După două săptămâni şi jumătate de post, creştinii îi sărbătoresc astăzi, 29 iunie, pe Sfinţii Apostoli Petru si Pavel, ocrotitorii celor din penitenciare care au gresit fata de Dumnezeu…
Sfantul Apostol Petru – fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei s-a nascut in Betsaida Galileei. Numele sau iudeu era Simon, insa Hristos il va numi Chifa (piatra). Sfantul Apostol Pavel (Paul pentru catolici) era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin si a fost elevul invatatului Gamaliel. Luptand impotriva crestinilor, Sfantul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Stefan. Pe calea Damascului insa i se arata Hristos intr-o lumina orbitoare si il mustra: „Saule, Saule de ce ma prigonesti?”.
El se converteste si primeste botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfantul Apostol Pavel a pornit in trei mari calatorii misionare si a scris 14 epistole care se gasesc in Sfanta Scriptura.
Pescar de Oameni
Dupa o pescuire minunata pe lacul Ghenizaret, este chemat sa devina pescar de oameni. Marturiseste in numele apostolior dumnezeirea lui Hristos, dar se si leapada de Hristos cand El este prins spre a fi rastignit. Dupa Inaltarea Domnului, Petru ia cuvantul in adunarea ucenicilor si aleg ca apostol pe Matia in locul lui Iuda. In ziua Cincizecimii, dupa predica Sfantului Apostol Petru, se boteaza trei mii de persoane.
Sfantul Apostol Petru a propovaduit in Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica pana in Babilon si in ultima parte a vietii, la Roma. Sfantul Petru a murit rastignit pe cruce, cu capul in jos, in anul 67, pe 29 iunie după care a fost decapitat din porunca imparatului Nero, in anul 67, in ziua de 29 iunie.
Ocrotitorul celor închişi
Cei doi sfinti mai sunt ocrotitori ai celor lipsiti de libertate şi pentru ca cei ajunsi în penitenciare sunt persoane care au greşit faţă de Dumnezeu, precum au greşit şi ei. Pentru că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost în temniţă, şi pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România.
Biciul Sfântului Petru
Traditia populară spune ca în această zi apar licuricii, care îi ghidează pe cei ce se rătăcesc în păduri sau în munţi. Acestia ar fi, de fapt, scantei ale biciului Sfântului Petru. De Sfintii Apostoli Petru şi Pavel se da de pomană pentru cei morţi, iar femeile trebuie să ofere vecinilor si saracilor mancare gatita, dar si vase de lut pline cu apă, astfel încât morţii nu vor flămânzi, şi nici nu vor înseta pe tărâmul celălalt.
Ce nu ai voie în această zi
Oamenii nu au voie sa munceasca, nici la camp, si nici in gospodarie. In ziua praznuirii celor doi sfinti nu se spala, nu se arunca gunoiul din casa si nu se toarce, iar oamenii trebuie sa mearga la biserica.
În aceasta zi nu se scutură merii, pentru ca ogoarele sa fie protejate de grindina. In popor, se mai spune ca femeile vaduve nu au voie sa manance mere pana in ziua de Sfantul Ilie daca vor sa fie sanatoase.
Ziua când SânPetru umblă pe pământ
În Calendarul popular, ziua Sfintilor Petru si Pavel marcheaza miezul verii agrare si perioada secerisului. In vremurile cand oamenii erau foarte credinciosi, Sanpetru de Vara umbla pe Pamant, singur sau insotit de Dumnezeu. În povestirile si snoavele populare, Sanpetru este un om obisnuit: se imbraca în straie taranesti, se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor si, mai ales, cu pescuitul.
Fiind credincios, foarte harnic si bun sfetnic, Sanpetru este luat de Dumnezeu în cer, unde îi încredinteaza portile si cheile Raiului.
Petru împarte hrană. fiarelor pădurii
Se mai spune că. fiind mai mare peste camarilele cereşti, Petru împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunţi prin topire şi a deveni mai puţin periculoasă.
La marile sarbatori – Craciun, Anul Nou, Boboteaza, Macinici, Sangiorz, Sanziene – Sanpetru poate fi văzut de pamanteni la miezul noptii, când se deschide pentru o singura clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu.
Sanpetru este cel mai cunoscut „sfânt” al Calendarului popular. Importanta sărbătorii este data de postul care o precede – Postul lui Sanpetru – si care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Craciunului si Postul Santamariei, are numar variabil de zile.
Local, sărbatoarea era anunţată de anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului, răsăritul constelaţiei Găinuşei şi altele.
(Jurnal)