amorezat
E martie, e anotimpul iubirii, şi acum, mai mult ca oricând, cei timizi îşi iau inima în dinţi pentru a-şi mărturisi dragostea lor neţărmurită faţă de cea pe care o adoră. Cu un astfel de amor infinit se confruntă o doamnă funcţionar public  din municipiul Giurgiu care, de luni  bune, este asaltată cu declaraţii care de care mai siropoase, cu dedicaţii, floricele şi, în ultimele zile, cu mărţişoare!

„Taci-My-Lakiu-Tu”!

Actul I. După ce giurgiuveanul amorezat îi mulţumeşte funcţionarei,   într-o scrisoare trimisă la locul de muncă al acesteia, pentru faptul că i-a rezolvat o problemă ce părea încâlcită, cu un titlu de proprietate…omul îşi calcă pe corason şi  îşi mărturiseşte iubirea dezlănţuită! Astfel, curtezanul îi scrie funcţionarei , cităm:  “Voi veni personal în faţa Primăriei Giurgiu, în parc, la 30° stnga Prefecturi, voi fi reperat după pălăria violeta a lui D.D. Voi ajunge la ora 10 – 11 – în parc, unde voi lua pulsul gazetelor giurgiuvene. Apoi, la orele 12,30 înpreună cu-n amic, vom pleca la Episcopie nr. 13 – Tribunal unde vom fii binecuvîntaţii de către Două Dulceţi, A+PIN „Cu ale sale sărutări criminale” (sic).

Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici…

Actul II. Acelaşi giurgiuvean, aceeaşi doamnă funcţionar public, aceeaşi situaţie. Doar „declaraţia” e de data aceasta  mai …„fierbinte”! Supărat nevoie mare că femeia este insensibilă şi nu îi dă ascultare, omul nostru se lansează într-o serie de acuzaţii, care de care mai abracadabrante. Finalul pare că se apropie de final, dar nu…omul revine la sentimentele anterioare,  rugând ”adrisanta”,  cităm:  “scumpa şi dulcea ducesă regală” să… NON PIANGERE!!  După care încheie apoteotic: ADIO, IUBIRE!

Din nefericire pentru biata ”victimă ” acest „ADIO” n-a  fost deloc ultimul, pentru că, la câteva luni după acest demers plin de drăgălăşenii, omul a revenit  cu nişte  „muguri de iubire 100%”, încheind de această dată cu un:  „NON PIANGERE TI AMO 100%!”

Şi, ca să arate că nu e supărat pe ”adrisantă”, bibicul îi mai trimite femeii o scrisoare, tot pe adresa instituţiei la care aceasta lucrează,  în care îi dă numărul său de telefon rugând -o să-l  sune între  orele 21.00 – 22.00, cităm:   “poate face să vorbim ba de una, ba de alta mai ceva ca-n melodia cu parapanta…(?!)

Numai că deodată,  parcă amintindu-şi  de nişte necazuri mai vechi, curtezanul nostru  reclamă că i s-a dat un număr de telefon fals şi că atunci când sună, cităm: „apare un sunet marţian apoi tace, este neiligibil, fals!”.

Întrebată de stadiul acestei poveşti cu totul bizare, onesta doamnă, funcţionar public, ne-a declarat că, deocamdată, nu se simte  deranjată de acest individ, ci doar amuzată de situaţie, şi că nu va întreprinde nimic atâta vreme cât acesta va rămâne  inofensiv!

(Oana C.)