Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Izvorul Tămăduirii, în prima vineri după Paşte. Este un praznic închinat Maicii Domnului. Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică.
Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Sărbătoarea are o istorie veche de 1500 de ani şi evocă un miracol care datează din secolul al V-lea, pe vremea evlaviosului Leon cel Mare, cu puţin timp înainte ca acesta să ajungă împărat. Legenda spune că Leon cel evlavios şi binecredincios se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului unde a întâlnit un bătrân orb pe care s-a oferit să-l călăuzească. Legenda mai spune că cei doi s-au rătăcit și că orbului i s-a făcut sete . Acesta l-a rugat pe Leon să-i aducă apă, dar acesta nu a găsit, dar a auzit un glas ce venea din pădure care i-as spus că apa este aproape de ei. Aceeaşi voce l-a sfătuit pe Leon ca după ce îşi vor potoli setea să ungă cu ea ochii orbului! Leon a urmat întocmai sfatul primit , iar orbul şi-a recăpătat , în mod miraculos, vederea , exclamând: ”Maica Domnului eşti aici! Te-am găsit!” Copleşit de cele întâmplate, Leon a îngenuncheat şi a rostit la rândul său: „Am văzut Lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată. Aici este izvorul tămăduitor, fântâna dătătoare de sănătate”!
Înţeleptul orb i-a prezis la rândul său lui Leon că, în curând, va ajunge împărat. Profeţia s-a împlinit, iar prima grijă a împăratului Leon a fost să ridice o biserică, aproape de acel izvor tămăduitor. La Istanbul ( denumirea actuală a vechii cetăţi a Constantinopolului), credincioşii se pot închina astăzi într-o biserică cu hramul Izvorul Tămăduirii, ridicată în secolul al XIX-lea, la subsolul căreia există un paraclis ce datează din secolul al V-lea şi care adăposteşte un izvor cu apă tămăduitoare din vremea împăratului Leon.
Superstiţii şi locuri cu izvoare tămăduitoare
Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. La ţară gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. În ţara nostră, există două locuri cui apă tămăduitoare : la mănăstirea Ghighiu , cunoscută şi prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă aici în anul 1958, şi la mănăstirea Dervent, pe locul unde sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, unde se află un alt izvor cu apă vindecătoare.
(Jurnal)