Există încă prejudecata că fără carne omul nu se poate dezvolta în mod normal. Noi, românii suntem un popor care adorăm carnea, grătarul nefiind deloc un pretext de socializare ci un fenomen ce a creat o anumită dependență, mai ales în perioada de după anii 80 când acest produs era tot mai greu de procurat și dat populației cu porția. Exagerările însă, în privința consumului,  trebuie să ne dea de gândit…

Excesul de carne creşte riscul de apariţie a afecţiunilor renale, litiazei în special , creşte nivelul trigliceridelor şi colesterolului sangvin şi deci a dislipidemiilor care favorizează apariţia afecţiunilor cardiovasculare, precum infarctul miocardic. Cu toate acestea medicii nutriţionişti ne sfătuiesc să consumăm săptămânal carne de peşte, pui sau curcan, ocazional porc, vită sau oaie şi foarte rar mezeluri.

Sursă de calorii negative

Carnea nu trebuie să lipsească dintr-o dietă corectă, deoarece este principala sursă de proteine de calitatea I, conţine toţi aminoacizii esenţiali, vitaminele B şi D, minerale (fier, zinc, seleniu, crom, cupru) şi grăsimi. Este în acelaşi timp principala sursă de fier a organismului, de care acesta are nevoie zilnic într-o proporţie de 8-15 mg pentru oxigenarea şi hrănirea tuturor celulelor, cât şi pentru acoperirea pierderilor în cazul sângerărilor sau al hemoragiilor. Nu toate tipurile de carne au acelaşi conţinut de fier. Carnea mai închisă la culoare, în special ficatul şi splina, are o concentraţie mai mare de fier, iar pulpele de pui şi de curcan conţin de trei ori mai mult fier decât pieptul. În acelaşi timp, consumul de carne accelerează metabolismul fiind o sursă de calorii negative. Adică nu numai că nu îngraşă, dar generează un consum enegetic suplimentar din partea organismului. La cealaltă extremă se află grăsimea care nu solicită deloc metabolismul. Prin conţinutul de proteine, vitamine din grupul B şi minerale, asigură buna funcţionare a sistemului nervos, conferind vigoare psihică şi tonus cerebral.  Deoarece grăsimile din carne sunt saturate (conţin colesterol) acestea trebuie limitate şi nu eliminate din alimentaţie. Carnea de pui şi de curcan are cel mai mic procent de lipide saturate, spre deosebire de carnea roşie, în special vită şi oaie care au un grad maxim de saturare. De aceea se restricţionează în consumul persoanelor cu dislipidemii, supraponderale, hipertensive. Carnea albă (pui sau curcan) este bine să fie consumată în medie de două ori pe săptămână fiind o sursă importantă de proteine de calitate superioară. Peştele (mai ales cel oceanic) este cea mai indicată sursă de carne. Aportul zilnic de carne nu ar trebui să depăşească două porţii, iar săptămânal de maxim trei sau cinci ori. Porţia corectă: 150-200 g peşte; 150 g carne roşie; ½ piept de pui sau 1 pulpă; 30 g mezeluri ticate (parizer, salam); 50 g mezeluri uscate

Carnea periculoasă . Carnea de porc trebuie consumată întotdeauna după ce a fost preparată termic corespunzător, pentru ca eventualii paraziţi (trichinella) să fie distruşi. Pericolul în cazul cărnii de vită îl reprezintă tocăturile care favorizează pătrunderea în profunzime a microorgansmelor.  Pielea de pui sau curcan are un potenţial crescut de contaminare bacteriană, necesitând tratament termic. Congelarea acestor tipuri de carne reduce riscul de îmbolnăvire şi distruge o parte din microorganismele patogene, iar căldura este metoda prin care germenii, paraziţii şi bacteriile sunt distruse în totalitate. Produsele pe bază de carne crudă (carpacio, biftec tartar, mezeluri crud-uscate) sunt recomandate numai în condiţii controlate de igienă şi prospeţime.

Mezeluri. Pe lângă carne, mezelurile conţin şi carne dezosată mecanic (cu valoare nutritivă scăzută MDM), E-uri (fosfaţi E 452, colorant roşu carmine E 120, conservanţi E 250, substanţe de întărire a gustului, glutamate monosodic E 621, guanilat disodic E 627, inozinat disodic E 631, gume caragenan E 407, amidonuri E 1420, dextroză, glucono-delta-lactoză E 575), concentrate proteice din soia, hidrolizate proteice din carne, şorici, emulsie de şorici, grăsime animală (slănină), sare.
Efectele acestor aditivi apar într-o perioadă lungă de timp şi adeseori sunt dezastruoase.

Mezelurile tocate sunt obţinute din pastă de carne (salamuri, cârnaţi, parizer, cremvurşti) şi conţin o mare cantitate de grăsime, folosită ca liant al ingredientelor în proporţii de la 10% până la 40-45%. Apogeul este atins de pateul de ficat şi de alte paste de carne care conţin 45-50% grăsime. Mezelurile afumate conţin nitriţi care se combină în timpul digestiei cu aminoacizii din carne şi pot da naştere nitrosaminelor cancerigene.

În ţările cu tradiţie în consumul de mezeluri, s-a constatat o creştere a incidenţei cancerului de stomac şi esofag, din cauza compuşilor declanşatori de tumori prezenţi în alimentele afumate sau tratate cu nitraţi şi nitriţi“, explică Mihaela Bilic, medic specialist în diabet şi boli de nutriţie. Glutamatul de sodiu E 621 este o substanţă ce potenţează gustul şi cel mai adesea creează dependenţă. Receptorii sensibili la glutamat sunt mult mai numeroşi şi se găsesc în toată cavitatea bucală, nu doar pe limbă, unde sunt percepute gusturile obişnuite. Gustul pentru glutamat (dulce suprem) va depăşi în intensitate toate celelalte gusturi (dulce, sărat, amar, acru), iar alimentele care îl conţin vor părea mai mult savuroase, stimulând pofta de mâncare şi provocând obezitatea.

Coloranţii reprezintă adevărate bombe pentru organism. În procesul de extracţie a roşului carmin se foloseşte aluminiul. Consumul excesiv poate distruge celulele nervoase favorizând apariţia bolii Alzeheimer, iar un consum zilnic de mezeluri mai mare de 50 de grame creşte riscul cancerului colorectal.
Mezelurile determină acidifierea mediului intern, având în timp consecinţe grave asupra sănătăţii. Specialităţi ca muşchiul file, pastrama, kaiserul sunt injectate cu soluţii care conţin sare, gelifianţi pentru reţinerea apei, coloranţi pentru aspectul proaspăt, agenţi de întărire a gustului şi aromei, ceea ce le transformă tot în mezeluri cu aceleaşi riscuri pentru sănătate.
Produsele industriale din carne sunt surse de grăsimi animale aterogene, fosfori şi sare ascunsă al căror consum trebuie redus pentru a diminua efectul lor dăunător.

Micii sunt un amestec de carne tocată, grăsime, condimente, afânători, coloranţi, conservanţi. Grăsimea îi face indigeşti, iar densitatea calorică mare contribuie la apariţia suprapoderalităţii. Prepararea pe grătar îi face toxici din cauza contaminării cu hidrocarburi şi dioxine, iar asocierea cu cu alcoolul agravează indigestia, ducând la îmbolnăvirea ficatului (steatoza hepatică) şi la creşterea riscului de apariţie a cancerelor de vezică şi colon, precum şi a pancreatitei. Sarea ascunsă din mici este contraindicată obezilor, diabeticilor, hipertensivilor, celor cu boli hepato-renale şi cardiovasculare. Trebuie consumaţi ocazional, cu moderaţie.

Chiftelele. Carnea tocată din chiftele conţine grăsime care se oxidează uşor prin prăjire, generând substanţe cancerigene. În afara crizelor hepato-biliare pe care leprovoacă, accelerează apariţia dislipidemiilor, aterosclerozei, obezităţii şi bolilor cardio-vasculare.

Şniţelele, ca orice pane, sunt o mâncare indigestă, cu densitate calorică mare şi grăsimi vegetale de prăjire degradate, cancerigene. Produc disconfort gastric, pancreatite, crize hepato-biliare, obezitate, sindrom metabolic. Ne oprim aici amintindu-vă că veți fi sănătoși în funcție de produsele pe care le consumați…Așa că aveți grijă la ce băgați în gură!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here