Într-o recentă întâlnire cu directorul Shipyard ATG Giurgiu, domnul Adrian Patriche, am aflat cum traversează această perioadă de restricții, una din cele mai importante societăți din industria giurgiuveană.

Am dorit să știm cum se desfășoară activitatea, contactele comerciale și producția Șantierului, precum și problemele care au apărut în urma restricțiilor din ultimul an cauzate de pandemie. Cu amabilitate domnul director ne-a răspuns:

Traversăm vremurile astea pe care cu toții le vrem cât mai repede oprite, să putem să revenim la o viață normală. Pentru că circulăm dificil, circulăm cu teste, nu putem să ne întâlnim, nu putem să avem întâlnirile pentru contractare cu furnizorii. Toți întâmpină aceleași dificultăți cu personalul propriu al companii, în carantină sau în izolare, cu toate regulile astea care sunt și cu infecțiile astea care apar în ultima perioadă, în ultimele două luni și jumătate…

Acestea ne afectează în continuare activitatea. Și partea economică a societății noastre, și predictibilitatea este complicată, pentru că nu știm ce se va întâmpla în următoarele 6-12 luni, ca să putem să ne evaluăm activitatea ulterioară pe platformă. Noi în continuare avem la proiectele în derulare cele pe care deja le cunoașteți. Nava pentru Norvegia, N 1135, nava de transport și pescuit pește viu care are are ca termen de livrare iulie 2021. Aceasta este 83% executată din total de sută la sută, cât aveam scopul de lucrări din contract. Am început operațiunile de vopsitorie și metalizare la corp exterior.

În următoarele 30 de zile nava va fi vopsită în proporție de 90%, iar ulterior, la sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie, să începem operațiune de saturare finală și pregătire pentru scoaterea din hala de montaj și transfer către Constanța. Speranța noastră este să avem ape. Am discutat cu AFDJ Giurgiu și ne vor ajuta să avem o situație clară privind adâncimile în zona bazinului Veriga și pe șenalul navigabil al Dunării, cu suportul necesar pentru eventualele praguri care se pot crea în iulie pe șenalul navigabil al Dunării, să putem ajunge cu nava în siguranță la Constanța.

Avem două nave de la administrația porturilor maritime care, în continuare sunt la cheiul nostru, deși le-am terminat de la sfârșitul anului, pentru că încă așteptăm un container cu echipamente din America, de la un furnizor care a întâmpinat foarte mari dificultăți în achiziția reperelor din industria pe orizontală la o rampă prototip, pe care nu am avut posibilitatea să o mai recontractăm în altă parte când am aflat că aceasta este în întârziere la livrare. Așteptăm, deci, această rampă pentru a o montăm la navă, ca să putem să ajungem la sfârșirul lunii mai sau începutul lunii iunie cu navele la Constanța, pentru probe de mare.

De asemenea, avem cele trei nave, în lucru, din complexul de dragaj pentru ape pentru Bulgaria, dar două din acestea sunt afectate datorită faptului că avizarea documentației cu birou veritas a fost întârziată cu trei săptămâni și jumătate pentru că personalul Biroului de aprobare planuri a fost infectat cu COVID 19 și au stat acasă 14 zile. 14 zile nu a putut exista comunicare, per global verbală a fost în jur de 22-25 de zile în care biroul de aprobare de la birou veritas a funcționat la limita posibilă, doar cu partea de comunicare și informare privind situațiile pe care le înregistrează. Acum am început să primim documentația vizată vom începe și execuția propriuzisă a navelor. Sperăm să găsim înțelegere și la colegii noștri din Bulgaria, de la APPD, pentru declararea corespunzătoare a termenului de livrare datorată acestor situații înregistrate cu COVID-ul.

Avem două nave pentru francezi, dintre care una este gata săptămâna viitoare. Vin colegii noștri din Franța pentru a evalua situația finală de execuție a navelor și a pregăti împreună programul de probe de Dunăre. La prima navă N1134, zulu5, și a doua navă care este în etapa de montaj cu intenția colegilor francezi de a echipa această navă așa cum am citit știri din ziare, dacă nu au spus și dumnealor, cu un sistem de alimentare Green Energy, revoluționar în Europa, și prima navă construită cu celule de hidrogen. Noi vom face practic execuția corpului navei în conformitate cu documentația clientului, dar nava propriu-zisă este executată la noi, iar finalul (cu acest sistem de alimentare cu celule de hidrogen) va fi realizat în Franța, în baza unui proiect prototip. Avem și noi avem doza noastră de mândrie înglobată în acest proiect pentru că este primul proiect de navă din Europa care va naviga cu alimentare și propulsie cu un astfel de sistem.

Acestea sunt proiectele la care lucrăm la momentul ăsta, ducem discuții în continuare cu alți parteneri din Franța și din Norvegia pentru proiecte ulterioare dar creșterile de preț neexplicabile, de peste 40% la materia prima de bază – oțelul, din ultimele două luni și jumătate au afectat toate negocierile cu partenerii noștri. Și ei, la rândul lor, trebuie să își finanțeze proiectele. Iar la sfârșitul anului trecut nu exista predictibilitatea de mărire cu un asemenea procent al prețului de achiziție a materiei prime de care vorbeam mai devreme, table și profile, care înseamnă 55-60% din prețul total al navei.

Colateral cu costurile legate de pandemia COVID, mă refer la personal care nu este prezent pe platforme, chiar dacă este plătit prin diverse susțineri guvernamentale de către guvernul României, nouă ne afectează activitatea, pentru că personalul respectiv nu este la muncă, iar eu nu pot să-l înlocuiesc în același ritm, în care se întâmplă aceste izolări și carantina. În rândul personalului respectiv, aproximativ 10-12 persoane pe lună și atunci înregistrăm întârzieri în fluxul de producție. Înregistrăm blocaje pentru că nu avem personalul suficient care să asigure toate tipurile de activități profesionale pentru care ei sunt angajați pe platforma noastră. Noi căutăm soluții la toate lucrurile care se întâmplă în perioada asta.”

Ce spun armatori de afară despre situația aceasta?

„Armatorii sunt în aceeași situație ca și noi, sunt companii care au activitate economică care se bazează pe cifre și pe predictibilitate, pe relațiile cu sistemul bancar, pe relațiile economice dintre companii. Așa cum observăm cu toții, toată activitatea este perturbată și afectată. Ce mă bucură însă, este faptul că astăzi am văzut că toate companiile cu peste 100 de angajați pot transmite liste cu personalul care dorește să se vaccineze către DSP-urile locale, pentru a organiza centre pentru vaccinare în cadrul intreprinderii. Este foarte bine și cred că ar fi trebuit de foarte mult timp implementată această măsură. Noi avem un post de prim-ajutor, avem o asistentă proprie care ne asigură suportul pentru intervențiile minore ale angajaților, dar faptul că astăzi am auzit despre această posibilitate, de a organiza centre de vaccinare în interiorul societății, ne determină să începem chiar de astăzi să pregătim listele pentru a cere opinia angajaților pentru a se înscrie pe aceste liste și, ulterior, vom informa DSP-ul pentru a organiza un centru mobil în cadrul societății, în vederea vaccinării, pentru perioada de timp necesară, în funcție de numărul de persoane care doresc a se vaccina. Cred pentru că noi, cu toții, nu doar Shipyard ATG Giurgiu, sau noi, constructori de nave, noi românii, oamenii de pe planeta asta, ne dorim să revenim la o viață normală. Cât mai normală posibil!“

Există un spijin din partea Guvernului dat constructorilor de nave la ora asta?

Sprijinul pe care Guvernul poate să-l asigure societăților care desfășoară activități de construcții nave este de a promova proiecte. Prin autoritățile publice locale. Iar aceste proiecte sunt, o parte executate, mă refer la nava hidrografică ce a fost executată înainte de pandemie pentru APDF Giurgiu, mă refer la complexul de greu dragaj, care a fost executat înainte de pandemie, ma refer la complexul de dragaj Bulgaria, care este executat în pandemie dar finanțat de Guvernul bulgar prin Uniunea Europeană, mă refer la diferite proiecte la care tot suntem suntem apelați să participăm, din punct de vedere al relației dintre beneficiar constructor șantier naval, dar proiectele sunt finanțate cu bugete din 2020, iar costurile pe care noi le indicăm astăzi, bulversează oarecum beneficiarul, pentru că trebuie să își asigură refinanțarea diferenței dintre cea calculată în 2020 și cea înregistrată în 2021.

Sperăm că aceste lucruri se vor regla oarecum în următoarea perioadă și cred că aici nu este suficientă intervenția Guvernului României, care nu are pârghiile necesare să corecteze sau să influențeze prețul de vânzare al materiei prime (oțel), pentru că acesta este un preț la nivel mondial, care se reglează și se stabilește în funcție de parametrii care nu sunt în mâna Guvernului României, dar care creează astăzi foarte mult disconfort în piață, și nouă, ca și constructori navali ne aduc proiecte puține, pentru că beneficiarii nu au suficient posibilitatea să finanțeze ceea ce își doresc să construiască. Guvernul României, ca și suport, ne-a asigurat un pachet de măsuri în această perioadă de COVID, funcție de situațiile care s-au înregistrat în spitale sau de numărul de infecții, care a bulversat tot ce s-a întâmplat în mediul economic, schimbări de la o săptămână la alta, de la o zi la alta, de la o lună la alta, dar au susținut plata zilelor persoanelor care au fost declarate la DSP în diferite situații de carantină sau izolare sau infectați.

Sunt și acestea niște costuri pe care, la un moment dat, cineva le plătește. Iar aceste costuri sunt suportate de bugetul de stat al României pentru personalul care se regăsește în aceste situații reglementate de lege, cu virusul pandemia COVID. Ca susținere financiară pentru activitatea șantierului, nu. Adică, tot impactul negativ care a fost creat și disconfortul, și blocajele pe care le-am întâmpinat noi aici, care normal că înregistrează pierderi, inclusiv din faptul că avem întârzieri în derularea proiectelor pe care le derulăm, deocamdată nu există niciun fel de susținere.“

Dar nu există înțelegere în situația asta, adică oamenii nu înțeleg că e o situație grea la nivel mondial?

„Înțelegeri între părți există, discuții între părți există, problema este că toate aceste costuri la un moment dat se adună undeva, și aceste costuri în cadrul unui contract, nu cred că pot fi discutate sau puse în seama beneficiarului, pentru că acesta nu va accepta acest lucru pentru că este un cost pe care el trebuie să îl susțină dintr-un buget pe care nu l-a prognozat la momentul când a semnat contractul, nu l-am prognozat nici noi și este dificil…

Beneficiarul își asumă întârzierea pe care o înregistrează pentru că nu are navele la termenul agreat inițial de părți în contract, iar noi, ca șantier, înregistrăm costuri care vin din blocaje, din lipsa personalului, din întârzierile care sunt, din întârzierile livrării materialelor, pentru că și aici înregistrăm întârzieri foarte mari, circulația echipamentelor este dificilă, respectarea termenelor cu furnizorii noștri este dificilă, pentru că și ei, în acest lanț, înregistrează întârzieri care la un moment dat să strâng la cel care face implementarea echipamentului respectiv la șantierul naval. Noi documentăm aceste întârzieri, le înregistrăm in Sistemul certificat de forță majoră, le discutăm cu beneficiarii, dar elementul de cost este o problemă care este foarte dificil de pus în spatele beneficiarului din punct de vedere contractual. Nu există aceste situații corective din punct de vedere al costurilor înregistrate cu pandemia COVID.“

Cât vă asigură ce aveți acum în lucru?

„Noi avem momentul ăsta în derulare contracte care ne asigurăactivitatea până la sârșitul anului, dar avem și discuții cu partenerii noștri pentru trimestrul patru, diferite tipuri de colaborare cu corpuri casco, mai urmărim și licitații care ar trebui să apară pe SEAP din România, știm că mai sunt câteva proiecte care doresc să fie realizate de către autoritățile din România, fie că sunt de la Dunăre, fie că sunt de la mare. De asemenea, așteptăm să apară aceste licitații.”

Asta v-ar asigura un fond de lucru și pentru viitor an, sau măcar o parte din el…

„Întotdeauna, un nou contract asigură viitorul companiei și asigurarea capacității de muncă care trebuie absorbită de personalul existent pe platformă. Discutăm de mai mult de 300 de angajați.”, ne declara domnul Adrian Patriche, directorul Șantierului Shipyard ATG Giurgiu.

Din cele relatate am înțeles cât de mult a schimbat pandemia, circuitele economice, presiunea uriașă la care este supusă producția și dificultatea cu care se desfășoară o activitate foarte bine calculată cum este construcția de nave. Dar cu toate aceste probleme am mai simțit ceva, un bun management asigură unei companii viitorul chiar și în condiții de criză. Shipyard ATG Giurgiu este și va rămâne o poveste de succes a industriei giurgiuvene.

(Florian Tincu)