Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la Conferința de la Ialta, numită și Conferința din Crimeea. Întâlnirea din 4-11 februarie 1945 a avut loc între liderii SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică.
Delegațiile au fost conduse atunci de către D. Roosevelt, Winston Churchill, și Iosif Stalin.
Cu această ocazie Estul a fost cedat Uniunii Sovietice. Cu Germania nazistă în prag de colaps, puterile victorioase ale celui de-al Doilea Război Mondial au organizat o conferință istorică la Ialta, unde au pus bazele celei mai importante instituții globale.

Foto: Winston Churchill (stânga), Franklin D. Roosevelt ( mijloc) și Iosif Stalin (dreapta)
În urmă cu 75 de ani, o fotografie făcea înconjurul lumii: premierul Marii Britanii Winston Churchill, Franklin D Roosevelt – președintele SUA și Iosif Visarion Stali liderul Uniunii Sovietice, umăr la umăr, privind spre aparatul de fotografiat. Fotografia a fost realizată în timpul Conferinței de la Ialta, numită și Conferința din Crimeea, din 4-11 februarie 1945.
La Yalta – unde țarul rus și aristocrația obișnuiau să-și petreacă vacanțele – după explorările inițiale desfășurate în cadrul Conferinței de la Teheran din 1943, desfășurată tot la inițiativa URSS, cei trei lideri au negociat liniile generale ale unei noi ordini de pace, precum și divizarea și denazificarea Germaniei.
De asemenea, cei mai puternici trei bărbați ai acestei perioade trebuiau să negocieze principiile unei noi distribuții a puterii. Aceasta presupunea înființarea celei mai importante organizații globale: Națiunile Unite.
Puterile victorioase speră la o cooperare pe termen lung
Conferința a întâmpinat dificila sarcină de reconciliere a diferitelor interese ale puterilor victorioase. Însă ceea ce îi unește pe comuniștii lui Stalin și pe capitaliștii lui Roosevelt și ai lui Churchill este dușmanul comun: Germania. Ceva mai târziu, cele trei puteri coalizate împotriva lui Hitler urmau să devină adversare, odată cu începerea Războiului Rece din 1947.
„Churchill și Roosevelt au corespondat și s-au întâlnit de-a lungul războiului mondial. Cu Stalin se întâlniseră până atunci o singură dată, la Teheran, la sfârșitul anului 1943. Cei doi au presupus că această cooperare va continua mai mulți ani, dacă nu decenii, după război. Prin urmare erau dispuși să accepte compromisuri”, este de părere istoricul german Jost Dülffer, într-un interviu acordat DW.
Microfoane instalate în tufișuri de Stalin
Premierul britanic ar fi afirmat că „nu se putea găsi un loc mai rău decât Yalta, nici dacă l-am fi căutat zece ani mai târziu”. Cu toate acestea, pentru un strateg al puterii ca Stalin era important ca reuniunea să aibă loc pe tărâm sovietic.
Liderul sovietic se asigură că sunt instalate telegrafe și telefoane de înaltă frecvență. Mai mult, pentru a intercepta delegațiile străine, Stalin amplasează microfoane direcționale inclusiv în tufișurile din fața Palatului Livadia. Pentru adăpostirea participanților la conferință în cazuri de urgență, gazdele dispun de un buncăr.
În contrast cu foametea din țară, oaspeții sunt serviți cu cele mai fine preparate culinare, pregătite și servite de bucătari și chelneri aleși pe sprânceană.
Vesticii nu și-au făcut iluzii
Dictatura sovietică, teribil de brutală avea drept scop extinderea influenței sovietice în Europa – explică istoricul și expertul în chestiuni est-europene, Wilfried Loth, de la Universitatea Duisburg-Essen.
„Cei 3 mari” au negociat viitorul post-război până la 11 februarie 1945. Rezultatul: Churchill impune Franța ca o altă putere ocupantă pentru Germania ce se îndrepta către o previzibilă capitulare, Roosevelt primește promisiunea lui Stalin de aderare a Uniunii Sovietice în planificata Organizație a Națiunilor Unite și de a intra în războiul împotriva Japoniei. La rândul său, Stalin a reușit să păstreze în URSS zonele în care începuseră să pătrundă trupele sale, printre care și România.
Stalin a fost de acord ca granița de est să fie linia de demarcație la care trupele sale s-au oprit în 1939. La acea vreme, Uniunea Sovietică era încă un aliat al Germaniei naziste. Granița estică a Poloniei urma să fie de-a lungul Liniei Curzon, Polonia urmând să fie compensată teritorial în vest cu teritorii importante din Germania de est.
Toată lumea a obținut câte ceva. Cu toate acestea, rezultatul acestor negocieri a fost și o abundență de compromisuri care au rămas vagi în diverse puncte.
Noua conferință a marilor puteri, astăzi…
„Negocierile de la Yalta de stabilire a ordinii postbelice au fost o problemă la nivel de șefi de stat. Ele au demonstrat că, atunci când aceștia s-au așezat la masa tratativelor, au putut să găsească compromisuri și să pună bazele încrederii reciproce”, susține Loth.
Reversul medaliei a fost că „au existat probleme atunci când diplomația la vârf a lipsit. Încrederea la vârf a pierdut din suflu pentru că nu s-au mai depus eforturi pentru construirea ei. Și acesta este un motiv pentru escaladarea Războiului Rece”.
Având în vedere situația mondială actuală, dominată de crize, ar fi timpul pentru o conferință de la Yalta într-un format nou, mai spune istoricul Dülffer. „O nouă conferință a marilor puteri ar avea sens”. Este vorba despre construirea unei conștiințe comune „că într-adevăr se poate obține o nouă ordine pașnică. Aceasta a existat la Yalta după teribilul război mondial. Ar fi nevoie de aceasta și astăzi”.
Dar acest lucru nu este posibil cât timp Rusia cere o mai mare influență în Europa!
În cadrul negocierilor de la Riad, din Arabia Saudită, dintre SUA și Rusia, reprezentanții fostei Uniuni Sovietice au cerut din nou americanilor ca NATO să revină la structura din 1997. Asta ar însemna eliminarea României din alianța militară și ar contura un scenariu nefericit, ce amintește de un episod dur al istoriei, Conferința de la Ialta, din 1945. Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Conferința de la Ialta, 1945. Evenimentul care a „îngropat” România în comunism, timp de 45 de ani
Sursa: DW


