Ziua de 3 mai este „Ziua Mondială a Libertății Presei”, proclamată de ONU, însă,  abia prin  anul 1993. O categorie profesională care n-a fost niciodată văzută cu ochi buni de către cei prezenți la putere.

Despre Libertatea presei și în același timp despre  independența justiției se  mai spune că ele sunt ”condiții indispensabile ale democrației”. În țara noastră, dreptul la liberă exprimare, interzicerea cenzurii și limitele libertății de exprimare deși sunt reglementate în art. 30 din Constituția României, uneori rămâne doar un basm frumos.

Din nefericire de când au apărut normele GDPR, orice umbră de suspiciune poate pune la zid orice încercare a jurnalistului de a scoate la lumină adevărul.

S-a ajuns până acolo încât nici fotografia cu numărul de înmatriculare al unui autovehicul parcat pe interzis nu mai  poate fi publicat  fără ca autorul să nu  fie expus interdicțiilor acestei instituții. Păi și atunci cum mai poți dovedi că individul ăla este un mitocan ce trebuie sancționat într-un fel sau altul?

Citim în Constituție, la  art. 31, că : „Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”. Asta doar atunci când  șefii  unor asemenea instituții  au chef să  ofere jurnaliștilor  date despre activitatea acesteia deși conform Constituției  ei sunt obligați să dea explicațții celor din banii cărora sunt plătiți: contribuabilii!

În ciuda acestui lucru deseori constatăm că sunt  încă instituții ale căror  site-uri nu au mai fost actualizate de ani buni…

Tot  prin Hotărârea nr. 25/1994, Camera Deputaţilor  recomandă  tuturor ziariștilor şi mijloacelor de comunicare în masă să ţină seama şi să aplice principiile deontologice cuprinse în Rezoluţiile nr.1003 (1993) şi nr. 1215 (1993) ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

La acest capitol apar  cele mai multe probleme, ținând cont de faptul că social media  colcăie astăzi de internauți, de  bloggeri, vlogeri , influenceri și câte și mai câte,  care au câte ceva de scris, fără însă de a-și face cunoscută identitatea. Și atunci de unde atâta deontologie? Nu e mai bine să înjuri pe oricine  la umbra anonimatului?

 Și din păcate,  publicul, avid după senzațional,  ”pune botul”, ca să folosesc un termen mai puțin academic…

Se mai spune că Libertatea presei este parte a libertății de exprimare consacrată prin art. 19 din DUDO, art. 19 din PIDCP, art. 10 din CEDO …Din nefericire, referindu-ne aici la justiție, din lipsa responsabilității magistratului, jurnalistii ( și nu numai),  sunt nevoiți să piardă timp, bani ,  neuroni și o grămadă de ani prin tribunale, sfârșind  de cele mai multe ori în a se adresa CEDO pentru a li se face dreptate.

Iar atunci când vine nota de plată, cei ce trebuie să o achite suntem  tot noi, cetățenii.  Judecătorului , care a dat prost o sentință nu i se impută nimic.

Și atunci , dacă tragem  linie la toate cele de mai sus , mai putem vorbi despre o libertate a presei?

Cu toate astea , fără EA, lumea ar fi condamnată la o aspră dictatură. De bine , de rău, oamenii politici se tem de presă ca dracu de tămâie, deși tot timpul se folosesc de ea ori pentru a-și crea propria imagine, ori pentru a-și lovi adversarii…

Este și motivul pentru care nu au dorit ca jurnaliștii să aibă o Lege a presei care să reglementeze anumite  situații, să aducă precizări ,  să stipuleze anumite obligații și mai ales  să definească statutul jurnalistului, deosebindu-i de gloata  de clevetitori/ comentatori de ocazie, ce se pricep la orice ,  înghesuiți  în mediul  on line ca ciorile pe sârmele de telegraf.

Regretabil este că de multe ori jurnalistul, câinele de pază al societății, așa cum este el, generic, definit, devine animalul  de companie al politicianului veros care și l-ar dori pe jurnalist mai degrabă în zdrențe,  dependent de bonusurile sale financiare, oferite în schimbul obedienței și loialității…

În consecință,  de  Ziua Presei nu pot altceva decât să salut  efortul tuturor colegilor de breaslă onești, care chiar mănâncă presă pe pâine, înregimentați în slujba adevărului și al binelui general, urându-le sănătate și continuitate, sperând că poate, într-o zi, guvernanții noștri vor sprijini mass media în același mod în care statele din Occident o fac, de multă vreme , cu scopul declarat  de a împiedica abuzurile și fraudele  la nivel instituțional.

(Florian TINCU)