Sâmbătă 6 decembrie este una dintre cele mai așteptate zile din an, mai ales pentru cei mici, alături de cea de Crăciun. Este ziua de Moș Nicolae! Spre deosebire de Moș Crăciun, Moș Nicolae nu se arată la față. Este o ușurare, dar și o mare teamă pentru cei mici. Dacă Moș Crăciun le cere să le spună o poezie sau un cântecel și îi întreabă direct dacă au fost sau nu cuminți, pe Moș Nicolae nu trebuie să-l încânte în niciun fel.

Sfântul Nicolae, iubitor și protector al copiilor 

Sfântul Nicolae este un iubitor și un protector al copiilor din întreaga tradiție creștină. Astfel, Sfântul Nicolae nu este un personaj de care cei mici să se teamă, ci este un protector al copiilor și îi ajută pe cei care se roagă lui. Este, din păcate, o greșeală frecvență a părinților care le insuflă celor mici, fără să-și dea seamă, spaimă de Moș Nicolae, fără să înțeleagă că este în natură copiilor să facă tot felul de năzdrăvănii. Mai bine ar fi că ei să fie învățați să-și aducă aminte de Sfântul Nicolae pe parcursul întregului an și nu doar în ziua de 6 decembrie.

Cei care în cursul anului nu au fost tocmai cuminți, în aceste zile vor încerca să facă tot posibilul ca Moșul să nu le aducă o nuielușă, ca simbol al faptului că nu au fost pe placul lui…

(Baba Niculina- reporter de teren)

Povestea Sfântului Nicolae

Sfantul Nicolae, miscat de o sfanta dorire, a hotarat sa calatoreasca spre a se inchina la Sfintele Locuri. In timpul calatoriei pe mare, au inceput sa sufle vanturi foarte puternice si a izbucnit o furtuna cumplita. Calatorii si echipajul isi pierdusera cumpatul si asteptau sa se inece. Nicolae, insa, ingenuncheat, se ruga cu staruinta catre Domnul si, iata!, minunea s-a intamplat. Vanturile au incetat si marea indata s-a linistit. Insa un marinar care era la catarg, a alunecat si a cazut pe punte mort. Toti s-au mahnit ca s-a pierdut viata unui om. Dar prin rugaciunile puternice ale Sfantului, marinarul a inviat ca si cum s-ar fi trezit dintr-un somn adanc.stify;”>Sfantul Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, este sarbatorit pe 6 decembrie. A trait la sfarsitul secolului al III-lea, inceputul secolului al IV-lea. S-a nascut in localitatea Patara, in provincia Lichia, din partea asiatica a Turciei de astazi. Nicolae este unul dintre numele personale cele mai indragite si mai raspandite. El este format din cuvintele grecesti: nike – victorie, biruinta si laos – popor, si are intelesul de „om ce face parte dintr-un popor victorios”.

 

Nascut intr-o familie bogata, renunta la toata averea dupa moartea parintilor sai. Este ales sa conduca eparhia din Mira Lichiei. Primeste aceasta demnitate dupa ce Hristos i s-a aratat in vis, daruindu-i Evanghelia. A pastorit intr-o vreme cand invataturile gresite despre persoana lui Hristos erau primite de diverse persoane ca fiind adevarate. A participat in calitate de episcop la primul sinod ecumenic tinut la Niceea in anul 325, unde a fost condamnata erezia lui Arie, care sustinea ca Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

Atat de puternic a argumentat Sfantul Nicolae si atat de incapatanat a fost Arie, incat, ingrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, viitorul sfant i-a dat ereticului o palma in cadrul sinodului. De la palma Sfantului Nicolae a ramas obiceiul ca, in ziua de 5 decembrie, celor neascultatori sa li se dea un bat in semn de avertisment.

Mentionam ca in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar. Batranii nostri spuneau ca Sfantul Nicolae are printre darurile sale si o joarda. Iar daca era pusa in apa si inflorea pana la Nasterea Domnului, insemna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a dat crenguta flori albe.

Nu se cunoaste anul în care Sfantul Nicolae a trecut la cele vesnice. Se crede ca a murit in perioada anilor 340-350, pe 6 decembrie.Sfantul Nicoale in credinta popularaSfantul Nicolae se numeste in credinta populara San-Nicoara. El pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura. Cu privire la acest rost insemnat, iata ce scrie George Cosbuc:

Minuni ale Sfantului Nicolae

Redam cateva minuni savariste de Sfantul Ierarh Nicolae : „Sfantul Nicolae, miscat de o sfanta dorire, a hotarat sa calatoreasca spre a se inchina la Sfintele Locuri. In timpul calatoriei pe mare, au inceput sa sufle vanturi foarte puternice si a izbucnit o furtuna cumplita. Calatorii si echipajul isi pierdusera cumpatul si asteptau sa se inece. Nicolae, insa, ingenuncheat, se ruga cu staruinta catre Domnul si, iata!, minunea s-a intamplat. Vanturile au incetat si marea indata s-a linistit. Insa un marinar care era la catarg, a alunecat si a cazut pe punte mort. Toti s-au mahnit ca s-a pierdut viata unui om. Dar prin rugaciunile puternice ale Sfantului, marinarul a inviat ca si cum s-ar fi trezit dintr-un somn adanc.

A izbavit si trei oameni de la moarte, fiind ei calomniati pe nedrept. Acesti oameni erau inchisi intr-o inchisoare din Constantinopol, si au aflat de hotararea omorarii lor, urmand ca a doua zi sa fie decapitati. Cand insa l-au chemat in ajutor pe Sfantul Nicolae – aducandu-si ei aminte de el, si stiind ca in Lichia Sfantul a scapat pe cei trei oameni care si ei urma sa fie omorati in chip nedrept – indata Sfantul Nicolae a ascultat cererea lor si s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavios. Pe eparh l-a mustrat pentru ca pe nedrept i-a parat pe cei trei nevinovati inaintea imparatului. Iar pe imparat l-a invatat ca nu cei trei condamnati de el erau vinovati si i-a spus ca numai din invidie au fost parati cum ca ar niste razvratiti vrednici de moarte. Asadar, prin aceasta vedenie i-a eliberat Sfantul de la condamnarea la moarte.

În Constantinopol traia un crestin evlavios si credincios, iubindu-l mult foarte pe cuviosul Parintele nostru Nicolae, si, in chip reciproc, si el era iubit de Parintele Nicolae. Acesta, asadar, voind odata sa calatoreasca in alt loc pentru o nevoie a sa, a mers mai intai la biserica Sfantului Nicolae si s-a rugat din adancul inimii. Apoi si-a salutat rudele si prietenii si s-a urcat in corabie. Pe la ceasul al noualea al noptii s-au sculat marinarii sa intoarca panzele corabiei, pentru ca se schimbase vantul. S-a sculat si acel prea evlavios om ca sa mearga afara pentru nevoia udului. Si pentru ca toti marinarii se ocupau sa intoarca panzele, crestinul acela s-a incurcat si s-a impiedicat (dupa se intampla uneori in asemenea situatii) si din greseala a fost aruncat in mare. Marinarii nu au putut sa mai faca nimic ca sa il traga pe om din mare. Pe de o parte, pentru ca era intuneric, iar pe de alta parte, pentru ca vantul sufla cu putere si impingea corabia cu viteza mare inainte. Pe urma, vazand aceasta marinarii au stat si au bocit, si au plans pentru moartea amara a acelui barbat.

Crestinul acela, dupa ce a cazut in mare asa cum era imbracat cu toate hainele sale, in timp ce se scufunda el in adancul marii, si-a amintit de Sfantul Nicolae si a zis in mintea sa: ”Sfinte Nicolae, ajuta-mi!”. Facand aceasta strigare cu mintea – o, minune!, multe si de neinteles sunt minunile Tale, Doamne! – s-a aflat indata in casa sa. Si neintelegand aceasta, crestinul acela credea ca este inca in adancul marii. Incat si acolo mai striga, dar nu doar cu mintea, ci si cu glas: ”Sfinte Nicolae, ajuta-mi!”. Atunci, vecinii, auzind strigatele lui, s-au sculat. La fel si oamenii casei sale s-au sculat si au aprins lumina. Dar si cei din afara auzind, au alergat si l-au vazut pe el in mijlocul casei sale strigand. Vedeau si ca curgea multa apa de mare din hainele pe care le purta. Pentru aceasta, din pricina uimirii si a neintelegerii, au ramas fara grai si tacuti, nestiind ce sa spuna. In timp ce crestinul acela striga: ”Fratilor, ce este aceasta ce vad? Caci eu stiu foarte bine ca ieri pe la ceasul al noualea al zilei v-am salutat pe voi, pe toti, si m-am urcat in corabie. Si pentru ca sufla vant puternic, am ajunsesem destul de departe pe mare. Pe la straja a doua sau chiar a treia a noptii (adica pe la ceasul al noualea al noptii), am iesit pentru nevoia udului, si impiedicandu-ma de marinarii care intorceau panzele, am cazut in mare. Atunci l-am chemat pe Sfantul Nicolae in ajutor. Cum de acum ma gasesc aici nu stiu. Atunci voi sa imi spuneti ca eu sunt iesit din sine-mi si altul din altul am devenit”. Iar crestinii adunati acestea auzind, vazand si apa marii care curgea din hainele lui, s-au uimit peste masura, vorbind intre ei despre aceasta taina de neinteles a minunii. Dupa care s-au bucurat cu fratele salvat si au plans de bucurie pentru aceasta. Si mult timp au strigat ”Doamne, miluieste!”. Iar crestinul acela, dezbracand hainele ude si imbracand altele, a mers la biserica Sfantului Nicolae. Si acolo a petrecut restul noptii, stand in genunchi, cu lacrimi, la icoana Sfantului, si rugandu-se, si multumiri aducand cu minunare si uimire.

Cand a venit vremea utreniei si s-a adunat popor in Biserica Sfantului dupa obicei, atunci s-a facut tuturor cunoscuta minunea Sfantului. Atunci mirosind acele miresme dulce-mirositoare si prea-mirositoare pe care le-a adus Sfantului acel crestin scapat de la inec, vazand ei si Biserica Sfantului, care era plina de lumina, se intrebau unul pe altul care sa fie pricina acestei intamplari. Si afland-o, s-au minunat cu totii, slavind pe Dumnezeu si multumind Sfantului Nicolae. Aceasta minune cu adevarat minunata si suprafireasca si fapta mareata a Sfantului, s-a raspandit in intreaga metropola a lui Constantin. A ajuns chiar si la urechile imparatului de atunci, precum si la ale Patriarhului. Atunci acestia l-au chemat pe acel crestin salvat de la moarte sa se infatiseze inaintea Sinodului. Care crestin, infatisandu-se inaintea tuturor, a istorisit cu indrazneala cum si in ce chip si cand i s-a intamplat lui minunea infricosatoare si neobisnuita. Pe care auzind-o cu totii au strigat cu glas mare: ”Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!”. Dupa care, raspandind pretutindeni cuvantul despre minunea aceasta, s-au adunat crestinii in biserica Sfantului Nicolae si au facut litanie si priveghere, slavind si binecuvantand pe Dumnezeu si aducand multumire si acestui credincios tamaduitor si facator de minuni, Nicolae”. (Sfantul Nicodim Aghioritul, Sinaxarul celor 12 luni ale anului. Volumul I. Editura Dómos 2005)

Joia din cursul fiecarei saptamani este ziua pe care Biserica a inchinat-o cinstirii in mod deosebit celor 12 Apostoli si Sfantului Nicolae.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here