În spatele marilor proiecte de mobilitate urbană clamate, din zona adiacentă Sitului Arheologic Cetatea Giurgiu și în vecinătatea gigantului industrial Voestalpine Steel Service Center România SRL se ascunde o realitate cruntă: un adevărat poligon al nimănui, o parcare de tip Park & Ride concepută pe hârtie ca „verde” și modernă, dar transformată în teren baldovin, plin de praf, de bălării, un spațiu dezolant și total inutil, total abandonat.
O investiție de 6,1 milioane de lei blocată în birocrație
Totul a început sub semnul grandorii birocratice. Tronsonul de infrastructură rutieră și amenajările conexe de pe rutele P1–P2 (pornind de la Strada Voestalpine și până la Șoseaua Portului) a fost contractat pe sume uriașe, devizele inițiale ridicându-se la peste 6,1 milioane de lei, fonduri menite să conecteze polul industrial la zona de agrement a Canalului Cama și a Lacului Veriga.
Studiul urbanistic și fundamentarea zonei au fost girate de Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, prin intermediul centrelor de expertiză (CCPEC). Însă planurile au ignorat o ecuație elementară: amplasamentul intră în zona de protecție strictă a unui monument istoric de clasa A.
Cine a decontat eșecul?
În teren, execuția a fost un șir de bâlbâieli administrative și termene depășite. Când utilajele au început să decoperteze solul, fără a avea la timp toate avizele de descărcare arheologică, șantierul a intrat în colaps.
Societatea Melsam Construction SRL, o firmă cu un rulaj financiar uriaș (cifre de afaceri de peste 160 de milioane de lei anual), administrată de S. M. A,a avut relații contractuale cu societatea West Alpine/Voestalpine. Din relatările reprezentanților firmei, societatea nu a avut relații contractuale direct cu Primăria.
Pentru a afla cum au fost derulate relațiile contractuale, ce firme au lucrat, cine a făcut și semnat procesele verbale de recepție, solicităm să ni se pună la dispoziție toate documentele constatate în procesele verbale de recepție a lucrării și recepția finală, firmele cu care s-a început lucrarea și ulterior toată suita de societăți care au lucrat, fie direct cu Primăria, fie prin interpuși.
În loc să plătească penalizări pentru întârzierea crasă a lucrărilor, Primăria a preferat calea actelor adiționale și a „fazării” fondurilor. Penalizările de întârziere au fost trecute cu vederea sau mutate grațios în excepțiile de faza a II-a ale finanțărilor europene, o manevră prin care nota de plată a fost pasată direct pe spatele bugetului local, adică pe umerii giurgiuvenilor.
Cine răspunde?
Astăzi, parcul și parcarea de lângă West Alpine/Voestalpine este un decor sinistru, selenar: utilități trase pe jumătate, lipsă de mentenanță și un peisaj industrial care sufocă vestigiile medievale.
Cel mai grav aspect al acestei investigații este lipsa totală de consecințe juridice. Deși prejudiciile de imagine, disconfortul și deturnarea de la scopul turistic inițial sunt evidente, nicio anchetă penală de amploare nu a fost inițiată pe acest segment, iar foștii edili nu au dat socoteală în fața instanțelor penale pentru modul în care au transformat un proiect european într-un monument al incompetenței.
Mecanismul hârțogăriei a funcționat perfect, ca un scut de imunitate administrativă: banii s-au dus, termenele s-au prelungit, iar cetățenii s-au ales cu o parcare și un trotuar spre nicăieri. Registrul de achiziții și prelungiri succesive conține 3 acte adiționale majore:
Actul Adițional nr. 1: A vizat prima prelungire a duratei de implementare și scadenței pentru tronsoanele de legătură și platforme, motivată de blocajele birocratice și lipsa avizelor arheologice inițiale, din zona de protecție a Cetății;
Actul Adițional nr. 2: A reeșalonat calendarul de execuție fizică în teren ca urmare a blocajelor cu rețelele de utilități și a ritmului lent al constructorului;
Actul Adițional nr. 3 (sau de fazare / extindere finală): A mutat restul de executat, în regim de tranziție/fazare europeană, pentru a evita rezilierea totală și pierderea completă a eligibilității fondurilor pe axa respectivă. Aprobarea indicatorilor tehnico-economici inițiali, precum și a oricăror modificări sau reevaluări ulterioare ale devizelor pentru proiectele de infrastructură urbană și parcările aferente coridorului de pe Strada Voestalpine din Giurgiu s-a făcut prin Hotărâri ale Consiliului Local (HCL) al Municipiului Giurgiu, la propunerea și cu avizul de specialitate al primarului în funcție din acea perioadă, Nicolae Barbu, și prin rapoartele direcțiilor tehnice din cadrul Primăriei Municipiului Giurgiu. Lipsa de răspundere juridică și politică a Primăriei Municipiului Giurgiu pentru eșecul proiectelor precum cel de pe Strada Voestalpine este cauzată de mecanismele birocratice de fazare a fondurilor europene, protecția oferită de avizele colective din Consiliul Local și limitele instituționale ale organelor de control în dovedirea relei-credințe directe.
