Reporter: Domnule primar dorim să abordăm de data aceasta o altă latură a activităţii omului Cătălin Corbea, mai puţin cunoscută de unii. Ştim că societatea comercială Prest Agro situată în comuna Prundu, este una dintre cele mai cunoscute unităţi agricole din judeţ. O primă întrebare ar fi dacă societatea aparţine sau nu familiei Corbea…

Cătălin Corbea: Da! Firma este o afacere de familie, este proprietatea familiei Corbea; Nu ştiu cât de reprezentativă este în judeţ, dar cred că este o societate agricolă unde se face  agricultură de performanţă. Este o societate care a realizat profit, an de an.

Rep: Abia s-a încheiat campania de toamnă; sunteţi mulţumit de recolta pe care aţi obţinut-o?

C.C: Într-adevăr, aproape s-a încheiat campania de toamnă în ceea ce priveşte recoltatul, în schimb campania de însămânţat este – după cum vedeţi – în plină desfăşurar;  chiar suntem în perioada optimă de semănat pentru grâu. În ceea ce priveşte rezultatele obţinute, urmare a recoltatului de toamnă, cred că toţi agricultorii din zonă sunt foarte mulţumiţi, dar în acelaşi timp, cred că sunt complet nemulţumiţi de profiturile şi realizările financiare pe care le au în acest an agricol. Spun aceasta deoarece deşi producţiile realizate s-au situat cu mult peste media ultimilor ani, profiturile sunt însă absolut dezastruoase, comparativ cu preţurile de anul trecut ,care sunt la nivelul de sub 50%. Acum trei ani  în urmă porumbul, de exemplu, s-a vândut cu 10.000 – 11.000 lei, vechi, pe kilogram, iar anul acesta preţul este de chiar sub 5.000 lei/kg! Faceţi şi dumneavoastră un calcul să vedeţi că degeaba reuşim noi agricultorii să realizăm producţii mari dacă nu reuşim să le valorificăm la un preţ corect.

Rep: Pentru zona Prundu care credeţi dumneavoastră că ar fi cultura care v-ar putea aduce un profit substanţial ?

C.C: În zona aceasta de câmpie, pentru că ne aflăm în câmpia Burnazului, la doi Kilometri distanţă de Lunca Dunării, culturile pe care le găsim cu preponderenţă sunt culturile de cereale, adică de grâu, orz, porumb, floarea soarelui şi soia. Profitabilitatea unui hectar cultivat cu porumb, orz sau soia nu poate fi cunoscută anul acesta pentru anul viitor.  Totul în agricultură are o doză de risc, pentru că nu poţi şti dinainte care este cultura care va avea condiţiile în anul următor să faci o producţie mai mare şi de asemenea nu poţi să şti care este cultura care va avea un preţ bun. Ceea ce pot să vă spun este că după părerea mea cultura care are o aplicabilitate foarte bună pe solurile din câmpia Burnazului este cultura de grâu care în ultimii ani a dat recolte, pot spune, record. Iar în Lunca Dunării cultura cea mai bună este cultura porumbului şi chiar cultura de soia.

Rep: Mai devreme aţi afirmat că v-aţi bucurat de recolte foarte bune. Ce implică acest lucru, ca să poţi realiza recolte foarte bune ?

C.C: Ca să poţi avea recolte foarte bune, în primul rând îţi este necesară o tehnologie de ultimă generaţie, utilaje moderne şi performante. Trebuie să însămânţezi cu seminţe de cea mai bună calitate, mai ales acum când au apărut soiuri noi cu o productivitate mult mai mare decât în urmă cu 10 ani. De asemenea nu trebuie făcut rabat la investiţiile în îngrăşăminte, ierbicide şi tratamente.

Rep: În afară de tehnologie cred că o producţie bună este implicit datorată şi unei munci asidue Dumneavoastră, în afară de calitatea de agricultor, aveţi şi o foarte importantă responsabilitate ca primar al comunei Prundu. O comună care în timpul celor două mandate de când sunteţi primar şi-a schimbat total aspectul în devenind aproape un mic orăşel. Cum reuşiţi să aveţi rezultate notabile în ambele domenii de activitate ?

C.C: Ziua are 24 ore.  Programul de la primărie, cel puţin aşa se spune, este de 8 ore, cu toate că nu de puţine ori programul meu ca  primar depăşeşte dublul orelor de program, iar restul orelor, cei drept, cu mai puţine ore de somn, mai am timp şi de altceva. Agricultura pe care o facem în societăţile agricole aparţinând familiei, vă spuneam că sunt de performanţă.

Asta pentru că folosim multe utilaje performante şi datorită acestui fapt nu sunt implicaţi foarte mulţi oameni în activitatea propriu zisă de producţie. În plus, oamenii  de bază sunt soţia şi fratele meu care se ocupă de activitatea din timpul zilei… partea de consultare o realizează şi cu mine, pentru că la început societatea agricolă a fost înfiinţată şi condusă de mine. Îmi fac timp şi merg să văd cum se lucrează, cum se recoltează… Cred că este normal să fiu implicat şi în această activitate, pentru că este, aşa cum am mai spus, o afacere de familie.

Rep: Dumneavoastră sunteţi destul de ocupat cu problemele de la primărie care nu sunt tocmai uşoare, chiar unele dintre ele trebuie soluţionate urgent, sunteţi foarte implicat şi în agricultură despre care am aflat de alţi specialişti că necesită o prezenţă activă,  zi lumină.  Cum şi când reuşiţi să mai aveţi timp şi pentru familie?

C.C: Eu cred că cei care declară că nu au timp pentru familie ori sunt ipocriţi ori nu sunt bine organizaţi. Sunt convins că dacă ne organizăm timpul cum trebuie, putem împăca atât familia, care până la urmă este lucrul cel mai important, cât şi problemele cotidiene legate de serviciu, afaceri sau de orice altă natură. Asta nu înseamnă că am atât de mult timp pe cât mi-aş dori să stau cu familia, cât să fiu şi foarte mulţumit… Dar am găsit foarte multă înţelegere la familia mea şi, de comun acord, reuşim să echilibrăm lucrurile ca într-o balanţă, ordonând priorităţile, la un moment dat.

Rep: Am să vă adresez acum o întrebare legată de un lucru care s-ar putea să nu vă placă. Presa locală a scos în evidenţă faptul că dumneavoastră aveţi nişte litigii de rezolvat cu un fost partener de afaceri. Care este situaţia litigiului în acest moment?

C.C: Da, într-adevăr au fost nişte litigii societare, pe două dintre societăţile pe care le avem şi după cum ştiţi până nu demult am fost partener de afaceri cu o altă familie. În acest moment lucrurile s-au tranşat în instanţă. Au fost mediate,  ceea ce însă mi-a consumat foarte mult timp. Dar asta este viaţa, nu este făcută numai din lucruri plăcute , şi cu răbdare şi înţelepciune le depăşim pe toate…

Rep: Activitatea agricolă pe care o desfăşuraţi, cel puţin din ceea ce se vede cu ochiul liber, este o întindere foarte mare de teren. Pe ce suprafaţă de teren desfăşuraţi această activitate agricolă ?

C.C: Societatea noastră lucrează peste 4.000 de hectare de teren care, în mare parte, este luat în arendă şi închiriat. Este o activitate pe care societatea o realizează cu un număr de circa 50 de angajaţi.

Rep: Ştiu că de profesie sunteţi inginer în hidro construcţii; de unde această pasiune pentru agricultură?

C.C: Pasiunea pentru agricultură cred că o au toţi oamenii care provin de la ţară. Este o pasiune pe care fiecare dintre noi o avem în suflet, ne place să vedem câmpul, ne place să vedem cum cresc plantele şi ne place să strângem recolta…Nimic nu este mai liniştitor decât atunci când ies dimineaţa cu soţia în lanul galben de grâu care se unduieşte la fiecare bătaie de vânt.

Rep: Care este nivelul de implicare al factorilor de resort din agricultură în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor cu care se confruntă agricultorii?

C.C: Să ştiţi că relaţia fermierului cu autorităţile este în ultima perioadă destul de bine fluidizată; relaţia cu Direcţia Agricolă însă şi-a pierdut în ultima perioadă din însemnătate; în schimb  relaţia cu APIA este una care din punctul meu de vedere este destul de fluidă,  atâta timp cât agricultorii îşi fac o declaraţie corectă pe suprafeţe.  Şi relaţia cu APDRP-ul, organismul prin care se derulează fondurile europene pentru agricultură, de asemenea este una foarte bună, şi bine reglementată într-un cadru legislativ. Cred că în ultima perioadă agricultorii au mult mai puţină bătaie de cap cu autorităţile decât în urmă cu 10 ani când lucrurile se mişcau destul de greoi. Acum agricultorii consumă mult mai puţin timp pentru partea aceasta birocratică, ca să-i zic aşa. În acest moment lucrurile sunt  spre bine… Ceea ce intenţionez să vă spun în continuare poate să vă spună orice  alt agricultor din România. Cred că statul ar trebui să intervină şi să se implice într-o formă sau alta pe partea pe care, hai să o numim venit minim pe produs.

Cred că aceasta este principala problemă a agricultorilor: nu-şi pot face un bussines plan, nu-şi pot face un program financiar, neavând un minim garantat pe produs. Şi cred că dacă acest lucru ar fi reglementat la nivel de minister, la nivel guvernamental, sunt convins că s-ar face un mare pas înainte în agricultura din România. Acest lucru funcţionează în foarte multe ţări europene şi probabil din aceste considerente rezultatele de acolo sunt mult mai bune decât rezultatele din România.

Rep: Nu consideraţi că exportul poate fi o soluţie în a vă aduce mai mult profit decât vânzarea produsului dumneavoastră cerealier în circuitul autohton?

C.C: Exportul se poate constitui într-o facilitate pentru fiecare agricultor, numai că el se realizează dacă dispui de cantităţi mari de cereale. După cum bănuiesc că ştiţi şi dumneavoastră, pentru un singur transport trebuie să dispui de o cantitate de minim 20.000 de tone, ori sunt foarte puţini agricultori care pot să producă un anumit tip de produs cerealier într-o asemenea cantitate.

Rep: Nu vă puteţi constitui într-o asociaţie ca să puteţi prin cumularea cantităţilor să obţineţi o cantitate de cereale suficient de mare ca să puteţi face export?

C.C: Ba da, dar vreau să vă spun că şi acest bussines, vorbim de comerţ, este o chestiune care trebuie făcută cu profesionalism şi dacă ar fi ceva de reglat în sensul acesta eu transmit pe această cale un mesaj către autorităţi în sensul că statul ar trebui să intervină pe această piaţă concurenţială, a comercianţilor de cereale.

Din păcate în România sunt câţiva comercianţi de cereale, mari, care deţin monopolul, însă majoritatea agricultorilor îi suspectează că între ei există o înţelegere şi vin la un moment dat cu un preţ de dumping pe piaţă şi de asemenea cred că dacă autorităţile ar interveni şi s-ar stabili nişte reguli întărite de lege, agricultorii din România ar avea de câştigat. Este important pentru România ca noi agricultorii mici şi mari, să reuşim să realizăm un profit bun, an de an, să avem o activitate benefică, să nu mai fim nevoiţi să stăm cu mâna întinsă la stat pentru diversele subvenţii, pentru că un agricultor care face profit nu mai trebuie ajutat… şi ca să continuăm raţionamentul, banii pe care guvernul îi dirijează acum în agricultură pentru subvenţii pot fi folosiţi mult mai bine în alte direcţii cum ar fi învăţământul, sănătatea, cercetarea şi altele …

(Continuarea interviului vi-l vom prezenta în ediţia viitoare a publicaţiei noastre).

I.C.MANDU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here