caricaturaAm încetat de ceva vreme să mai aloc spațiu și timp prețios organizațiilor  de partid surogat, cum este astăzi PNL Giurgiu. Un motiv  suficient cred eu pentru ca atât eu cât și colegii mei de redacție să evităm a  mai călca prin sediul acestuia. Pe de altă  parte ca reacție normală la cenzura pe care liberalii ”vopsiți” au încercat cu ceva timp în urmă  să o impună presei.  Episodul trist , umilitor chiar , trăit zilele trecute, de colegul meu Ion Diaconescu,  în încercarea de a participa la reîntoarcerea fiilor risipitori ( Lucian Iliescu și Marin Anton), și efortul de-a dreptul cretin al ușierilor de partid de a nu permite decât presei obediente accesul în sediul PNL Giurgiu, îmi legitimează încă o dată  decizia luată, aceea  de a nu mai avea de a face cu această formațiune, până când situația cât și mințile unora dintre lideri nu se vor limpezi.

Întorcându-mă la acest gest politic, de readucere a celor doi politicieni într-un partid care până nu demult  i-a hăituit , pur și simplu, nu există decât o singură explicație : disperarea. A cui?, o să mă întrebați.  A liberalilor evident…

După ce l-a dezmembrat din toate încheieturile copreședintele organizației, Dumitru Beianu, s-a trezit (oare?!) în situația disperată de a constata că mai are nițel și rămâne să gestioneze un partid fără oștire. Noroc cu colegul său, Gheorghe Ștefan,   care a sunat din solz de pește și și-a adunat soldații rătăciți pe la umbra fostului PDL, ca să încropească un ”artefacte” liberal , în care doctrina mai poate fi ghicită doar în câteva urme vagi de… cafea.

Și cum partidul trebuia reșapat în grabă s-a găsit  soluția de a-l aduce pe cel mai curtat om al momentului, deputatul Marin Anton, aproape liber de contract la UNPR .  

Scoțând apa cu polonicul dintr-o corabie aproape șvaitzer , liderii liberali giurgiuveni mai speră să ajungă cu ea la mal, indiferent care ar fi el, acceptând ca membru chiar și pe clopotarul de la Ceair. Ce mai contează omul, grămada să fie mare! În acest context resuscitarea unor dinozauri precum Lucian Iliescu, nu mai surprinde pe nimeni. Chiar dacă nu va aduce voturile scontate  din partea unui electorat nostalgic după dictatură, revenirea lui ”Il lider Maximo” , se speră  să creeze măcar surpriză și multă stupoare în tabăra adversarilor.

Oamenii mai vorbesc și de situația bizară ce s-a creat prin (re)venirea celor doi în PNL. Ei spun că de abia așteaptă să vadă cum Dumitru Beianu își va face bezele politice cu Lucian Iliescu după ce ani de-a rândul s-au certat ca la ușa cortului pe televiziunea Diva. Ce crudă răzbunare mai mare pentru giurgiuveni decât  să vadă cum Lucian Iliescu, va primi ordine de la fostul său subaltern, de fapt creația sa politică, Dumitru Beianu. Un fel de poveste răstălmăcită în care bătrânul Gepeto s-ar lăsa mânuit de însăși păpușa sa, Pinochio ! Este inimaginabil pentru noi giurgiuvenii, dar povestea este reală după cum se vede. Alții sunt curioși să știe cum vor decurge întâlnirile de taină dintre Lucian Iliescu și maestrul Dragoș Ujeniuc, după ce ”maestrul” din urmă l-a scos la tablă pe nea Luci  în nenumărate rânduri.  Ce vreți, așa-i în politică :astăzi te scuipi și mâine te pupi!

 La fel de palpitant este constatat  cine va mai candida la funcția de președinte al Consiliului județean Giurgiu din partea PNL Giurgiu, după ce atât Marin Anton cât și Dumitru Beianu au declarat-o până mai ieri ca find marele lor țel… Ce i-ar putea convinge totodată pe giurgiuveni că Lucian Iliescu, Marin Anton  chiar și Gheorge Ștefan sunt animați de acum încolo numai de gânduri bune, sprijinind necondiționat candidatura  lui Beianu Dumitru? Dar mai ales care este miza și ce se va da la schimb?

Nu peste mult timp vom vedea și dacă raționamentul și scenariile liberalilor de la Centru vor reuși să scoată măcar în preziua votului bolnavul ( PNL Giurgiu) din coma politică în care a intrat.

Parcă și îi văd pe liberalii giurgiuveni anunțând imediat după alegeri , propriilor alegători, după modelul ”Mihaela dragostea mea!” : Domnilor, ne putem felicita. Operația ne-a reușit…Din păcate pacientul e mort!

Un film  la finalul căruia deznodământul ar putea veni abia după ce se vor încheia noile alianțe  în care se vor trage multe ”duble” în urma negocierilor și care i-ar putea face pe cetățeni să rostească încă o dată, resemnați: Ce-am votat și ce-a ieșit!

 (Florian Tincu)