17198130_10206540926241022_1924155928_nRep.: În debutul dialogului nostru, am dori să ne precizaţi câteva date biografice despre dumneavoastră.

D.N.: Sunt giurgiuveancă. Am văzut lumina zilei într-o zi de decembrie a anului… 1947. Am urmat ciclurile de învăţământ în Giurgiu, absolvind Liceul ”Ion Maiorescu” în 1966. Mi-am continuat apoi studiile la Bucureşti, în cadrul Universităţii – Facultatea de Limba şi Literatura Română – Limba Franceză. În anul 1971, după ce am obţinut diploma de licenţă, am fost repartizată, timp de 12 luni, la Şcoala Gimnazială din Vedea, în calitate de profesor de limba franceză. În anul şcolar 1972 – 1973, am obţinut transferul în Giurgiu, la Şcoala Gimnazială Nr. 1 ”Sf. Gheorghe”, unde, în calitate de profesor titular, am activat până în anul 2009. Sunt divorţată şi am un fiu de 30 de ani cu care mă mândresc.

Rep.: În continuare, referitor la activitatea şi realizările dumneavoastră profesionale de până acum, ce ne puteţi spune?

D.N.: Parcursul meu profesional a fost unul ascendent, în sensul că

mi-am obţinut toate gradele didactice la timp şi corect, respectiv definitivatul, gradul II şi I, iar timp de 25 de ani am fost director al Şcolii mai-sus menţionate. Această funcţie mi-a permis o legătură permanentă cu elevii şi cu activităţile instructiv – educative ale şcolii care, până acum 10 – 15 ani, ocupa locul întâi pe municipiu, fiind permanent solicitată de părinţi. În perioada 2004 – 2009, am fost detaşată în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Giurgiu, în calitate de inspector şcolar în domeniul managementului şi dezvoltării instituţionale, fapt ce mi-a permis să controlez şi să îndrum activitatea a 21 de unităţi şcolare din judeţ. Din anul 2009 sunt pensionară, dar nu am rupt legătura cu şcoala, pentru că predau în regim de plată cu ora limba franceză la Şcoala Gimnazială din Stăneşti.

Rep.: În ceea ce priveşte activitatea politică, în primul rând, când aţi ”cochetat” prima dată cu acest domeniu şi ce v-a determinat să pătrundeţi în el?

D.N.: După Revoluţia din 1989 a urmat, pentru mine, o perioadă de ”revoluţie interioară” – până în 1995, când am considerat că liberalismul este singura modalitate prin care valoarea omului se măsoară după greutăţile pe care le învinge, iar sloganul ”Prin noi înşine” mi se potriveşte perfect. M-am înscris în Partidul Alianţei Civice, al cărui preşedinte, pe vremea aceea, era fostul meu profesor universitar Nicolae Manolescu, astăzi un academician de renume şi un liberal convins. În 1997, toate micile formaţiuni liberale s-au unit, devenind actualul PNL. De atunci şi până în prezent am rămas şi sunt fidelă acestui partid, pentru că sunt convinsă că anumite profesii nu pot fi decât liberale. În plus, detest oprtuniştii şi ”traseiştii”, pe care îi consider oameni în care nu poţi avea încredere. Am fost ani buni membră în Biroul Politic Municipal, iar din 2003 am condus Organizaţia Municipală de Femei Liberale, şi din 2007 pe cea Judeţeană. Din anul 2005 sunt membră în Biroul Electoral al OFL şi din 2014 vicepreşedinte la nivel naţional.

Rep.: Din iunie 2016, aţi devenit consilier în cadrul Consiliului Judeţean Giurgiu. Ce înseamnă pentru dumneavoastră postul de consilier judeţean? Ce aşteptări aveţi şi ce vă propuneţi să realizaţi în această calitate?

D.N.: Am considerat că în calitatea mea de preşedinte al Organizaţiei Judeţene a Femeilor Liberale cunosc starea şi nevoile zonei de sud a ţării. Suntem un judeţ sărac, cu o infrasctructură precară, lipsit de locuri de muncă, cu un sistem sanitar deficitar, cu generaţii de elevi care obţin rezultate slabe la evaluările şi examenele naţionale. Am experienţa celor 12 ani de consilier municipal şi nu îmi doresc decât o nouă ”faţă” a judeţului şi ca hotărârile luate să fie în beneficiul cetăţenilor, cu respectarea strictă a legii. Se ştie că nordul judeţului are un anumit aspect, ce se apropie de normalitate, în timp ce sudul arată ca acum… ”n” ani!! Fac parte din comisia de învăţământ, cultură, sănătate şi protecţie socială şi mă preocupă starea învăţământului giurgiuvean, sănătatea populaţiei şi nivelul de existenţă al acesteia.

Rep.: Unde vă vedeţi peste 5 ani?

D.N.: Mă văd în liniştea casei mele, alături de familie, de prieteni şi sper să îmi dea Dumnezeu sănătate.

Rep.: De asemenea, am dori să vă cunoaştem şi în calitate de om, cu calităţi şi defecte, cu împliniri şi dezamăgiri… Cum v-aţi autocaracteriza în câteva cuvinte? Care este cea mai mare împlinire a dumneavoastră? Dacă ar fi să vă doriţi ceva mai mult, pe orice plan sau aspect al vieţii, care ar fi acel lucru?

D.N.: Se zice că educaţia şi bunul simţ sunt ca o rochie neagră – nu se demodează niciodată. Sper ca până la sfârşitul vieţii mele să rămân aceeaşi. De altfel, îmi place culoarea neagră, dar ador şi verdele, care înseamnă speranţă şi vitalitate. Îmi plac lucrurile bine făcute, tind chiar spre perfecţionism, îmi iubesc prietenii (care, deşi nu sunt mulţi, sunt trainici) şi sunt o persoană paşnică şi naturală. Nu-mi plac conflictele şi sunt un bun mediator. Am considerat întotdeauna că piatra de temelia unei vieţi frumoase este respectul. Câteodată vorbesc cam mult, spun mereu adevărul şi acest lucru supără, mai ales acum, când minciuna a căpătat rang de virtute. Cea mai mare împlinire a mea este copilul meu, pe care îl iubesc şi cu care mă mândresc. Nu-mi doresc decât o viaţă liniştită alături de el, care este realizat profesional şi pe care vreau să-l văd la casa lui, cu familia lui, iar eu să mă ocup de nepoţi…

Rep.: Nu în ultimul rând, pentru a ”definitiva” conturarea imaginii de ansamblu despre dumneavoastră, ne puteţi vorbi despre hobby-urile pe care le aveţi? 

D.N.: Îmi place să citesc, să mă plimb cu bicicleta şi să fac sport. Dacă în tinereţe am jucat mult timp baschet, acum am trecut la tenis de masă. De asemenea, îmi plac călătoriile în ţară, dar şi în afară, pentru că un săgetător este un aventurier în sensul bun al cuvântului.

(Teodora Nicolau)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here