(Interviu cu muzeograful, omul de cultură Emil Păunescu)

În ultima vreme mass-media națională a vehiculat diverse scenarii pesimiste în legătură cu stadiul unor proiecte de celebrare a Centenarului Marii Uniri, iar în Parlament s-a depus și o moțiune împotriva Ministrului Culturii. La Giurgiu, apropierea Centenarului este legată și de aniversarea eliberării orașului de către Armata Franceză a Dunării, ceea ce a făcut ca și în mass-media locală să apară primele voci îngrijorate. Pentru a afla cât de îndreptățite sunt acestea, ne-am adresat domnului Emil Păunescu, vechi colaborator al publicației noastre, dar și consilier pentru monumente istorice în cadrul Primăriei municipiului.

  • Reporter: În ”Giurgiu obiectiv” a apărut un material anonim, prin care ”un francofil nedumerit” își exprimă nemulțumirea față de indecizia autorităților giurgiuvene în problema pregătirii sărbătoririi Centenarului, calificând-o ”o bătaie de joc”. Domnule Păunescu, chiar așa este?
  • E.Păunescu: Exprimarea respectivului este, cred eu, prea dură și îngrijorarea lui este numai parțial justificată. La Primărie, unde s-a discutat un program și s-au întreprins primii pași într-o direcție bună, este adevărat că lucrurile cam trenează în momentul de față. Pot afirma însă că există condiții pentru ca întârzierea să fie recuperată, deoarece a fost datorată unor incertitudini financiare și acordării atenției imediate altor priorități. Pe de altă parte, la Instituția Prefectului și la Consiliul județean – prea atente aproape exclusiv cu mediul rural – nu s-a mai întrunit un organism consultativ, ori coordonator de anul trecut. Părerea mea este că pe la dânșii se înțeleg greșit atât descentralizarea, cât și faptul că municipiul nu reprezintă o simplă localitate, ci o parte importantă a întregului județ.
  • Rep: Adică principalele instituții județene ce credeți că s-ar cuveni să facă?
  • E. P.: În primul rând să-i adune la un loc pe toți cei ce le sunt subordonați și să le reamintească datoria pe care o au față de orașul în care lucrează și locuiesc, apoi să stabilească împreună ce se poate întreprinde pentru a ne prezenta onorabil la Centenar. Ar fi bine să invite și reprezentanți ai sindicatelor, asociațiilor profesionale și ai altor organizații neguvernamentale, precum și personalități din domeniile ce au tangență cu realizarea unui cadru adecvat pentru reușita unui asemenea eveniment. Nu trebuie uitați nici giurgiuvenii plecați în Capitală, în alte orașe din țară ori străinătate (cu atât mai mult cei aflați în Franța ori care au legături acolo).
  • Rep: Dar Primăria ce program spuneți că are?
  • E. P.: Primăria a făcut un lucru bun încă de anul trecut, renovând Mausoleul Eroilor. Mai sunt de completat câteva detalii, dacă se va primi sprijin și din partea altor instituții interesate. Eu am propus unele soluții, dar nu am primit încă un răspuns clar. Se stă destul de bine la colaborarea cu diverși factori spirituali din sfera cultural-artistică, educațională și eclesiastică. Cu o serie de unități și de personalități discuțiile sun avansate ori măcar promițătoare. Neclară este situația din Parcul Alei. Deja două-trei proiecte au eșuat până acum și va fi probabil necesară tot o acțiune ”heirupistă” în zona Monumentului Francez. Mai grav îmi pare aspectul incalificabil al fostului Tribunal, ca și acela jalnic al unor clădiri de pe prezumptivul traseu al invitaților la ceremoniile din toamnă, dar pentru asta alții răspund.
  • R: Dumneavoastră personal cu ce vă veți implica?
  • E. P.: Ca istoric am două proiecte: unul discutat cu Episcopia (constând în editarea unei cărți-album despre ansamblul format din Mausoleu și Biserica Eroilor) și altul, împreună cu colegi de la Muzeu și de la Arhive (deschis eventual și altor colaboratori), care să reunească studii despre contribuția giurgiuvenilor la victoria românilor în Războiul pentru Reîntregirea Neamului. Doresc din tot sufletul materializarea lor, dar aceasta este condiționată de atitudinea pozitivă a mai multor instituții. Ca muzeograf m-aș prinde la organizarea unei expoziții de valori bibliofile franceze, dacă voi dispune de o sală adecvată și de mobilierul necesar, deoarece patrimoniu excepțional avem la Giurgiu. Ca om al cetății portofoliul meu de idei este mai mare, dar mă abțin să le dezvălui pe toate, înainte de a constata o schimbare generală de mentalitate, schimbare la care ar putea contribui și presa locală.
  • Rep: Am observat pe ”site”- ul Primăriei o rubrică, ”100”, în care v-ați exprimat deja un punct de vedere, conform căruia „viitorul orașului nostru depinde de modul cum giurgiuvenii vor ști să speculeze valorile trecutului”. Este o exprimare strict literară sau și o convingere personală?
  • E.P.: Este chiar motivul pentru care am îmbrățișat cariera de istoric și nu mă îndoiesc că istoria este profesoara vieții noastre și a urmașilor noștri.
  • Rep: Mulțumim și așteptăm vești că lucrurile s-au mișcat în sensul dorit de iubitorii istoriei acestui colț de țară.     (A consemnat Florian Tincu )   

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here