139292Aşa cum vă informam într-un articol anterior, noul cod etic din învăţământ, aflat în această perioadă în dezbatere publică, prevede o serie de norme care, fără doar şi poate, limitează autoritatea profesorilor, iar elevilor, automat, le este oferită  mai multă libertate.

Dorind să aflăm cum vor ”face faţă” noilor prevederi cadrele didactice din Giurgiu, dar şi cum vor fi combătute situaţiile în care elevii vor manifesta, în mod cert, atitudini lipsite de respect faţă de acestea, ne-am adresat reprezentanţilor Inspectoratului Şcolar Judeţean Giurgiu, dar şi directorilor a două unităţi de învăţământ din municipiu, şi anume Liceul Teoretic ”Tudor Vianu”, respectiv Şcoala Gimnazială Nr. 7.

Iată ce ne-au declarat  despre acest lucru prof. Cristina Anghel, director Liceul Teoretic ”Tudor Vianu”

”Referitor la acceptarea de cadouri  mă întreb, oare ce ar gândi şi cum s-ar simţi un elev care, de ziua lui, oferă bomboane colegilor şi profesorului, dar acesta din urmă se scuză că nu poate servi bomboana, deoarece ar încălca codul etic. Concluzia: când se ajunge la reglementarea primirii/ oferirii de cadouri, înseamnă că nu mai există nicio şansă de a lupta cu fenomenul corupţiei. În privinţa cazurile de plagiat se enunţă faptul că profesorul are obligaţia să raporteze! Cum poate cineva să oblige pe altcineva în mod efectiv…? Imposibil!

În privinţa meditaţiilor făcute cu proprii elevi, codul propune interzicerea celor făcute prin constrângere. Cum se va constata aşa ceva? Prin flagrant? Interzicerea acestor meditaţii este, după părerea mea, ceva benefic. S-ar evita conflictul de interese în cazul profesorului, dar va fi greu de dovedit că astfel de meditaţii au loc. Cu siguranţă că va fi o lovitură pentru cei care fac astfel de meditaţii la o scară industrială. Totuşi, în cazul în care sunt doi, trei elevi care vor să se pregătească cu respectivul profesor, ei vor fi privaţi de ajutorul pe care respectivul cadru didactic ar putea să îl ofere.

De ce trebuie reglementată o astfel de situaţie? Oare nu este deja reglementată ? A-i condiţiona pe elevi că nu promovează, dacă nu vin la meditaţie, este o faptă care, dacă e dovedită, are un caracter ilegal. Legislaţia actuală condamnă aşa ceva.

Este oare autoritatea profesorului îngrădită de măsurile discutate mai sus? Cred că problema este pusă greşit. Nu autoritatea ar trebui să ne preocupe, ci lipsa de respect pe care un număr din ce în ce mai mare de elevi o manifestă faţă de profesori, iar respectul nu are a face cu autoritatea. Respectul este rezultatul unei educaţii serioase şi presupune nu numai efortul profesorului, dar mai ales efortul părinţilor. Profesorii sunt din ce în ce mai des „victimele” lipsei de respect a elevilor.”

 Am poposit şi la şcoala nr. 7 din Giurgiu unde părerea conducerii a fost destul de relevant: ”În contextul noilor prevederi din Codul etic al profesorului, există pericolul ca profesorul să devină extrem de temător şi vulnerabil în a-şi exercita atribuţiile. Îşi poate cenzura excesiv iniţiativele şi comportamentul, neştiind dacă nu cumva este pasibil de sancţiuni sau consecinţe neplăcute. În sălile de clasă şi cancelarii se poate instaura o atmosferă rigidă şi rece, în care elevii vor prelua controlul din punct de vedere psihologic, ştiindu-se superprotejaţi. Mulţi profesori vor trăi cu sentimentul sabiei deasupra capului

Pe de altă parte, nu trebuie apăraţi colegii profesori care nu respectă sufletul şi nevoia copilului de a fi respectat şi îndrumat pentru a deveni un om deplin, care nu sunt modele de integritate şi de profesionalism. Profesorii adevăraţi, cu vocaţie şi bine pregătiţi profesional, au făcut faţă multor încercări ale istoriei şi se vor adapta şi acestor regementări, în interesul şcolii româneşti.

În sistemul modern de educaţie şi al valorilor lumii capitaliste mondializate, există riscul de a lucra cu zeci, sute sau mii de ”Goe” şi ”Guliţă”, dar libertatea este o valoare supremă şi trebuie educată şi dezvoltată în sufletele copiilor, în spiritul respectulului de sine şi al celuilalt. Copilul trebuie să ştie că are drepturi, drepturi, dar şi obligaţii. Din experienţa personală, am convingerea că atunci când insistăm să oferim respect copiilor, încet, încet suntem răsplătiţi cu respectul lor.

În acelaşi timp, un cod etic exigent cu profesorii trebuie să conducă la realizarea unor Regulamente de ordine interioară foarte exigente cu abaterile disciplinare ale elevilor, pentru a se respecta aceeaşi unitate de măsură.

Trebuie să fim mai drastici cu scăderea notei la purtare când este vorba de abateri grave, precum violenţa. Fără sprijinul familiei nu putem reuşi în demersurile noastre instructive şi educative. Împreună vom câştiga sau împreună vom pierde!”  ne-a precizat  prof. Mircea Gemescu, directorul şcolii.

”Acest document se află la ora actuală în dezbatere publică şi, cu siguranţă, forma sa finală va suferi unele modificări. Din momentul în care noul cod etic din învăţământ va deveni oficial, el va trebui respectat, fără discuţie, de către cei cărora li se adresează.” – ne-a spus, la rândul ei, prof. Georgeta Stănescu, purtător de cuvânt al I.Ş.J. Giurgiu

Rămâne de văzut acum care va fi forma finală a noului cod etic din sistemul de învăţământ, important  fiind în cele din urmă,  să existe un echilibru între drepturile şi obligaţiile elevilor şi cele ale profesorilor, astfel încât actul de învăţământ să fie unul productive, fără ca  niciuna dintre părţi să nu aibă de suferit.

(Teodora Nicolau)

3 COMENTARII

  1. Respectul nu mai e ce era o data din pacate .. pe vremea noastra se invata si se invata bine plus ca exista o oarecare frica de profesor , profesorul din ziua de azi nu mai are autoritatea de alta data , nu pot sa strige pe elevi pentru ca sunt filmati sau sa faca alte lucruri . trist .. din pacate trist ..

  2. Mai sa fie! Ce se mai intoarce roata! Imi amintesc de aroganta si basinile pe care le aveau profesorii pe ei cand eram eu elev. Nici cu prajina nu le ajungeai la nas, asa de plini de basini erau. Nu toti, dar majoritatea se credeau un fel de dumnezei pe pamant. Ne jicneau pe noi elevii, ne bateau, se razbunau pe noi pentru frustrarile lor personale si nu puteam sa le facem nimic. Speram doar sa crestem si sa le spargem muianul intr-o zi. Am reusit performanta sa-mi depasesc ura fata de acesti nefericiti care m-au chinuit in copilarie si nu i-am scos nici unuia dintii. Nu regret pentru asta. Ceea ce regret este ca cei mai multi copii din ziua de astazi trec prin acelasi cosmar numit „scoala” prin care am trecut si eu. Regret doar ca nu s-a schimbat nimic. Invatatura multa si proasta din care nu inveti nimic, cotizatii cat mai multe, aceeasi nesimtire, aroganta si basini, iar la sfarsit pasesti in viata frustrat si total nepregatit.

  3. Liviu , daca tu crezi ca folosind violenta treci peste etapele copilariei tin sa iti spun ca te inseli , asa erau vremurile pe atunci , exista respect in perioada aia ! acum nu mai exista nimic !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here