Credincioşii ortodocşi sărbătoresc,  astăzi, joi, 24 iunie, naşterea Sfântului Ioan Botezatorul, cunoscută în popor şi ca Drăgaica sau Sânzienele. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul se sărbătoreşte în Postul Sfinţilor Petru şi Pavel, aşa că este zi de post cu dezlegare la peşte, ulei şi vin.

Naşterea sfântului Ioan Botezătorul este în liturghia Bisericii o sărbătoare de rangul duminicii, datorită apropierii de Domnul Cristos. Ioan este înaintemergătorul Domnului. Evangheliştii rezumă viaţa lui în aceste cuvinte: „A venit un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. Acesta a venit ca să dea mărturie despre lumină, ca să-i pregătească Domnului un popor desăvârşit” (In 1,6-7; Lc 1,17 Ant. la intrare).

El face legătura dintre Vechiul şi Noul Testament. Naşterea lui este strâns legată de venirea lui Mesia. Despre el s-a scris în profeţi: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el îţi va pregăti calea. Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui” (Mc 1,3-4).

Nașterea Sfântului Ioan a fost ea însăși o minune. Părinții Sfântului Ioan, preotul și proorocul Zaharia și Elisabeta, ajunseseră la bătrâneţe, dar nu aveau copii. Ceea ce era foarte ruşinos pentru poporul evreu la acea vreme. Nașterea Sfântului Ioan a fost anunţată de Îngerul Gavriil, care i-a spus Elisabetei că va naşte un fiu şi îi va pune numele Ioan. Zaharia însă nu a crezut aceste vorbe, invocând faptul că și el și nevasta sa erau bătrâni. Drept pedeapsă pentru necredința lui, Zaharia a rămas mut până când s-a săvârșit ceremonia tăierii-împrejur, cu punerea numelui pruncului.

În ziua a opta, când avea loc ceremonia tăierii împrejur, participanții vroiau să îi pună numele de Zaharia, după numele tatălui său. Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut avea să fie Ioan. Cei de față au insistat, spunându-i Elisabetei că nimeni dintre rudele ei nu purta acest nume și l-au întreabă și pe Zaharia care era numele pe care dorea să îl dea pruncului. Acesta a scris pe o tăbliță același nume, Ioan, pentru că acesta era numele pe care i-l spusese mai înainte îngerul Gavriil.

Toți s-au minunat, pentru că cei doi soți nu se înțeleseseră de mai înainte unul cu altul asupra numelui pruncului. Din acel moment Zaharia și-a recăpătat vocea și la rândul său a început să profețească despre fiul său ca înaintemergător al lui Mesia, potrivit orthodoxwiki.org.

Atestare documentară

Această sărbătoare datează din secolul IV şi poate chiar de mai înainte. Lecturile Liturghiei se concentrează asupra momentului naşterii lui Ioan iar Evanghelia (cf. Lc 1,57-66.80) subliniază importanţa numelui care i-a fost dat. Şi astăzi în unele regiuni ale lumii, dar în vechime era obiceiul general să se dădea primului copil numele bunicului dacă era băiat sau numele bunicii dacă era fetiţă. Numele avea un rol important. Se spunea: „Nomen est omen – Numele este o urare”, este o prevestire. Se dorea ca numele să exprime realitatea unei persoane, destinul său uman şi religios. Naşterea lui Ioan Botezătorul a avut loc cu şase luni înainte de cea a lui lisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV – V, când se fixează definitiv şi data Crăciunului.

Sărbătoara românească, Sânzienele sau Drăgaica

În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

Sub numele „Sânziene” se ascund trei elemente strâns legate între ele: „Primul se referă la zânele, de obicei bune, zâne extrem de harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie, adică noaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute divinatorii şi apotropaice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu acelaşi nume. Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, şi Drăgaica”,  spun specialiștii.

Ziua IEI

În această zi, din 2013, la iniţiativa comunităţii online La Blouse Roumaine, dedicată promovării iei româneşti, se sărbătoreşte şi Ziua Universală a Iei, marcată de comunităţile româneşti din toată lumea. Femeile în special poartă în această zi o iei.

Ce nu ai voie să faci în această zi

Ziua de Sânziene este considerată sfântă. Nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. Legate de această zi sunt diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei.

Se spune că, în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie), se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară, se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânziene.

(Jurnal)