bacul-oneSub titlul Gigi, suntem şi noi bărbaţi? Claudiu Cimpoieru, acest Spielberg al bloggului local, pare a fi descoperit gaura covrigului,  lansându-se într-o dizertație despre adevărații vinovați ai  eșecului elevilor giurgiuveni  la  examenul de bacalaureat din ultimii ani, la noi în județ, simțind că subiectul  va fi pe val, după ce zilele acestea tocmai au fost afișate rezultatele sesiunii de toamnă , la care Giurgiu se numără din nou  printre codașe.

Evident, după cum probabil bănuiați, conform autorului acestui articolul , vinovatul de serviciu este Gigi Oprișan, inspectorul general al Inspectoratului  Școlar județean -Giurgiu.

Asupra acestuia ”planează” o dronă a vinovăției  pusă în mișcare de același neobosit  zămislitor de scenarii fanteziste, Claudiu Cimpoieru. În primul rând băiatul ăsta, care nu este deloc lipsit de talent , ce se află în permanență la vânătoare de trofee rare, ar fi trebuit să o întrebe pe propria sa mamă ( cadru didactic), de când a început dezastrul în sistemul de învățământ românesc… În al doilea rând blogger-ul nostru ar trebui să țină seama, așa cum chiar el amintea în textul materialului,  că înaintea lui Oprișan la conducerea acestei instituții s-a aflat marele distrugător Petre Petre.  Omul ăsta, așa cum publicația noastră a scris de nenumărate ori, fără a fi luată în seamă, a fost ca DDT-ul! Așa că dragă colega, dacă știi ce acțiune letal- remanentă are numita substanță în agricultură ai să înțelegi câți ani îi va necesar învățământului giurgiuvean să se curețe de tratamentele toxice ale acestui ”silitor” activist de partid.

 Dar dincolo de acest  aspect, trebuie să admitem că tot mai mulți dintre  elevi încep să urască școala, pe profesori, un sistem rigid și prostesc de educație, în urma căruia, la finele celor 12 clase constați că nu știi mai nimic. Nu știi să aprinzi un aragaz, să îți pregătești un mic dejun, să coși un nasture, să bați un cui în perete, să dezinfectezi o rană, să  citeși o carte, să scrii correct românește, să plantezi un pom, să faci conversație, să știi cu ce trebuie să te îmbraci , cum să conversezi cu ceilalți din jurul tău și câte și mai câte… Dorința tinerilor de a învăța se lovește mai întotdeauna de tonele de informații perimate ce li se toarnă, cu de-a sila, în cap.

 Același sentiment de ură și de lehamite  a pus stăpânire și pe profesori.  O programă infectă, de pe vremea Răscoalei din 1907, , cosmetizată periodic de politicieni ca Abramburica , alături de o tot mai crasă lipsă de respect atât din partea elevilor, dar mai ales  a statului care se scuză permanent că nu are bani pentru salariile profesorilor, este cam tot  ceea ce știm despre MEC…

 Nimeni nu îi mai respectă pe profesori pentru că profesorii nu se mai respectă între ei. Nu își mai respectă meseria, nu își mai respectă statutul , nu se mai respectă pe ei înșiși. Scoala astăzi este ca un câmp de luptă, actorii principali, elevi și dascăli, afându-se într-un permanent război. Profesorii se spionează pe la uși, turnându-se pe  la directori,  care sunt schimbați de la o zi la alta, în funcție de interesele politice ale celor aflați la Guvernare. În acest timp elevii răsfățați cu noile norme europene ale tinerilor,  au început să solicite loc de fumat, să-și amenințe și chiar să-și agreseze educatorii sub pavăza protectoare a părinților . Că doar de aia plătesc cu vârf și îndesat  meditații, pentru ca odraslele lor să-și poată permite orice! Iată ce ar fi trebuit să observe bloggerul nostru și nu bârna din ochiul inspectorului general. Nu aici la nivel local se fac jocurile din educație, dragă Claudiu. Jocurile se fac în birourile liderilor de partid și în cancelariile ministerelor. Acolo se încheie și afacerile pe bani mulți de care scrii tu.  

Dacă ar fi să căutăm vinovați ar trebui să ”decretăm” o vină colectivă, a tuturor celor  ce sunt obligați  să fie o rotiță într-un angrenaj gresat cu aceleași  metode învechite, ani și ani la rând. Iar noi presa și voi bloggerii ar trebui să forțăm mâna celor ce se ocupă de educația copiilor noștri… a celor ce par a ne arăta prin rezultatele obținute la examenul de maturitate (BAC) că nu le pasă de educație , prin campanii de presă , nicidecum trăgând unii hăis și unii cea, după cum ne comandă unul și altul . În concluzie : Claudiu, suntem și noi bărbați? sau continuăm să arătăm cu gesturi  dezarticulate, spre oamenii care nu ne sunt deloc simpatici, de la care chiar  nu avem nimic de câștigat altceva decât bun simț și respect…Respcet  față de această breaslă  prea des tăvălită de toți neisprăviții!

(Florian TINCU)