Cu un an în urmă, colegii de la un cotidian central scriau despre  Giurgiu că  “este un oraş controlat de interlopi”. Un lucru – mai spuneau ei – arhicunoscut, dar tăinuit de către “serviciile de informaţii”. Jurnaliştii vorbeau chiar despre “o reţea incredibilă”, ce şi-ar avea ramificaţiile până în Capitală. Uciderea baschetbalistului american Chauncey Hardy de către Ionuţ Tănăsoaia, un apropiat al Clanului Butoane, deşi a confirmat faptul că interlopii au făcut multă vreme legea în municipiu, “a răscolit relaţia strânsă dintre interlopi, politicieni, poliţişti şi magistraţii din Giurgiu”, proiectând astăzi structurile mafiote create, într-o stare de expectativă. Cine sunt artizanii afacerilor cu statul la Giurgiu? Citiţi în următoarele rânduri…

Cine au fost la Giurgiu campionii afacerilor cu statul

Până nu de mult giurgiuvenii erau bulversaţi de grobianismul şi succesul miraculos în afaceri al lui Florin Bealcu, pe care Revoluţia îl prinsese vânzând sifoane, dar care ulterior a devenit unul dintre preferaţii administraţiei locale în contractele încheiate între stat şi băieţii deştepţi. Totul a plecat din ziua când o voce profetică  i-a spus acestuia: -“Florine ia şi cumpără-ţi utilaje pentru turnat asfalt că sunt mulţi bani de mâncat în oraşul ăsta”. Din acel moment cam tot ce s-a asfaltat prin municipiu şi judeţ s-a făcut prin societatea lui Bealcu. Firma sa de construcţii – Varan SRL –  a beneficiat de atribuiri directe de contracte pentru asfaltări de la Primăria Giurgiu. Ani la rândul Bealcu a cumpărat falii întregi din municipiu, nave autopropulsate de transport mărfuri tip cargo, nave tip şlep autopropulsat, yaht de lux, imobile, apartamente, spaţii comerciale, terenuri intravilane etc. Giurgiuvenii nu pot uita însă extravagantele sale escapade prin centrul oraşului conducând o motocicletă gigant marca “Boom Trikes” în valoare de aproximativ 35.000 de euro! O fabrică de bere folosită mai mult pentru spălat banii şi un siloz  (ce mai târziu, după ce a fost preluată prin sechestru, de o bancă,  a fost vândută altui miliardar de carton, Găzdac Adrian  ce astăzi se află după gratii tot pentru evaziune), sunt isprăvile acestui dubios personaj ce nu se sfia să ameninţe cu moartea chiar şi pe jurnaliştii locali atunci când scriau lucruri urâte despre el. Procurorii giurgiuveni aveau să pună capăt hegemoniei lui Bealcu, constând că în perioada 2004-2009, atât el cât şi Gheorghe Miu, în calitate de administratori ai unor societăţi comerciale, au declarat la organele fiscale venituri mai mici decât cele realizate. În acest mod, ei aduseseră societăţile comerciale în falimentare controlată  pentru  a transfera ilicit o serie de bunuri (utilaje de construcţii, autocamioane, autoturisme, nave de transport marfa şi de agreement, fonduri băneşti etc). În vederea recuperării prejudiciului produs bugetului consolidat al statului, procurorii giurgiuveni au instituit sechestrul asigurator pe o serie de bunuri mobile şi imobile aparţinând societăţilor comerciale şi ale celor doi afacerişti, Florin Bealcu şi Gheorghe Miu, în valoare estimată de aproximativ 2,5 milioane euro. O cauză penală în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, bancrută fraduloasă şi infracţiuni la legea societăţilor comerciale, după cum precizau anchetatorii. Bunurile lui Bealcu nu se limitau doar la municipiul Giurgiu ci ele se întindeau şi în Bucureşti şi chiar în Constanţa. Prejudiciul stabilit a fost de 3,5 milioane de euro. Pentru acest prejudiciu poliţiştii din cadrul serviciului Transporturi din Giurgiu şi Bucureşti au pus sechestru pe cinci imobile din Giurgiu, mai multe spaţii comerciale, pe un teren din Slobozia, cu suprafaţa de peste 2.000 de metri pătraţi, două apartamente din Bucureşti şi multe altele. Intrat în dizgraţiile celor ce dirijau  afacerile cu statul, Bealcu a fost repede dat uitării, deşi acesta încercase chiar să-şi cumpere imunitatea intrând într-un partid abia format pe atunci, UNPR. Nemaisusţinut de nimeni însă falimentarul om de afaceri nu a mai putut închega nimic în zonă.

Cum şi de ce s-a consolidat Clanul Butoane

Când totul părea a se linişti în municipiu a apărut un alt actor dornic de a fi mediatizat. Numele său – Octavian Grecu, zis “Butoane” – este acum celebru în urbe. Un nume pe care localnicii îşi doresc să-l uite cât mai repede, ca pe un vis urât. Apropiaţii acestuia spun  că începuturile clanului condus de el sunt legate de cămătărie şi de trafic cu valută, dar şi de lupta pentru a se impune în urbe. Grecu a fost unul dintre cei şapte copii ai unei familii de ursari. „Mama lui era ţigancă şi taică-său era român”, declara colegilor noştri un apropiat al lui „Butoane”. Cei mai mari sunt Dorina, Mure, Butoane şi Tălpici. Clanul, constituit pe solidaritate de rudenie, îi include pe cei trei fii ai lui Octavian Grecu – supranumiţi Floricel, Căpăţână, respectiv Ciulin, pe un anume Belilă şi alţi câţiva veri. Ulterior li s-a alăturat un număr limitat de indivizi violenţi – prieteni şi cunoştinţe, de genul Ionuţ Tănăsoaia, zis „Gipsy”, care acum este închis  pentru uciderea baschetbalistului american Chauncey Hardy, caz care a declanşat începutul prăbuşirii clanului Butoane.

Surse din lumea interlopă giurgiuveană ne-au declarat că supremaţia clanului „Butoane” a început prin anii ’90, după ce acesta a înlăturat dominaţia fraţilor Costea, Viorică şi Niculae Băceanu şi a unui clan ţigănesc condus de fraţii Năsturică. Membri ai clanului „Butoane” au fost reţinuţi pentru prima oară în 1996, după un incident identic cu cel în care şi-a pierdut viaţa- anul trecut- sportivul american Chauncey Hardy. La vremea aceea, un cetăţean german de origine română a fost lovit de unul din clanul „Butoane” şi a căzut cu capul de asfalt. Martorii agresiunii povestesc că cetăţeanul german intenţionase  să schimbe valută. În acel moment l-au atacat doi apropiaţi ai lui Butoane: Bărbulea şi un individ poreclit Poetul. Acesta din urmă i-a tras un pumn, iar omul a căzut cu capul pe ciment, intrând în comă. “Victima avea un fiu angajat în SRI”, a declarat atunci pentru colegii de la cotidian un interlop local. Poliţia a intervenit ridicând mai mulţi interlopi, dar aceştia au fost eliberaţi imediat. „Butoane şi oamenii săi au început să se afirme serios de circa 10 ani,” susţin oamenii  legii. Cam de atunci a început să prospere şi Octavian Grecu, liderulul clanului.

“Grecu împrumuta bani pentru a le lua proprietăţile…”

Pe timpul lui Ceauşescu, Octavian Grecu fusese salariat (muncitor necalificat), angajat de către inginerul Gheorghe (“Gigi”) Mocanu pe un şantier de construcţii, după care a mai lucrat la o întreprindere, până prin 1990. “Nea Gigi Mocanu”, cum îi spuneau apropiaţii, avea să îşi deschidă, după Revoluţie o fabrică de plase sudate care însă în 2008 a intrat în faliment. Imediat după faliment el a declarat presei că fabrica “a murit” din cauza datoriilor avute la bănci. Unii

s-au grăbit însă să declare că adevărata cauză a falimentului a fost o partidă de barbut la care Mocanu a pierdut totul.  Oameni care deţin sau au deţinut funcţii-cheie în judeţ spun că mulţi patroni au apelat deseori la banii lui „Butoane” ca să îşi susţină afacerile. “Cămătăria şi jocurile de noroc erau principalele preocupări ale lui Grecu. Pe unii îi împrumuta cu bani şi dacă nu îi înapoiau la timp, le lua bunurile. Altora le lua banii la barbut, poker sau la rummy”, au mai precizat sursele noastre.

Pe lista celor care ar fi rămas fără bunuri prin acest procedeu se numără  şi Gigi Mocanu, cel care cândva îi găsise interlopului un loc de muncă . Altă victimă ar fi Florin Bealcu, cel de care aminteam mai sus, dar şi Florin Mihăilă, un fost poliţist care a deţinut complexul comercial Red House, cât şi Autogara Giurgiu. Forţat de împrejurări acesta “a cedat” acţiunile şi a plecat din oraş. Se vorbea chiar de faptul că pentru a fi iertat de interlop Mihăilă i-ar fi cedat din acţiunile autogării, găzduindu-i lui Butoane şi câteva dintre microbuzele acestuia. De asemenea, un alt patron falimentat de „Butoane” este Stelian (“Stelică”) Ficleanu. El a beneficiat de contracte pentru  asfaltări în Giurgiu, în sectorul 5 al Capitalei – condus de Marian Vanghelie – şi în Târgu Jiu, oraş la cârma căruia se află edilul PSD Florin Carciumaru.

Datoriile i-au dus pe unii  la sinucidere

Evenimentele din ultima vreme au dovedit că importanţi oameni politici, dar şi din structurile de informaţii transpiră încă abundent  la gândul unei investigaţii amănunţite care le-ar putea demonstra complicitatea cu clanul Butoane. Simpatizanţii acestuia spun însă că nu se poate vorbi la Giurgiu despre clanuri sau structuri mafiote care să îi acopere pe cei din neamul lui Butoane. „Nu s-a auzit nicio împuşcătură în Giurgiu. Nu s-au bătut cu săbii sau scandaluri. Mafia, clanurile sunt în altă parte”.  Anchetele au dovedit însă că Octavian Grecu ar fi pus mâna, forţat, pe proprietăţile unor patroni. Printre aceştia, oameni care au renunţat la afaceri ori s-au sinucis.

Unul dintre aceştia este cel de care aminteam, Stelică Ficleanu, ridicat de curând alături de Butoane, în lotul evazioniştilor, un personaj ce devenise specialist în asfaltări. Interlopii au relaţii în toate structurile. În prezent continuând probabil să-şi închipuie că oraşul îi stă la picioare, Ficleanu nu ezită să se poarte ca un interlop, mai ales atunci când se aşează la masa vreunei grădini de vară pentru a urmări un meci de fotbal, ocazie care paralizează  comunicarea dintre ceilalţi consumatori- după cum ne relata un martor ocular al unei astfel de manifestări.

Poliţiştii îi înfundau, procurorii îi scoteau “basma curată”

Iată, pe scurt, în ce context cămătarul Butoane a început peste noapte să toarne asfalt pe şoselele municipiului.  Lucrurile au mers bine o bună bucată de vreme. Omul era pe cai mari. Nimeni nu îndrăznea să-i sufle în ciorbă. Sunt de notorietate scandalurile pe care rudele şi camarila sa le provocau aproape săptămânal prin discoteci. De fiecare dată însă aceştia erau scăpaţi. De avocaţi. Şi de fiecare dată de acelaşi avocat…! Agenţii rutieri ajunseseră să  întoarcă spatele atunci când oamenii lui Butoane treceau în maşinile lor “bengoase”, pe şosea, conştienţi că indiferent ce măsuri ar fi luat împotriva acestuia, alţii îl vor scoate basma curată. Nici măcar dosarele instrumentate de însuşi şeful Poliţiei rutiere Giurgiu, Marian Popescu, nu au avut sorţi de izbândă. Şi asta pentru că multă vreme lui Grecu şi acoliţilor lui, un “falnic” procuror local le-a asigurat  protecţia. O ştim tot pe surse căci teama i-a oprit pe oameni să declare public această cârdăşie ce semăna mai degrabă a “anus contra naturii”! Nu o dată maşinile şmecherilor lui Butoane puteau fi văzute staţionând neregulamentar fără ca cineva să ia vreo măsură, lucru care a aprins la extrem mânia localnicilor. Accesat, după cum spun unii, de fiecare dată când se apropiau alegerile, “Butoane” devenea sacul fără fund din banii căruia se puteau cumpăra voturile cetăţenilor. Deşi toată lumea ştia acest lucru nimeni nu a încercat însă să-l şi dovedească. “- Şi la ce ne-ar fi folosit? “ s-au mulţumit să exclame multe dintre autorităţi. Nu întâmplător însă, căci chiar ele se împrumutaseră, (tot pe surse!), de la cel pe care ar fi trebuit să-l ia la întrebări! De curând frustrarea cetăţenilor a fost însă răsplătită. Ce nu făcuse Poliţia a făcut DNA-ul. Deşi cămătarul giurgiuvean este acum în libertate, principalele lui modalităţi de a se îmbogăţi au fost deocamdată întrerupte.

Lucrători din Serviciile speciale i-au ţinut “de şase!”.

Acoliţii lui Octavian Grecu  s-au dat la fund s-au au preferat să plece din municipiu. Este cazul renumitului “Poetul” pe care un jurnalist al publicaţiei noastre l-a zărit cu vreo două săptămâni în urmă tocmai pe la Huşi, în judeţul Vaslui. Nu ne-ar mira însă să aflăm însă că cineva a deschis acolo o reţea de contrabandă cu carne vie. Redeschiderea cazului baschetbalistului american ar putea dovedi că apropiaţi ai interlopului giurgiuvean nu sunt străini de această crimă, pe care noi, presa o considerăm o crimă  făcută cu sânge rece!  Publicaţia noastră scria deunăzi  că în ultimii ani Poliţia Giurgiu a instrumentat cam 30 de dosare ale grupării Butoane, dar de fiecare dată nu s-a întâmplat mai nimic, lucru care ar fi condus la o nemulţumire a procurorilor faţă de activitatea poliţiştilor, dar şi invers.

Autorităţile care au încercat ani la rând, să pună capăt acestui tip de organizare de tip mafiot s-au împiedicat însă de oameni ai legii! Surse judiciare au dezvăluit jurnaliştilor, că cel care  a blocat, anul trecut, o anchetă a ofiţerilor de la Crimă Organizată este chiar un ofiţer din cadrul unei importante structuri de informaţii: „Doi ş’un sfert”. De la acesta, membrii clanului „Butoane” ar fi aflat că urmează să „fie săltaţi”.  Apropiaţi ai lui „Butoane” au dezvăluit că, printre prietenii săi de zaruri se află nume celebre precum Florin Pârvu, zis „Chinezu”, patronul Autovit, care ar fi pierdut sume mari de bani în faţa lui Butoane. Martorii spun că, la astfel de jocuri, care se organizează frecvent în Capitală, interlopilor li se adaugă artişti, oameni de afaceri şi nu în ultimul rând, politicieni.

Speranţa giurgiuvenilor este acum în oamenii pe care i-au ales

Adevărat este şi faptul că cei numiţi mai sus sunt de fapt doar interfaţa celor care au mânuit şi încă mai mânuiesc afaceri de milioane de euro, sume  cu care Giurgiu ar fi reuşit să rezolve multe din problemele sociale grele cu care se confruntă astăzi Administraţia locală. Giurgiuvenilor le rămâne deocamdată speranţa că,  după “cutremurele” din ultima vreme, raidurile DIICOT  descurajând structurile mafiote şi destructurând mare parte din clanurile formate în judeţ, se va instala acea stare de normalitate care să ofere climatul prielnic adevăratelor afaceri ce ar putea aduce în zonă investitori şi odată cu ei şi locuri de muncă. Cetăţenii se bazează pe faptul că măcar deocamdată acestor grupări le vor fi teamă să-şi reia prea repede activitatea şi că la pupitrul de comandă al Primăriei sunt oameni precum viceprimarul Vladu Alexandru, şi consilieri precum Toma Petcu sau Liliana Sima hotărâţi să pună capăt unor astfel de practici, şi totodată dornici, după expirarea mandatului lor, de a lăsa ceva în urmă comunităţii.

Rămâne de văzut şi dacă vor fi lăsaţi în pace de cei ce doresc în continuare să se îmbogăţească peste noapte pe seama falimentului social al acestui oraş.

n Material realizat pe baza mărturiilor pe surse, a cercetărilor jurnaliştilor noştri şi a materialelor apărute în diverse publicaţii locale şi naţionale.

Redacţia

1 COMENTARIU

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.