Unde şi cât lăsăm bacşiş atunci când călătorim? Iată o întrebare pe care unii sociologi și-au pus-o.  Nimeni nu ne obligă să lăsăm bacşiş, iar în majoritatea ţărilor nu este reglementat, dar el a devenit parte integrantă din viaţa noastră.

Obiceiul de a da bani în plus pentru diverse servicii a devenit foarte răspândit, iar cei care se cred îndreptăţiţi să primească bacşiş se simt revoltaţi, ofensaţi ori chiar discriminaţi când clientul nu face acest gest. Bacşişul îşi are originea în dorinţa oamenilor de a-şi arăta generozitatea, de a se face remarcaţi, pentru ca apoi să devină un lucru pe care oamenii îl fac doar pentru că ceilalţi se aşteaptă să îl primească, spune Michael Lynn, profesor de marketing specializat în comportamentul consumatorului, de  la Universitatea Cornell şi autor a peste 50 de studii şi lucrări despre bacşiş, citat de publicaţia americană „The Huffington Post“. Când lăsăm bani în plus pentru anumite servicii, practic ne cumpărăm dreptul de a evita dezaprobarea şi sentimentul de vinovăţie, crede Michael Lynn.   Cum a devenit atât de răspândită această practică? Clienţii au fost cei care au contribuit cel mai mult la transformarea bacşişului într-un gest aproape obligatoriu. „Oamenilor le place puterea“, crede Sage Bierster, care este ospătar de mai bine de şase ani. Practica bacşişului „gâdilă“ orgoliul, dar ea face mai mult rău decât bine. Există multe motive pentru care ea ar trebui stopată:

Bacșișul încurajează oferirea de salarii mici ospătarilor.

Mizând pe bacşiş, patronii de restaurante şi baruri oferă angajaţilor salarii foarte mici , de regulă, nu mai mult decât salariul minim pe economie. În acest fel  este foarte convenabil pentru proprietarii afacerilor, care nu plătesc taxe mari, dar deloc avantajos pentru ospătarii care lucrează în localuri fără prea mulţi clienţi sau în cele de tip fast-food, unde nu se practică oferirea de bacşişuri. Un studiu publicat în luna martie a acestui an de experţii Departamentului Muncii din Statele Unite arată că ospătarii sunt de aproape trei ori mai expuşi riscului de a trăi sub pragul sărăciei. Practica salariilor foarte mici este întâlnită nu numai în România ci şi în SUA. Ospătarii fac tot mai puţin bacşiş acum, pe fondul crizei financiare, clienţii fiind mai exigenţi în privinţa serviciilor primite, dar şi a banilor lăsaţi peste nota de plată. Prin urmare, bacşişul pe care mizează atât angajatorii, cât şi ospătarii sau coafezele pentru „rotunjirea“ salariului nu mai poate asigura un venit consistent. Clienţii vor consuma la fel de mult dacă bacşişul ar fi inclus în notă. Mulţi proprietari de restaurante şi baruri motivează că nu pot creşte salariile oferite angajaţilor fără a ridica preţul produselor din meniu. Iar această scumpire ar pune clienţii pe fugă, se justifică ei. Din perspectiva clienţilor, suma pe care ajung să o plătească la final este aceeaşi, indiferent că oferă bacşiş pe lângă nota de plată ori că acesta este inclus în preţul produselor sau menţionat pe notă. Dezavantajaţi ar fi, într-adevăr, cei care nu obişnuiesc să lase bacşiş, pentru că ar trebui să plătească mai mult. Proprietarii de restaurante nu aduc bani de acasă pentru a plăti ospătarii. Salariul pe care îl oferă acestora este asigurat din vânzările pe care le fac, iar banii provin de la clienţi. nu are nicio importanţă dacă aceste plăţi vin din bacşiş, din preţul produselor sau dintr-o taxă pentru serviciile oferite, este de părere economistul american Ofer Azar, citat de publicaţia americană „The Huffington Post“.

Bacşişul este discriminatoriu

Orice ospătar ştie că bacşişul este imprevizibil şi reflectă prea puţin calitatea serviciilor oferite clienţilor. Se susține chiar că de cele mai multe ori, aspectul fizic al chelnerului este mai important decât orice alt criteriu. Iată de ce s-a constatat că blondele suple, cu un bust generos, primesc mai mult bacşiş de la clienţi. Acest lucru a fost  demonstrat  de Michael Lynn, de la Universitatea Cornell (SUA), în urma unui studiu la care au participat 432 de ospătăriţe. Iată un subiect la care giurgiuvenii ar putea să reflecteze, clienți sau ospătari…(Jurnal)

3 COMENTARII

  1. În limba germană la”bacșiș” se zice”trinkgeld”,de la”trinken”-a bea și”geld”-bani,adică”bani de băut”,sau mai pe românește,”bani de-o țuică”!Probabil că de un asemenea bacșiș erau mulțumiți chelnerii de la”Dunărea”,”Meteor”,”Preșu’Rosu”sau”Potcoava”,dar acum la restaurantele de lux din Giurgiu pretențiile vor fi crescut și se așteaptă bacșișuri mai grase,la preț”de-un whisky”!

  2. Daca ospatarul isi face meseria bine si este politicos, merita bacsis min.10% din consumatie , ca semn al aprecierii. Daca nu, nu. Eu personal am avut ocazia sa procedez in ambele feluri in situatii diferite. atunci cand nu am lasat bacsis, am achitat nota cu bani ficsi pana la 10 bani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here