16427542_1186765238111503_8771287770586771286_nReporter: Pentru început, ne puteţi preciza câteva date biografice despre dumneavoastră, dar şi despre pregătirea dumneavoastră profesională?

Mihnea Boierescu: M-am născut acum aproape jumătate de secol, în Bucureşti. Par mai tânăr, dar….nu sunt. Am avut timp să trec prin multe forme de învăţământ superior. Am studiat Managementul la Academia de Studii Economice, Dreptul la Institutul de Drept şi Relaţii Internaţionale, Electronică la Institutul Politehnic din Bucureşti. Am trecut chiar şi prin Academia de Poliţie cu un sfert de secol în urmă. Dar lucrurile cu adevărat importante în viaţă le-am învăţat de la părinţii mei. Ei mi-au dat direcţia, mi-au structurat principiile…

Rep: În continuare, referitor la realizările dumneavoastră profesionale de până acum, ce ne puteţi spune?

M.B: Deşi pare greu de crezut, sunt implicat în aproape 100 de proiecte, mai mari sau mai mici, simultan  Muncesc până la 5-6 dimineaţa, 7 zile pe săptămână. Dacă mă sunaţi la acea ora,  mă veţi găsi treaz cu siguranţă în mijlocul dosarelor.

Am ceva realizări, însă ce  “construiesc“ eu se realizează în 10-20 de ani de muncă aproape continuă şi e menit să dureze “1000 de ani “. Sau poate chiar mai mult decât piramidele. Aţi ghicit? Este vorba de urbanizări rezidenţiale. Mă pot lauda că am finalizat cea mai bună urbanizare din România după 10 ani de muncă, că sunt aproape gata cu cea mai bună din Europa după 15 ani de muncă… Iar ca proiect de viitor (ongoing), lucrez la cea mai bună urbanizare din toată istoria umanităţii. Timp estimat – 25 de ani. 10 din ei au trecut deja. Sunt răbdător… Cum se spune, am perspectiva eternităţii…

Rep: În ceea ce priveşte activitatea politică, în primul rând, când aţi ”cochetat” prima dată cu acest domeniu şi ce v-a determinat să pătrundeţi în el?

M.B: Eu nu fac parte din mediul politic. Sincer, îl dezavuez. Sunt, mai degrabă, un ”lup singuratic”. Dar, din păcate, nu poţi face parte din mediul decizional decât dacă  “cochetezi“ cu politica. Eu sunt mai degrabă un om de afaceri cu interese extinse într-o zonă teritorială care a realizat ca îi poate fi bine NUMAI dacă le e bine şi celor din jurul lui. Nu-mi pot realiza proiectele în comune sărace şi nedezvoltate ale unui judeţ sărac. Binele celorlalţi e, indirect, şi binele meu. Şi viceversa.

Rep: De curând, aţi devenit consilier în cadrul Consiliului Judeţean Giurgiu. Ce înseamnă pentru dumneavoastră postul de consilier judeţean? Ce aşteptări aveţi şi ce vă propuneţi să realizaţi în această calitate?

M.B: Nu am devenit chiar de curând. Sunt la al doilea mandat de consilier judeţean. Şi înainte de asta am fost consilier local în cea mai bine dezvoltată comună a judeţului (Bolintin Deal), unde am fost chiar Preşedinte al Comisiei de Urbanism şi Dezvoltare. Şi în mandatul trecut, de consilier judeţean, am fost Preşedinte al Comisiei Judeţene de Urbanism, investiţii, etc. Deci am deja 9 ani de când tot sunt consilier. Şi sper să am puterea să mă opresc după finalizarea acestui mandat. 12 ani în slujba comunităţii… Mi-am făcut destul datoria. Să vină şi alţii mai tineri, mai energici, mai bine pregătiţi. Eu am îmbătrânit. Trebuie să ştii când să te retragi. Sau să rămâi doar dacă ai ceva de spus. Eu am obosit tot spunând…

Rep: Unde vă vedeţi peste câţiva ani?

M.B: “Am pus de-o parte “ un teren de 5000 m pe liziera unei păduri şi pe malul unui râuşor. Acolo vreau să încep construcţia căminului în care să mă odihnesc restul vieţii. Acolo vreau să-mi întemeiez o familie, o dinastie. Din păcate, până acum nu am avut timp. Acolo vreau să mă retrag în câţiva ani. Ce-mi pot dori mai mult ?!?

Rep: Am fi curioşi să aflăm care este cea mai mare împlinire a dumneavoastră? Şi ce vă doriţi mai mult, pe orice plan sau aspect al vieţii?

M.B: Am strâns până la vârsta asta cel mai mare portofoliu imobiliar din vestul Bucureştiului (şi, automat, din nordul judeţului Giurgiu). Şi, probabil, acesta este cel mai mare portofoliu imobiliar românesc din jurul Capitalei. Marea împlinire este că am reuşit “să ţin piept” investitorilor străini care operau în zona (austrieci, arabi, greci, evrei, britanici, etc.). Anii au trecut… Ei au dispărut. Eu am rămas. Şi sunt român 100%. Mai are rost să vă spun cât de perfecţionist şi tenace sunt ?!? Cea mai mare dezamăgire…? Este că cei care încearcă să-mi pună ”beţe în roate” sunt tot români. Trist… Mai mult nu-mi doresc. Am absolut tot ce-mi trebuie pentru următoarele două sute de ani. Şi chiar nu-mi doresc să trăiesc atât…

Rep: Ne-aţi putea vorbi despre preocupările lui Mihnea Boerescu în viaţa de toate zilele?

M.B: Nu am un hobby anume, dar am o mulţime de activităţi şi sporturi care mă relaxează. De exemplu, numai sporturi practic în jur de 20,  majoritatea având “spor de periculozitate“. Nu le-aş numi chiar extreme. Cel mai des mă duc la airsoft. Prefer bătăliile între ruine sau cele de noapte. Am o optică atipică în privinţa armelor. Nu aş putea să apăs trăgaciul dacă am în cătare un animal care nici măcar nu ştie că va fi omorât, doar ca unii să se simtă “bărbaţi “. Dar dacă am în cătare un om… hahaha!

(Teodora Nicolau)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here