Duminică, 16 octombrie, la Sala Palatului a avut loc unul din cele mai importante evenimente, din seria manifestărilor culturale găzduite de Capitală în acest an. Prezenţa violonistului Nigel Kennedy, considerat cel mai mare violonist al lumii.
Onorant pentru noi giurgiuvenii este faptul că excentricul muzician englez a dorit să fie acompaniat, pe lângă micul său grup concertistic, de nimeni altcineva decât de către orchestra Valahia din Giurgiu, pe care dorind s-o prezinte la un moment dat, i-a stâlcit numele spunându-i: Vahalia!
Un spectacol de excepţie care a încântat sala arhiplină deşi afară ploua torenţial. Prezenţi la spectacol, graţie invitaţiei acestui om minunat, prof. Virgil Peţanca (cel care a pregătit minuţios instrumentiştii pentru acest concert, după ce cu doar o săptămână în urmă – tot pe aceeaşi scenă – orchestra Valahia acompaniase corul bărbătesc al Armatei Roşii din Rusia), am putut remarca live măiestria extraterestră a lui Nigel Kennedy.
Acest personaj inedit ce concertează de fiecare dată în hainele cu care merge pe stradă, m-a făcut să înţeleg că prin stilul său colocvial şi melanjul armonic pe care-l dezvoltă de fiecare dată atunci când concertează, folosind în partiturile sale clasice , bucăţi muzicale de diferite genuri, de la cea country, pop- rock sau jazz , la cea soul, şi nu în ultimul rând la cea cu influenţe orientale, dar şi populare, reuşeşte să creeze o mare accesibilitate consumatorilor de muzică din întreaga lume.
Nimeni nu pleacă nemulţumit de la concertele sale, indiferent de genul muzical pe care-l preferă. Muzica lui are de toate. Are în primul rând suflu, viaţă, temperament, forţă, miraj şi nu în cele din urmă are calitatea de a crea senzaţia de bine, de confort interior, de satisfacţie, de mulţumire.
Nigel este o forţă a naturii, deşi cu moţul său de păr, rătăcit pe un creştet ras aproape în totalitate, muzicianul pare mai degrabă un personaj de film de comedie.
Anotimpurile lui Vivaldi este fără tăgadă o reinterpretare sui generis a acestei atât de iubite partituri, în vremuri în care muzica clasică nu îşi mai găseşte locul decât pe câteva scene din ţară…
Nigel pare la prima vedere un apostol nonconformist, cu aer Heavy Metal ce ar dori să creştinească pe oricine cu care intră în contact (Haii!…What your name?) prin muzica sa, pe toţi cei ce surprind mesajul sacru, persuasiv, pe care îl transmite ca nimeni altul .
Duminică am ascultat un Vivaldi adus în actualitate, remixat întrucâtva… Cu siguranţă că spectacolele artistului pot fi totodată lecţii de muzică, pentru fiecare dintre cei ce îl ascultă, nişte adevărate experimente de tonifiere a simţurilor omeneşti…
Pentru a vă convinge de toate cele de mai sus urmăriţi materialul video alăturat înregistrat chiar din timpul spectacolului. În rândul din faţă, în stânga scenei, orchestra Valahia, din Giurgiu, creaţia acestui mare om de cultură, prof. Virgil Peţanca.
(Florian TINCU)