Nimic nu poate avea o încărcătură emoţională mai mare decât clipa în care, peste ani, să îţi revezi prieteni, din cei mai frumoşi ani ai vieţii.

O asemenea trăire au avut, nu de mult, absolvenţii Colegiului Naţional «Ion Maiorescu» Giurgiu, promoţia anului 1964.

Colectivul de organizare al reîntâlnirii a trudit, câteva luni, să identifice colegii, unii dintre ei nemaivăzuţi de câteva decenii, să le afle numerele de telefon, să-i contacteze pentru a le aduce la cunoştinţă bucuria de a se revedea la începutul acestei veri. În frecventele lor întâlniri îşi transmiteau unii altora rezultatele investigaţiilor făcute, proiectele pe care şi le doresc izbândite. Aşa s-a conturat o reîntâlnire, dorită atât de mult, care să marcheze trecerea celor 45 de ani de la absolvirea liceului.

Şi în ziua cea mare, 20 iunie, în faţa Colegiului Naţional «Ion Maiorescu» s-au adunat peste o sută de absolvenţi din cele nouă clase ale promoţiei 1964. Lor li s-au adăugat, ca de fiecare dată şi absolvenţi din cele două clase de seral. Seralişti care, şi atu-nci, în urmă cu 45 de ani, şi acum, după 45 de ani, au fost aproape, legându-se prietenii care au dăinuit peste ani.

Festivitatea revederii s-a desfăşurat în sala Ateneului «Nicolae Bălănescu», la care au participat şi câţiva dintre profesorii lor – directorul acelor ani, distinsul profesor

Constantin Baron, profesorul Ion Mateescu, care peste puţin timp va împlini venerabila vârstă de 101 ani, profesoara Eugenia Marinescu, la cei 86 de ani ai săi, profesorul de educaţie fizică Dumitru Manolescu, profesoara Elena Mireanu şi profesorii Maria şi Dumitru Manda. Dascăli la vârste destul de înaintate, care au avut bucuria să-şi vadă împliniţi foşti elevi.

Le-au fost alături, la marea bucurie a revederii, şi inspectorul general Gigi Oprişan, distinşii profesori Daia Bilcea, Ion Dincă, Lucian Marica.

Strigarea cataloagelor a făcut să se realizeze o întoarcere în timp, o regăsire a paşilor adolescenţei, identificându-se colegii de bancă, colegii de clasă de odinioară.

Au răspuns «prezent»: ge-neralul de armată Gheorghe Gheorghe, arhitecta Ortansa Negulescu, matematicianul Romulus Palade, doctorii Paul Marinescu şi Doru Niculescu, profesoarele Marta Ciobanu, Elvira Neacşu, Ioana Moroacă, inginerul Lucian Iliescu, primarul municipiului Giurgiu, inginerul Marinel Vasilescu, directorul societăţi de transport giurgiuvean, inginerul silvic Alexandru Macovei, fost primar al oraşului Vatra Dornei, colonelul Nicolae Dănilă, fost comandant al Unităţii de pompieri Craiova, pentru a aminti doar câteva nume. Şi pentru ca să se rea-lizeze o permanentă legătură între colegii promoţiei, colectivul de organizare al reîntâlnirii a trudit la realizarea unui pliant care cuprinde numele colegilor, pe clase, şi numere de telefon la care pot fi contactaţi, o surpriză de proporţii, care a fost făcută, la venire, fiecărui participant, alături de o insignă-eveniment, cu trico-lor, purtată cu mândrie, pe toata durata revederii de către cei prezenţi.

Şi ziua cea mare a reîntâlnirii a continuat cu un concert de muzică susţinut de Orchestra de suflători «Valahia» a Centrului Cultural Local «Ion Vinea», o plimbare, de plăcere, cu vaporul pe Dunăre şi, bine înţeles, nelipsita masă colegială organizată într-un cadru natural deosebit, pădurea Bălănoaia.

Ziua de 20 iunie a fost pentru absolvenţii de acum 45 de ani, o promoţie de aur, în adevăratul sens al cuvântului, un prilej de frumoase aduceri aminte, dar şi un moment de întoarcere în timp, care a dat o mare încărcătură sufletească celor prezenţi, un prilej de a hotărî că asemenea clipe să fie trăite, de acum înainte, anual în prima zi de sâmbătă după terminarea anului şcolar. Un prilej de încărcare sufletească care să amplifice dorinţa de viaţă a unor oameni deosebiţi ajunşi acum la o vârstă deosebit de frumoasă când îşi fac bilanţul unei trăiri intense.

Un maiorescian din promoţia ‘64,

Emil Talianu şi

Cristiana MACARIE

7 COMENTARII

  1. Ion Maiorescu sa ramâna vesnic în inima Giurgiului.
    Bucurati-va de revedere! Noi, cei din ’49, se pare ca nu am mai avut numarul necesar, sa ne adunam de peste mari si tari, la 60 aniversare! Urari sanatate Dlui Prof Ion Mateescu, Dnei Eugenia Marinescu, lui Bilcea Daia, Dr. Puiu Mateescu si celorlalti.

  2. Cu multe scuze daca gresesc cumva , prin amintirile in care ma intorc din ce in ce mai des regasesc cateva care ma intorc cu multi ani in urma-in anii copilariei mele: „Tata Dani”. De la fereastra biroului meu, privind o casa din zona strazii Batistei, gandurile mi-au zburat prin timp si spatiu; am scris un nume si internetul m-a condus la aceasta pagina, unde am avut surpriza sa cunosc numele D-voastra si sa va scriu aceste cateva randuri. Numai bine, dana deris venat

  3. Draga Dana Deris (Venat), de unde mai sti numele de „tata Dani”? Mihai Deris, finul meu, îl numea asa pe tatal meu în anii ’40. Pe Mihai l-am vazut o data (ca medic de salvare(?)în Bucuresti.
    Mare surpriza!! Am mai fost la Giugriu odata, în 2006, la casa familiei Dertis nu mai era nimeni cunoscut.

  4. Buna ziua, dupa aproape 2 ani de la lansarea in eter, prin meandrele internetului, astazi mi s-a deschis aceasta pagina si am gasit acest raspuns, un fel de „scrisoare de la o necunoscuta”(!). Incerc sa raspund cu speranta ca firavul fir al amintirilor isi va gasi un capat. EEu sunt sora lui Mihai Deris, va port numele, al D-voastra si al mamei D-voastra. Lucrez inca si sediul biroului meu se afla langa o casa in care ati poposit cu foarte multi ani in urma. Casa se afla pe strada Nicolae Filipescu si de curand a tot fost renovata asteptandu-si locatarii mai degraba noi decat vechi.Tot intorcandu-ma in timp cu amintirile, am gasit „O invitatie la bal” (de fapt la o nunta!)care mi-a confirmat ca memoria mea este inca buna. Am ramas doar eu si amintirile unui oras pe care nu-l mai recunosc. Fratele meu nu mai este. A mai ramas inca in orasul Giurgiu o casa trista, goala si cu faima numelui Tatalui meu VASILE DERIS. Am ramas eu si amintirile care incep sa se stinga , impreuna cu oamenii care le-au dat viata. Eu sunt Daniela Deris. Multumesc pentru raspuns si imi cer iertare daca aceste randuri vor ramane ca un cantec de leagan al copilariei mele. Numai bine, cu speranta intr-un raspuns, va doresc din suflet.danavenat

  5. Am citit cu multa bucurie acest articol.Si eu sunt promotie 1964,dar dupa clasa a IX-a D,m-am transferat la Liceul Militar din BREAZA.De fiecare data cand vin in Giurgiu pasii ma indreapta catre Liceul Ion Maiorescu.Am fost coleg de clasa cu Lucian Iliescu,Palade Romulus,Tanase Marcel,Pelu Aurelia,Stefanescu Emilia si nu in ultimul rand cu Mioara Ghelmez.Despre Mioara imi aduc aminte ca a urmat o facultate de chimie la Iasi,un timp am corespondat,cand eram la Breaza si dupa aceea la Scoala de Aviatie de la Buzau.De atunci nu mai stiu nimic despre ea,cariera militara pentru care am optat mi-a purtat pasii prin diferite unitati de aviatie ,uitate de lume,din inima Baraganului.Si eu ma intalnesc cu colegii de liceu milutar,in 2014 vom avea intalnire de…50 de ani…

  6. Cu un efort de memorie,mi-am reamintit o parte dintre profesorii pe care i-am avut in clasa a VIII-a A si clasa a IX-a D,la liceul „Ion Maiorescu”,in perioada 1960-1962:
    Matematica-dra Leibovici Suzi si dl.Jelescu;
    Fizica-dl.Savin Popescu si dl.Jelescu;
    Chimie-dna.Radu Ileana;
    Romana-Dna.Gabor si Dl.Demetrescu;
    Istorie-dl.Miclescu;
    Lb.Franceza-dra.Meri Brates;
    Lb.Latina-Dl.Enea(?);
    Muzica-dl.Victor Carpis;
    Ed.Fixica-Dl.Angelescu(?)…
    Tuturor-omagiu si recunostinta!
    De curand am aflat ca o strada din Giurgiu poarta numele poetului PETRE GHELMEZ.De asemenea si Scoala nr.58 din Bucuresti are numele poetului giurgiuvean.
    M-am intrebat daca intre poetul Petre GHELMEZ si fosta colega de liceu Mioara GHELMEZ este o legatura de rudenie sau o simpla potrivire de nume?As fi forte bucuros daca mi-ar spune cineva…
    Nu stiu daca vreun coleg
    va citi acest comentariu,dar eu sunt bucuros ca l-am scris,prilej de intorcere in timp la anii adolescentei.
    Anton Gheorghe,comandor de aviatie in rezerva

  7. Revin cu un ultim comentariu,fiindca in cel anterior am comis o eroare si anume ,la Fizica ,

    in clasa a IX-a D,l-am avut profesor pe dl.Dumitru Manda.
    Cu dl.profesor am fost odata la Olimpiada de Fizica, la Bucuresti,unde am obtinut si o diploma,scapand astfel de „amenintarea” venerabilului profesor Popescu Savin,care imi spusese ca „daca ma intorc de la Bucuresti cu mana goala,ma agata de turnul din centru”.
    De aceasta intamplare imi aduc aminte cu drag de cate ori trec pe langa batranul turn,dar ma uit cu tristete un jur si vad ca „Farfuria” a disparut,a fost „sparta’,si din ea n-a mai ramas decat un singur „ciob” si anume arcul de cerc cuprins intre hotelul „VICTORIA” si cladirea „METEOR”.
    Exista un site cu titlul „GIURGIU VAZUT PRIN OCHIUL CARE VREA SA VADA…”,ce prezinta o fascinanta istorie in imagini a Giurgiului,incepand cu anul 1830,unde un loc aparte il are istoria turnului(„Daca turnul ar putea vorbi…”),dar si o istorie a Liceului „ION MAIORESCU”,de la inceputuri(1869) pana astazi.

    Multumesc JGR-Jurnal Giurgiuvean ,pentru ca mi-ati oferit posibilitatea sa-mi exprim si eu cateva ganduri de apreciere fata de liceul unde am invatat si care a implinit 143 de ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here