La 29 octombrie 1875 se năștea cea care avea să devină Regina Maria a României, supranumită „Regina-soldat” și „Mama răniților”, pentru curajul de care a dat dovadă în Primul Război Modial.

Destinul Reginei Maria a fost legat pentru totdeauna de cel al poporului român pe care l-a iubit, l-a binecuvântat și i-a consacrat întreaga viață.

Regina Maria a României s-a implicat cu mult devotament în sprijinirea trupelor române din timpul Primului Război Mondial. Prin aparițiile sale printre transee în costumul său de infirmieră luminat de proiectoarele ațintite nu numai de români, dar și de inamici, Regina Maria a fost asemănată de soldați cu o stea a speranței coborâtă printre ei.

Eforturile sale și urmările lor binefăcătoare asupra soldaților nostri au fost subliniate de Regina Maria cu justificată mândrie: „Am fost alături de ei pretutindeni în spitale, pe front și chiar în transee, i-am văzut transformându-se treptat din niște oameni scheletici, pe jumătate morți de foame, în ființe omenești robuste. I-am susținut cu toată energia. Privind în ochii Reginei lor, ei au jurat să stea ca un zid pavăza în apărarea ultimei fâșii din teritoriul romănesc, care era încă a noastră. Mulți soldați muribunzi mi-au șoptit cu ultima suflare că pentru mine luptaseră, pentru că eu eram casa, mama, credința și speranța”.

Vă prezentăm în rândurile de mai jos câteva dintre citatele rămase la fel de actuale ca la momentul rostirii de către Regina Maria.

Nu tânji pentru ceea ce nu poți avea, ci ține strâns ceea ce Dumnezeu ți-a dat.”

„Oamenii noştri politici încă nu sunt pregătiţi să se sacrifice pentru cauza comună. Sunt zile când mârşăvia omenească în general, şi a guvernelor şi administraţiilor în particular, mă izbeşte cu o putere copleşitoare şi îmi dă impresia că toate eforturile noastre sunt în van”.

„Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută”.

(Jurnal)