l scăpa de o sentinţă de trei ani de închisoare. În acest caz mita a fost dată direct de la inculpat la judecătoarea David care i-a promis că intervine pe lângă alţi magistraţi care judecau contestaţia sentinţei de 3 ani.  Potrivit procurorilor anticorupţie, în perioada noiembrie-decembrie 2009 judecătoarea Maria David ar fi pretins şi primit de la omul de afaceri Petru Blanda 200.000 de euro, promiţându-i, în schimb, că va interveni pe lângă magistraţi din cadrul Curţii de Apel Ploieşti învestiţi cu soluţionarea unei acţiuni de contestaţie în anulare şi îi va determina să adopte o soluţie favorabilă.  Prin această contestaţie, Blanda dorea anularea unei decizii penale a Curţii de Apel Ploieşti prin care fusese condamnat la o pedeapsă de trei ani de închisoare în regim de detenţie pentru evaziune fiscală. În 10 decembrie 2009, această acţiune a fost admisă în principiu, iar în 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondată contestaţia în anulare.  Ulterior, împotriva aceleiaşi decizii de condamnare, Petru Blanda a formulat şi o cerere de revizuire, care în 15 noiembrie 2011 a fost respinsă de Judecătoria Târgovişte.

 

Reţeaua Dinu – Costache de la Tribunalul Bucureşti: 150.000 euro pentru eliberarea lui Dinel Staicu. Cel mai recent caz de corupţie din sistemul judiciar este cel al judecătoarelor Viorica Dinu şi Antoanela Costache. În cazul celor două procurorii arată că vindeau deciziile de eliberare condiţionată a diverşilor inculpaţi. Această reţea funcţiona în felul următor: inculpaţii transmiteau mita la avocaţi care apelau ori la un grefier, ori direct la cele două judecătoare. În final judecătoarele urmau să dispună punerea în libertate.  În 15 martie, Curtea de Apel Bucureşti a decis arestarea preventivă a judecătoarelor Viorica Dinu şi Antonela Costache, suspendate de CSM din funcţiile de la Tribunalul Bucureşti după ce au fost acuzate de luare de mită şi trafic de influenţă pentru soluţii în mai multe dosare, printre care şi cel al lui Dinel Nuţu (fost Staicu).  Alături de acestea au mai fost arestaţi avocata Ileana Răducan, Marian Vasile, Angela Cîrlan şi Marius Neagu. Instanţa a mai dispus cercetarea în libertate a lui Marian Catrin, acesta având interdicţie de a părăsi ţara. Decizia Curţii de Apel Bucureşti a fost contestată atât de cei şase arestaţi, cât şi de procurorii anticorupţie, în cazul lui Marian Catrin.  Potrivit DNA, în acelaşi dosar sunt cercetaţi Sorin Vasilescu, grefier arhivar la Tribunalul Bucureşti, Daniel Petre, avocat în Baroul Bucureşti, şi soţia acestuia, Daniela Petre, pentru care procurorii au luat măsura obligării de a nu părăsi ţara pe un termen de 30 de zile, precum şi fratele lui Dinel Nuţu (fost Staicu), Marian Staicu. Judecătoarele Dinu şi Costache sunt suspectate că ar fi luat mită pentru a ajuta la eliberarea din arest a lui Dinel Nuţu şi pentru a interveni şi în alte dosare.  Viorica Dinu este cercetată pentru patru infracţiuni de trafic de influenţă, din care una în formă continuată, şi luare de mită, iar Antonela Costache este acuzată de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, luare de mită şi trafic de influenţă,  a precizat DNA.

 

Magistraţii nu ar trebui să se lase cumpăraţi

Întrebaţi care ar fi explicaţia creşterii numărului de astfel de cazuri, cei mai mulţi dintre justiţiabilii giurgiuveni ne-au declarat printr-un proverb: ”Nu există pădure fără uscături…!”  La întrebarea ce dă titlul acestui articol ” Cât costă în România o achitare sau un NUP”, fostul judecător al Judecătoriei Giurgiu, actual avocat al Baroului judeţean, Cristian Banu ne spunea: ”O liberare condiţionată este o decizie foarte grea de luat pentru un magistrat.  Confuzia care se creează în primul rând faţă de cei care solicită liberarea condiţionată, are la bază ignorarea unei ierarhizări a cerinţelor legale în această materie. Cu alte cuvinte  condamnaţii cred că dacă au executat fracţia minimă de pedeapsă, sunt ”recomandaţi”  pentru o soluţie favorabilă, când de fapt analiza de abia acum începe. În concluzie, corupţia nu se poate stopa de mâine printr-o pedeapsă aspră, tot ar fi insuficient pentru a o stăvili. Ea este din păcate o obişnuinţă ce tinde să se transmită genetic … Cert este că verticalitatea magistraţilor ar fi cea care ar trebui să contracareze cel mai bine această tară. Altfel spus un magistrat nu ar trebui să poată fi cumpărat…”

 

Dacă nu ai bani, în România nu ai nicio şansă…

Deşi  cazuri ca cele de mai sus, la noi la Giurgiu nu au fost dovedite,   conform materialelor apărute în presă, au existat însă destule suspiciuni asupra modului cum au fost puse în libertate personaje controversate ca Florin Bealcu, Octavian Grecu zis Butoane (şi tot neamul lui!) sau mai recent, evazionistul Sorin Găzdac. Vorba avocatului, spusă clientului: ”dacă tot furi, fură cât mai mult ca să ai bani să împărţim cu toţii,  că numai aşa te pot scăpa!” Indiferent de ”cristianele” pe care mascaţii le fac, aproape săptămână de săptămână, pe la domiciliul unor interlopi şi politicieni versaţi,  cetăţenii ştiu că dacă nu ai bani , în România nu ai nicio şansă de a ţi se face dreptate,  indiferent  de probele pe care le deţii!

T. Florian