11350525_849655438487194_5161250373704192140_nAntonelli Callisto Colin, tânărul refugiat de doar 24 de ani,  frapează pe orice giurgiuvean care l-ar întâlni pe stradă. Ziua el poartă  blugi şi tenişi, iar noaptea încalţă pantofi cu toc. Callisto, aşa cum îi spun toţi apropiaţii, este originar din Ucraina. De circa doi ani, se află în România, iar de pe 12 ianuarie 2016, este cazat la Centrul Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Giurgiu.

A plecat din ţara sa de origine, Ucraina, pe când avea 20 de ani, după cum ne mărturisea.  Acolo, la el acasă , spune el, nu şi-a găsit un loc într-o societate mult prea închistată în tradiţionalism, dar şi din cauza a tot felul de presiuni venite din partea naţionaliştilor, care nu i-au putut ierta faptul că pasiunea sa, cântatul, şi-o manifesta în special în limba engleză sau în limba română, nu şi în rusă.

„Mi-au motivat că trebuie să cânt numai în ucraineană, dar eu cânt în mai multe limbi. Pe de altă parte… sunt membru al comunităţii LGBT (n.r. – homosexuali, transsexuali şi lesbiene), lucru de neacceptat în societatea ucraineană). Eu le-am explicat că sunt pe jumătate român (n.r.- mama provine din Republica Moldova, iar tatăl este cetăţean ucrainean, de naţionalitate italiană), iar ei mi-au spus: „Dacă eşti român, du-te în România!”, povesteşte Callisto.

Zis şi făcut!..Prima cerere de azil a făcut-o în 23 februarie 2015, la Chişinău, dar i-a fost respinsă, deoarece avea dreptul la cetăţenie moldovenească, datorită faptului că mama sa era moldoveancă. În luna mai a aceluiaşi an, a aflat despre castingul pentru emisiunea „X-Factor”, la Chişinău. S-a dus să vadă despre ce este vorba, iar cei din comisia de înscriere l-au convins să nu mai amâne încă un an, şi să intre în preselecţii. S-a prezentat cu două melodii (una aparţinând lui Ariana Grande, şi o melodie românească) şi…a trecut de preselecţii. Aşa a ajuns în România.

„Nu mă consider foarte tare la muzică, dar mie îmi place foarte mult arta. Am început, în 2003, Şcoala de Muzică în Ucraina, dar, fiind mulţi copii la părinţi, eu, cel mai mare, a trebuit, la un moment dat, să renunţ şi să încerc să îmi fac o meserie. În 2010, am dat examen la Drept  Internaţional la Academia de Ştiinţe Juridice din Odessa.  Am luat, dar, din păcate, a trebuit să renunţ şi la acest vis, pentru că părinţii nu îşi puteau permite cei trei mii de euro anual pentru şcolarizare. M-am îndreptat, din nou, către ceea ce iubesc eu cel mai mult: arta. Am făcut o şcoală de modelling, de un an, apoi, în 2013, am dat examen şi am intrat la şcoala de regie. Din păcate, mi s-a închis cariera în acel punct, pentru că la noi a început revoluţia, şi totul s-a distrus”, spune, cu amărăciune în glas, Callisto Antonelli.

Cel mai mult îi este dor, de când e în România, de familia rămasă la Odessa. De altfel, părinţii şi fraţii lui îi sunt cei mai mari fani, chiar şi în lupta pe care el o duce acum pentru recunoaştera drepturilor membrilor comunităţii LGBT. Tot părinţii au înţeles primii situaţia lui Callisto după ce, prin 1999, tatăl lui l-a surprins jucându-se cu păpuşi, şi nu cu maşinuţe, aşa cum ar fi procedat orice băiat normal. Au acceptat situaţia, şi nu l-au condamnat nicio clipă.

La rândul lui, tatăl lui Callisto a fost dizident, lucru care i-a afectat, întru câtva, viaţa şi tânărului ucrainean. „Am fost nevoiţi să ne tot mutăm…am învăţat în 26 de şcoli, în Ucraina. Dar norocul meu este că mă adaptez foarte repede, şi relaţionez bine cu oamenii din jurul meu”, mai spune Callisto.

„Partenerul” lui este un tânăr din Bangladesh, cel pe care el îl numeşte „soţ”, dar acesta se află acum într-un centru din Arad. Callisto îl vizitează din când în când, pentru că îl consideră pe acesta „sufletul lui pereche”.

În 2011, a renunţat la religia creştină, din aceleaşi motive pentru care a şi părăsit ţara lui natală: nu se regăsea, ca membru LGBT, în doctrina acesteia, nu se simţea acceptat de cei din jurul lui, din contră, era respins. Atunci, în 2011, viaţa lui a luat o altă turnură: s-a alăturat cultului islamic, devenind musulman sunit. Cel care l-a „iniţiat” în islamism a fost un cecen pe care l-a cunoscut la o moschee din Odessa, Zelimkhan Batalov. „Am ales islamismul din trei motive: am fost acceptat aşa cum eram, le-am plăcut cultura şi e un instrument care să mă ajute pe mine în idealul meu”, a mai afirmat Callisto. Nu se consideră un radical musulman, de altfel, nici nu îi plac ideile radicale. La rugăciuni merge cam la o lună, două, ne spune Callisto, zâmbind cu un pic de jenă.

Din punct de vedere al orientării politice, Callisto se consideră monarhist, şi recunoaşte că este un mare admirator al Regelui Mihai I. „Eu, personal, consider că monarhia constituţională – cum este în ţările vestice – ar fi cea mai indicată şi pentru România, pentru că am avea continuitate, nu ar veni, la patru ani, câte cineva care să aibă alte şi alte idei”, spune tânărul imigrant.

Planurile lui sunt legate de o familie. Pe de-o parte cea din Odessa, şi o alta, aceea alături de partenerul  său. Visează să îşi poată permite o operaţie de schimbare de sex, astfel încât să poată deveni în sfârşit, „femeie” în totalitate. Asta pentru a   nu mai avea parte de discuţii şi reacţii adverse din partea celorlalţi. La fel de mult Callisto  visează să se înscrie la cursuri de muzică. Îi place să cânte. După „X Factor” a urmat  una din ediţiile emisiunii  „Românii au talent”.  Într-o zi, poate, de ce nu, voi participa  la un concurs Eurovision,  se încurajează tânărul Callisto, ce continuă să se lupte cu o lume în care este cu greu acceptat de ceilalţi, o lume pe care încearcă să o convingă că  nu el este vinovat de  faptul  că natura i-a făcut o farsă, plantând trăiri de femeie într-un  trup de bărbat. 

(O.C.)

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here