Nu cu mult timp în urmă, în paginile „Jurnalului giurgiuvean” o locuitoare a municipiului nostru, stabilită de ceva timp în Spania, acuza o parte a examinatorilor din cadrul Serviciului Public Comunitar pentru Evidenţa şi Eliberarea Permiselor de Conducere Giurgiu de faptul că i s-ar fi pretins, pentru înlesnirea obţinerii mult râvnitului carnet de conducere, suma de 1200 de euro. La vremea respectivă, persoana a dat banii, dar carnetul de conducere…nu l-a mai văzut. În urma declaraţiilor sale a pus pe tapet şi la noi în municipiu scandalul permiselor obţinute în Piteşti contra unor uriaşe sume de bani.

Iată că, la câteva luni de la apariţia acelui material, un fost angajat al Serviciului a devoalat din întâmplare una dintre cele mai ingenioase metode de obţinere a unui permis auto. Acesta, sub protecţia anonimatului, ne-a dezvăluit – în exclusivitate – care era metoda prin care la examenele auto cei însărcinaţi cu supravegherea candidaţilor îi ajutau pe candidaţi. Numai aşa s-ar explica faptul că persoane fără pic de carte, au trecut – unele chiar cu brio – examenul teoretic pentru obţinerea permisului de conducere. Modalitatea de a „sufla” era una la care nici cel mai inventiv „copiator” nu s-ar fi gândit: pentru fiecare variantă de răspuns exista un cod: nasturele de sus al cămăşii pentru varianta „a”, cel din mijloc pentru varianta „b” iar cel de jos (al treilea) pentru varianta de răspuns „c”, şi aşa mai departe. În cazul în care era vorba de mai multe variante de răspuns, se găsea o modalitate de a se combina nasturii, astfel că respectivul examinat avea „pe tavă” răspunsurile. Preţul unei asemenea „operaţiuni” era de trei mii de euro. De multe ori însă, din pricina asemănării izbitoare a ţinutelor, lucrătorii serviciului de poliţie rutieră erau confundaţi cu lucrătorii serviciului de eliberare permise auto, cu toate că cele două sunt două servicii total distincte. Mai mult, aceiaşi „rutierişti” erau acuzaţi de faptul că ei ar fi cei care înlesnesc obţinerea unor permise de către nişte neaveniţi, nişte necunoscători ai legislaţiei. Referitor la acest aspect, şeful Poliţiei Rutiere din Giurgiu, comisar-şef Marian Popescu, ne declara: „Nu o dată am atras atenţia asupra acestei confuzii. Inclusiv conducerea Ministerului de Interne are cunoştinţă de acest aspect, însă de atâta vreme nu s-a luat nicio măsură. Avem de îndurat multe, din această pricină. Dacă este să ne referim la faptul că pe şoselele noastre circulă indivizi care nu au habar de legislaţia rutieră, pentru simplul motiv că nu au carte aproape deloc, nu cred că mai trebuie să comentez în vreun fel.

Din păcate vina unor eventuale incidente cu urmări tragice o are în primul rând instructorul respectivului. Acesta este primul care ar trebui să îşi dea seama de faptul că cel pe care îl învaţă să conducă nu cunoaşte literele, ca să nu mai vorbim de necunoaşterea legislaţiei în vigoare. În opinia mea, primii care ar trebui controlaţi şi, dacă este cazul, sancţionaţi, sunt instructorii auto!” O statistică pusă la dispoziţia noastră de către şeful poliţiei rutiere demonstrează faptul că mare parte a accidentelor rutiere produse în primele opt luni ale acestui an au ca autori persoane tinere sau foarte tinere,, posesori ai permisului de conducere doar din ultimii doi ani, odată cu împlnirea vârstei de 18 ani. Acest aspect demonstrează faptul că pregătirea şcolară a unei mari pări a celor care conduc pe şoselele judeţului sunt absolvenţi ai liceului. „O altă parte a vinei o poartă şi familia, care îl „cadoriseşte” pe proaspătul conducătot auto cu o maşină ce are ascunşi sub capotă mulţi cai putere! În al doilea rând, vina o poartă şi societatea, care nu mai educă tinerii! Şi astfel ajungem la sintagma „ai bani, ai parte!”, mai spunea comisarul şef Marian Popescu. De altfel, şi agenţii de circulaţie, cei care iau primii contact cu personajele care cred că o sumă de bani le dă dreptul de a conduce pe şosele, se plâng de faptul că asemenea indivizi nu se dau în lături de la nimic. Unul dintre agenţii de circulaţie ne spunea că aceştia sunt cei care sar primii la scandal, neconcepând faptul că au greşit. „Asemenea indivizi ne ameninţă că ei cunosc pe nu ştiu ce şef din Poliţie şi, mai ales, că dacă ei vor ne dezbracă de uniformă. Mai mult, tonul şi mai ales limbajul denotă, nu de puţine ori, faptul că respectivii nu au prea trecut pe la şcoală. Sau, dacă au trecut, au făcut-o precum gâsca prin apă!”, mai spunea agentul de poliţie intervievat.

Din toate discuţiile cu factorii implicaţi, am tras concluzia că vina – în mare parte – o poartă instructorii,în timp ce examinatorii nu sunt nici ei străini de toate acestea. Ne-am adresat evident şi proaspătului şef al Serviciului de Eliberare Permise Auto – Giurgiu, comisar Marian Predescu. Acesta ne declara că, în urma introducerii examenului asistat de calculator, este imposibil ca supraveghetorul să poate ajuta pe cineva. Marian Predescu mai preciza: „Chiar dacă majoritatea examinaţilor au la bază liceul, încă ne confruntăm cu o slabă pregătire teoretică în ceea ce priveşte instructajul auto. Acest lucru reiese din faptul că procentul de promovanbilitate la sală este de doar 28 – 30%, iar la traseu de 70%, în timp ce în alte judeţe ale ţării acestea depăşesc 50% la sală şi 90% la traseu. De altfel, dacă ar fi să ne referim la nivelul de pregătire al fiecărui candidat, vă pot spune cu certitudine faptul că, în noile condiţii create, este exclusă prezentarea la sala de examen dacă nu se cunoaşte limba română, iar noile modalităţi de a examina teoretic nu mai permit în niciun fel sprijinirea candidaţilor. Acum, fiecare este singur, cu calculatorul său! Într-adevăr, dacă la proba teoretică avem de a face cu sută la sută obiectivitate, nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre proba practică, unde factorul uman joacă un rol decisiv. Acolo este singurul loc în care un candidat sau altul poate fi ajutat sau nu. De asemenea, ţin să precizez faptul că zvonuri legate de eventuale intervenţii pe lângă examinatori, a unor instructori, mi-au parvenit şi mie. Doar că eu nu scot criminali pe şosele, iar instructorii nu au ce căuta în ziua examenului alături de foştii lor elevi!”, mai spunea Marian Predescu.

În aceste condiţii, în care declaraţiile converg toate către acelaşi vinovat principal- societatea – nu ne rămâne decât să sperăm că indivizii cu bani mulţi nu vor mai cumpăra tăcerea într-un accident grav sau mortal. Pentru că, din păcate, cu bani poţi cumpăra orice, este adevărat, chiar şi un permis de conducere, dar nu poţi alina suferinţa unei familii care l-a pierdut pe cel drag într-un accident de circulaţie, şi nici nu îl mai pot întoarce din morţi pe posesorul lor, dacă acesta a decedat în urma unui eveniment rutier…

Oana CĂLIN

3 COMENTARII

  1. Si cu toate ciorile care au luat permisul pana acum ce facem? Sunt cu zecile pe strazi. Zeci de cioroi analfabeti au bolizi de sute de cai putere, si mai rau dacat atat, sunt mai multi care circula fara permis.
    Face-ti ceva, in p**a mea, ca nu se mai poate,

  2. As vrea sa -l intrebati pe domnul Popescu Marian , daca , pe vremea cand dansul raspundea de examinarile in vederea obtinerii permisului de conducere persoane care nu stiu aproape deloc carte au obtinut punctaje de trece ! Prieteni stiu de ce !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here