Rezultatele de la evaluarea Națională la Giurgiu, nu mai reprezintă nicio surpriză. Ele sunt doar o reconfirmare a ceea ce se întîmplă în actuala societate românească. În fiecare an căutăm în mod formal să identificăm cauzele, însă ipocrizia, interesele, lipsa de curaj ne determină să ne ascundem în spatele unui cuvânt lipsit de contținut: suntem în criză! Se vorbeşte şi se scrie mult despre deteriorarea profesiei de dascăl, despre demotivarea tinerilor în ceea ce privește procesul de învățare, lipsa de investiţii din sistem, corupţia, degringolada ce parazitează sistemul de valori, lipsa de perspectivă a celor ce termină un ciclu de învățământ.
După cum constatăm, toate acestea concură la rezultatele dezastruoase din ultimii ani ale acestor tineri. Vinovații sunt atât părinții , care în imensa lor dragoste sau nepăsare consideră că orice formă de autoritate poate distruge personalitatea copilului și că libertatea de opinie a copilului prevalează în orice situație, ba uneori chiar în fața adevărului, a bunului simț, a responsabilității.
Și uite așa, Școala a devenit pentru mulți doar o formă de petrecere a timpului, de socializare, întrucât orice formă de autoritate a acestui sistem a fost systematic distrusă și compromisă în numele libertăților de manifestare ale fiecăruia.
Sistemul de învățământ gâfâie, uzat și sufocat de informații și discipline fără nicio aplicabilitate în practică , la care se adaugă penuria de profesori valoroși. Învăţământul românesc actual nu mai este interesat în niciun fel de ceea ce produce. Interesul său este focalizat doar pe propria sa supravieţuire.
Iată de ce am ajuns în situația cașcoala să producă o generație submediocră, ai căror tineri posedă abilități fără căutare pe piaţa muncii , pentru orice societate competitivă. Această realitate nu e nimic altceva decât triumful unei optici nejustificate că toți tinerii astăzi trebuie să urmeze un liceu. Aproape niciun părinte nu admite ideea că ar exista și alte îndeletniciri din care se poate câștiga , fără a avea pretenția absurd de a intra la un liceu cu medii cuprinse între 1 și 5.
Este de neînțeles această lipsă de responsabilitate a părinților, care nu gândesc în viitor. Din păcate acești oameni nu iau în calcul faptul că peste 5,10,20 de ani, copilul lor adorabil, care nu a învățat nimic de la viață, neadaptat, ignorant față de regulile socialului, neștiind să se responsabilizeze în momentele critice ale existenței, va deveni o problemă reală atât pentru ceilalți, pentru societate, cât și pentru familia sa și în cele din urmă pentru el însuși.
(City ZEN)