asddsaddsaMarcând cea de-a 25-a aniversare a Zilei internaționale a persoanelor în vârstă, la 1 octombrie, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, subliniază în mesajul său pentru 2015 că trebuie să fim conștienți de faptul că persoanele în vârstă pot aduce o contribuție semnificativă la dezvoltarea globală.

Tema lansată pentru 2015 este: „Dezvoltarea durabilă și includerea persoanelor în vârstă în mediul urban„, subliniindu-se necesitatea de a face traiul la oraș accesibil pentru persoane de toate vârstele.

Dezvoltarea și organizarea orașelor trebuie să însemne și generarea de oportunități pentru participarea persoanelor în etate la activitatea economică și viața socială. Dacă speranța de viață la nivel mondial între 1950 și 2010 a crescut de la 46 la 68 de ani, se estimează că ea va crește la 81 de ani până la sfârșitul secolului. Astăzi, aproape 700 de milioane de oameni au depășit vârsta de 60 de ani.

Până în 2050, se preconizează că numărul acestora va ajunge la peste 20% din populația lumii. Pentru prima dată în istoria omenirii se estimează că, în 2050, numărul peroanelor peste 60 de ani va fi mai mare, la nivel mondial, decât numărul copiilor. Acest fenomen implică necesitatea acordării de mai multă atenție nevoilor speciale ale persoanelor în vârstă și problemelor cu care se confruntă aceștia. Drepturile omului stau la baza eforturilor depuse în acest sens.

În România, s-au organizat în anii anteriori numeroase evenimente pentru această categorie de vârstă. În 2015, printre orașele în care se organizează diverse acțiuni se numără București, Hunedoara, Deva, Câmpia Turzii, Galați, Târgu Jiu, Arad.

Sărbătoarea vârstnicilor a fost instituită, la 14 decembrie 1990, de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, în baza Rezoluției nr. 45/106. Lansarea acestei zile a fost precedată de alte inițiative, precum Planul internațional de acțiune privind îmbătrânirea, de la Viena, adoptat de către Adunarea Mondială privind Îmbătrânirea, în 1982, și aprobat, în același an, de către Adunarea Generală a ONU.

În 1991, Adunarea Generală a ONU (prin Rezoluția 46/91) a adoptat Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă.

În 2002, a doua Adunare Mondială privind Îmbătrânirea a adoptat Planul internațional de acțiuni privind îmbătrânirea, pentru a răspunde provocărilor cu care se va confrunta populația în vârstă în secolul al XXI-lea, și, totodată, pentru a promova dezvoltarea unei societăți pentru toate vârstele.

Printr-o serie de rezoluții ulterioare, Adunarea Generală a ONU și Consiliul Economic și Social au cerut guvernelor statelor membre ONU să elaboreze cu prioritate programe vizând sprijinirea persoanelor de vârsta a treia. În acest sens, în cadrul guvernelor statelor lumii au fost înființate departamente specializate pe acest gen de probleme.

La nivelul populației Europei se preconizează o îmbătrânire semnificativă a populației în următorii 35 de ani. Principalul scenariu al Eurostat privind estimările demografice (EUROPOP2013) oferă un context pentru eventuale evoluții.

Estimările sugerează că tendința demografică de îmbătrânire a populației va avea ca rezultat o creștere a ponderii populației cu vârsta de minimum 65 de ani în UE de la 18,2 %, la începutul anului 2013, la 28,1 % în 2050, în timp ce ponderea populației de vârstă activă va scădea de la 66,2 % la 56,9 %. Amploarea și ponderea relativă a populației cu vârsta de minimum 65 de ani vor crește într-un ritm rapid în perioada de proiecție, acest grup urmând să atingă aproximativ 150 de milioane de persoane în 2050.

Se preconizează ca numărul persoanelor foarte vârstnice (definite ca persoane cu vârstă de minimum 80 de ani) să crească într-un ritm chiar și mai rapid, de peste două ori mai mare, urmând să atingă 57,3 milioane în 2050. Ca urmare a acestor tendințe diferite în cadrul grupurilor de vârstă, se anticipează că rata demografică de dependență a persoanelor în vârstă (persoane cu vârstă de minimum 65 de ani în raport cu cele cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani) va crește de la 27,5 %, la începutul anului 2013, la aproximativ 50% în 2050.

Aceasta înseamnă că în UE, unde în prezent există patru persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de minimum 65 de ani, se va ajunge în mai puțin de 40 de ani, la un raport de două persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de minimum 65 de ani, potrivit Eurostat (ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained).

AGERPRE