România trebuie să plătească trei milioane de euro Comisiei Europene, după ce a întârziat transpunerea legislației privind combaterea spălării banilor. Decizia a fost luată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. România a adoptat legislația cerută de Uniunea Europeană cu mai bine de doi ani întârziere față de termenul stabilit de Comisia Europeană, vara lui 2017. 

O sancțiune similară a primit joi și Irlanda, care trebuie să plătească o sumă forfetară de două milioane de euro.

Business Club: S-a încercat protejarea unor interese

Cuantumul amenzii primite nu este mare, dar arată de fapt cum prin legislație s-a încercat protejarea unor interese. Doar noi și Irlanda, țara care e în centrul tranzacțiilor făcute de multinaționalele care își erodează baza de impozitare, am întârziat nepermis. România a transpus directivele privind combaterea spălării banilor abia anul trecut, după multe tergiversări. 

Directiva europeană a fost aprobată în 2015, România avea termen până în 2017 să o transpună. Însă abia anul trecut s-a făcut ceva, dar cu o viteză incredibil de mică. Deși Bruxelles-ul ne trăgea de mânecă să o facem repede, amenințându-ne inclusiv cu trimiterea în fața Curții de Justiție, Guvernul Dăncilă, deși trecuse de mult termenul, a ales calea broaștei țestoase: un proiect de lege prin Parlament. Nu o ordonanță de urgență. Codul administrativ a fost adoptat rapid prin ordonanță, dar când ardea, s-a ales calea lungă.

Directiva UE era făcută să aducă mai multă lumină în tranzacțiile financiare în privința beneficiarilor reali ai acțiunilor. Tot ea interzicea existența acțiunilor la purtător. La vremea respectivă, s-a făcut legătura între directivă și modul în care era deținută Tel Drum, prin acțiuni la purtător. Dar nu a fost doar asta. Directiva presupunea înființarea Registrului Beneficiarilor Reali, adică al celor care dețin firme, fonduri, fundații. Și nici asta nu e problema, că și acum unele date pot fi aflate, și în actualul sistem. În directivă este prevăzut ca aceste registre naționale să fie interconectate: se poate face o urmărire mai bună a intereselor, a fluxurilor financiare.

Toată această transparență s-a dorit să fie măcar întârziată. Și s-a reușit. Ba chiar când legea se dezbătea, UDMR a reușit în primă fază să impună scoaterea din prevederi a organizațiilor minorităților naționale. Nu ar fi trebuit să declare beneficiarii reali. Doar că a picat prevederea la Curtea Constituțională.

Parlamentul oferă o portiță de scăpare pentru cei cu acțiuni la purtător

Acţiunile la purtător au fost eliminate în cele din urmă din România. Cu un termen de graţie, însă. A avut grijă Parlamentul să treacă în lege un termen de graţie de un an şi jumătate în care cei care au astfel de acţiuni să intre în legalitate şi să se pună la punct, prin diverşi interpuşi.

Acţiunile la purtător au dispărut de mult din lumea civilizată, tocmai în ideea de a aduce transparenţă. Însă legiuitorii naţiei, la începutul tranziţiei, au avut grijă să introducă astfel de facilităţi în România, în modul de organizare a societăţilor comerciale.

Alte prevederi din directiva europeană care aveau în cătare clasa politică au trecut. Greu. De pildă, era impus prin directivă un mai mare control al persoanelor expuse politic, în principal al demnitarilor. Tranzacţiile acestora ar trebui atent monitorizate. Băncile vor trebui să raporteze mai des la Oficiul de combatere al spălării banilor. Dar nu s-a renunţat uşor. Proiectul de lege a fost modificat în Senat în prima fază şi erau eliminate prevederile legate de persoanele expuse politic. După îndelungi discuţii şi contre s-a revenit în Camera Deputaţilor şi au apărut prevederi pentru persoanele expuse public. Nu politic, public.

S-a tras de timp la greu pentru ca cei cu musca pe căciulă să aibă timp să se retragă, să se reorganizeze și să-și pună interesele la adăpost. Iar țara plătește amenzi.Digi24