Eroii nevăzuți ai Giurgiului, omagiați la 120 de ani de la înființarea Salvării din România
Există oameni pe care nu îi aplaudă nimeni la sfârșitul unei zile de muncă. Oameni care își încep fiecare tură fără să știe dacă vor avea timp să bea o cafea, dacă vor apuca să ia masa sau dacă se vor întoarce acasă după ce au privit moartea în ochi de mai multe ori într-o singură zi.
Sunt oamenii Serviciului de Ambulanță Județean Giurgiu. Cei care pornesc în trombă de fiecare dată când un telefon la 112 aduce vestea că cineva luptă pentru viață.
Astăzi, 28 iulie, România marchează Ziua Națională a Ambulanței, iar anul acesta are o semnificație cu totul aparte: se împlinesc 120 de ani de la înființarea primei Salvări din țară, înființată în 1906, la București, din inițiativa profesorului Nicolae Minovici, sub deviza care definește și astăzi această profesie nobilă: „Totdeauna tuturor, gata pentru ajutor.”
La Giurgiu, aceste cuvinte nu sunt doar un motto. Sunt un mod de viață.
În fiecare zi, echipajele Ambulanței pornesc spre accidente rutiere cumplite, incendii devastatoare, stopuri cardio-respiratorii, copii aflați în stare critică, bătrâni singuri sau oameni răpuși de boli grave. Fiecare apel înseamnă o nouă cursă contra cronometru, în care fiecare secundă poate înclina balanța dintre viață și moarte.
Puțini văd însă ce se întâmplă dincolo de luminile albastre și sirenele care străbat orașul și satele județului.
Ambulanțierii, medicii și asistenții medicali ajung adesea în locuri greu accesibile, în locuințe unde drama unei familii se desfășoară în tăcere, pe șosele transformate în scene ale unor tragedii sau în gospodării unde speranța pare că s-a stins. Ei sunt cei care liniștesc un copil speriat, îi țin mâna unui bătrân aflat în suferință și încearcă să readucă la viață oameni pe care ceilalți îi credeau pierduți.
În spatele fiecărei intervenții există ore de pregătire, sacrificii personale și o uriașă responsabilitate. Există sărbători petrecute în ambulanță, nopți albe, zile de caniculă și ierni cumplite în care singura lor grijă este să ajungă cât mai repede la pacient.
De multe ori, numele lor nu apar în știri. Rămân anonimi, deși sunt primii care pășesc acolo unde ceilalți se opresc. Nu caută recunoștință și nici aplauze. Își fac datoria cu aceeași modestie cu care își îmbracă uniforma înaintea fiecărei ture.
Pentru mii de giurgiuveni, însă, oamenii Ambulanței au însemnat începutul unei noi șanse la viață. Sunt părinții care și-au văzut din nou copiii zâmbind, bunicii care și-au îmbrățișat nepoții, victimele accidentelor care au avut șansa să se întoarcă acasă. În spatele fiecărei astfel de povești se află profesionalismul și devotamentul unor oameni care au ales să salveze vieți.
Comunitatea giurgiuveană are toate motivele să fie mândră de Serviciul de Ambulanță Județean Giurgiu. Prin munca lor neobosită, prin curajul cu care înfruntă fiecare intervenție și prin profesionalismul de care dau dovadă, acești salvatori reprezintă una dintre cele mai respectate și mai importante instituții din județ.
Astăzi, când sărbătorim 120 de ani de la apariția Salvării în România, poate că cel mai frumos omagiu pe care îl putem aduce acestor oameni este unul simplu, dar sincer:
Vă mulțumim!
Vă mulțumim pentru fiecare viață salvată, pentru fiecare kilometru parcurs în regim de urgență, pentru fiecare clipă în care ați ales să puneți viața altora înaintea propriei liniști.
La mulți ani tuturor medicilor, asistenților medicali, ambulanțierilor, dispecerilor și întregului personal al Serviciului de Ambulanță Județean Giurgiu!
Atâta timp cât sirena unei ambulanțe va răsuna pe străzile județului, giurgiuvenii vor ști că există oameni care nu renunță niciodată la lupta pentru viață.
