Deşi ar fi fost de aşteptat ca ”moda” acţiunilor făcute doar de dragul de a spune că s-au făcut acţiuni a trecut odată cu apusul erei comuniste, la Giurgiu încă mai sunt oameni ce au astfel de reminescenţe. Aşa că se folosesc de orice prilej pentru a organiza tot felul de activităţi, de multe ori fără niciun scop precis şi chiar fără sens. Ziua Naţională nu putea rămâne ”neexploatată” din acest punct de vedere, aşa că miercuri (că, deh, joi era zi nelucrătoare), câţiva profesori de istorie din oraş s-au gândit că ar fi bine să organizeze un simpozion despre – ce altceva? – Ziua Naţională. Zis şi făcut! Pe la 11, ei au adunat nişte elevi de pe la liceele şi şcolile giurgiuvene, au umplut sala de spectacole a Centrului Cultural ”Ion Vinea” şi s-au pus pe cuvântări. Şi au cuvântat, şi au cuvântat… şi au explicat, şi au luat-o ”de la Adam şi Evaa”, şi le-au pus tinerilor tot felul de slideuri… totul în încercarea de a-i face, probabil, mai interesaţi de istoria românilor… Numai că, după ce au ascultat ei ce au ascultat una, două cuvântări, tinerii s-au plictisit – pe bună dreptate, de altfel, pentru că felul în care le erau prezentate nişte date şi fapte, altminteri destul de interesante, nu avea cum să-i îi atragă, în niciun fel… Prin urmare, fiecare a încercat să-şi găsească un mod cât mai plăcut de a face să treacă timpul până când organizatorii îşi vor fi terminat speech-urile de-a dreptul interminabile… Aşa că tinerii şi-au îndreptat atenţia spre cel mai drag prieten, aflat întotdeauna la îndemână: telefonul mobil, fiecare umplându-şi timpul (pierdut de-a dreptul aiurea pe la Casa de Cultură) cu jocuri sau sms-uri. Alţi au ”pus-o de-o bârfă mică”, în timp ce majoritatea îşi exprimau plictiseala nu numai prin fizionomia – care arăta clar dezinteresul şi nerăbdarea ca acţiunea să se termine, odată – ci şi prin căscatul prelung… Nimic nu i-a impresionat, însă, pe vajincii profesori, care, până nu au terminat tot ce au avut de spus  – chit că vorbeau mai mult singuri, pentru că, de ascultat, oricum nu îi mai asculta nimeni din sală – nu s-au lăsat. Şi uite aşa, au mai bifat o altă „acţiune educativă”, din care, cu siguranţă, elevii n-au înţeles nimic… Poate că, într-un târziu, vor înţelege şi aceşti dascăli ”de modă veche” că elevii din ziua de azi nu mai sunt nici la fel de disciplinaţi şi nici la fel de timoraţi ca cei din generaţiile ”Epocii de aur”, care erau obligaţi să ”înghită” orice şi că, pentru a-i atrage cu adevărat, trebuie să-şi schimbe stilul şi mentalitatea de acum 50 de ani, uitând de organizarea unor astfel de acţiuni, care nu au nici un sens şi, cu siguranţă, niciun rezultat….

C. MOISE

1 COMENTARIU

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.