Mihai Cosmin Dîndăreanu are 15 ani, este elev în clasa a opta la Şcoala cu clasele I – VIII nr. 6 din oraşul nostru. La prima vedere, este un puşti ca mai toţi cei de vârsta lui. Doar privirea, extrem de serioasă pentru un copil, trădează frământările interioare ale acestui copil. Un proiect demarat de Centrul Judeţean de Consiliere Antidrog Giurgiu i-a schimbat viaţa lui Cosmin, după ce mai trecuse printr-o schimbare. „Clase fără fumat” l-au determinat să renunţe la viciul care pusese stăpânire pe el în ultimii doi ani: fumatul.

„O bună bucată de vreme, mai corect doi ani, am fumat”, îşi începe Cosmin povestea. „Totul a început acum doi ani, în iarnă, când am aflat întâmplător că părinţii mei se despart. Erau la a treia înfăţişare, iar eu nu ştiam nimic! Am crezut că eu sunt vinovat, că din cauza mea au făcut asta, iar grupul de prieteni, anturajul, m-au „îndrumat” să iau prima ţigară. Părinţii nu au ştiut, mama a aflat ceva mai târziu, după ce i-a spus cineva, m-a întrebat dacă este adevărat, eu i-am confirmat, şi asta a fost. Tata nu a ştiut, pentru că sunt sigur că, dacă afla, mă băga în pământ. I-am povestit, atunci, mamei, ce s-a întâmplat, şi cum am ajuns să iau ţigara. Mă marcase despărţirea părinţilor mei, pentru că şi la şcoală începusem să merg din ce în ce mai rău. Stăteam tot timpul numai cu gândul la părinţii mei, mă gândeam totuşi unde am greşit eu. Mai târziu, mama mi-a spus motivul despărţirii lor, şi mai ales faptul că a plecat prea mult urechea la cele povestite de anumiţi „binevoitori”… Iniţial, am fost încredinţat tatălui meu, dar, după şase luni petrecute cu el, în Spania,

mi-am dorit să mă întorc înapoi în ţară.

Acolo există un alt mod de abordare al materiilor, nu sunt serioşi în şcoală, nici elevii, nici profesorii. Ajunsesem acolo primul pe şcoală! În altă ordine de idei, aici îmi aveam prietenii, colegii de şcoală, şi îmi era dor de ei… şi de mama! Ce e drept, m-aş mai întoarce în Spania, dar numai în vacanţe, nu să învăţ acolo! Acum, am planuri, vreau să îmi termin liceul, chiar şi o facultate!”, mai povesteşte Cosmin.

Ţigara devenise pentru el o modalitate de a se elibera de stres. O altă modalitate era desenul, natura moartă fiind preferata lui în momentele de supărare. În medie, ajunsese să fumeze cinci – zece ţigări pe zi. Şi-a făcut un calcul, şi a constatat că, în perioada în care a fumat, a „ars” circa douăzeci de milioane de lei vechi, o sumă enormă, pe care ar fi putut-o folosi altfel.

Proiectul iniţiat de cei de la Antidrog l-a determinat pe Cosmin să renunţe la ţigări: filmul prezentat în cadrul proiectului l-a marcat. S-a implicat efectiv în „Clase fără fumat”, la această dată încercând să îşi convingă prietenii, colegii care încă mai fumează să renunţe la acest viciu.

„Mamei mele i-am făcut un cadou special: acum puţin timp, am mers la ea şi i-am spus că am două veşti, una bună şi alta proastă”, mai povesteşte Cosmin. „Mi-a spus să încep cu cea proastă, aşa că i-am mărturisit că am luat nota opt la educaţie civică. Atunci, mama a spus că dacă aceea este vestea proastă… Iar eu i-am spus mamei că am renunţat complet la ţigări! A fost extrem de fericită!”

Pentru că se apropie sărbătorile de iarnă, când toţi copiii cuminţi primesc cadouri, şi se apropie şi ziua lui de naştere (pe 28 decembrie, împlineşte 15 ani), Cosmin spune că cel mai frumos cadou pe care l-ar putea primi de ziua lui ar fi să afle că părinţii lui s-au împăcat, că formează din nou o familie întregită, dar… nu

i-ar strica nici un calculator nou!

După doi ani de viciu, Cosmin a avut curajul de a spune NU ţigărilor, şi şi-a schimbat, din nou, viaţa. Joacă handbal, desenează şi nu încetează să spere că, într-o bună zi, părinţii lui vor fi din nou împreună, bucurându-se cu el de fiecare reuşită!

D.C.