Pentru ofiţerul în rezervă, Sandu Nelu Buciu, proaspăt medaliat de Poliţia Română pentru merite deosebite în întreaga sa carieră de poliţist, sărbătorile naţionale au o dublă semnificaţie în familie. În timp ce el este născut la 1 decembrie 1965, tatăl său a văzut lumina zilei chiar de 23 august!
Locurile copilăriei sale se regăsesc undeva în comuna Salcia, în judeţul Teleorman, acolo unde a trăit marele Zaharia Stancu. I-am tras clopotele genialului scriitor …chiar la propriu. Eram pe atunci un puştan ce abia trecuse clasa a doua – ne spune cu oarece umbră de nostalgie în priviri, interlocutorul nostru.
În Giurgiu, Nelu Buciu a ajuns după ce a absolvit Academia de Poliţie, pe 24 decembrie 1990. Sârguincios şi băiat cuminte, bine educat de familie, Nelu Buciu a reuşit repede să se impună în cadrul colectivului. Am lucrat până în 2005 la Cercetări Penale unde am învăţat să îi citesc şi să îi cunosc pe oameni să îmi dau seama când mint şi când sunt sinceri – ne spunea Sandu Nelu Buciu.
Lucrul acesta, crede el, ar trebui să facă parte din apanajul meseriei. Din 2005 devine adjunct în cadrul Poliţiei Municipale Giurgiu, unde îl are ca partener şi prieten pe Adrian Răcaru, şeful Poliţiei, cu care a împărţit momente mai bune şi mai puţin bune din activitatea de poliţist. Din 2016 şi până anul trecut, când a fost pensionat, Nelu Buciu a fost adjunctul şefului Inspectoratului judeţean de Poliţie Giurgiu.
Căsătorit, fostului poliţist de carieră îi place mai ales să vorbească despre băiat şi soţie şi mai puţin despre el. Fiul rămâne mândria familiei Buciu…Absolvent al Universităţii Bucureşti, la Limbi străine, şef de promoţie, în prezent tânărul predă franceză şi germană la Universitatea Naţională de Apărare, celor ce pleacă în teatrele de operaţiuni internaţionale, în zone de conflict din întreaga lume. Altfel spus, tânărul profesor predă eroilor neamului…Şi cuvintele acestea nu sunt deloc prea mari dacă ne gândim la ceea ce fac aceşti tineri atunci când ajung în teritorii cuprinse de război.
Băiatul este în prezent şi doctorand la Relaţii Internaţionale – prof. Ioan Paşcu. Este mai tot timpul invitat la diferite ambasade, extrem de apreciat pentru profesionalismul şi seriozitatea sa de către toţi şefii instituţiilor şi de diverse personalităţi din lumea întreagă cu care a intrat în contact – ne mai spunea Nelu Buciu, cu vizibilă satisfacţie în priviri. Simţind că gesturile îi sunt urmărite, adaugă:
Rezultatele mele le datorez în primul rând familiei…soţiei în special. Ştiţi butada aia cu „în spatele unui bărbat realizat se află o femeie puternică”. În cazul meu este adevărat… Anul trecut am sărbătorit căsătoria de argint…25 de ani de căsătorie…Spre satisfacţia soţiei mele, am acum suficient timp să o plimb. În toţi anii de până acum ea a fost prima neglijată…Stresul profesiei mele l-am împărţit practic cu ea. Deseori era nevoită să suporte plecările mele la orice oră din zi sau din noapte, la vreun caz. Am avut însă norocul să mă bucur de un partener de viaţă temperat , probabil şi prin natura profesiei sale de jurist, care mi-a conferit mult echilibru. Astăzi adeseori o aud spunând fericită că doarme în sfârşit liniştită!
Întrebat ce regretă după toţi aceşti ani dedicaţi carierei de poliţist , Nelu Buciu ne-a răspuns fără ezitare: Regret că am ieşit prea repede la pensie. Mai aveam încă multe de arătat şi destule probabil de aflat…Mi-a plăcut de mic să fiu poliţist, urmând exemplul unui prieten din copilărie. Dacă ar fi să o iau de la capăt, tot poliţist aş deveni. Am avut de Ziua Poliţiei o întâlnire cu pensionarii din MAI de pe plan local şi m-au năpădit amintirile. Cred că ar fi nevoie de o formă de voluntariat la nivel naţional din partea pensionarilor MAI, în cadrul căruia am putea fi cooptaţi oricând pentru a sprijini activitatea Ministerului de Interne. Cu experienţa pe care o avem şi pe fondul crizei de cadre din Poliţie încă am putea fi utili, nu credeţi? În lipsa unei astfel de activităţi mă consolez mergând din când în când la ţară, la socrii mei, la Putineiu unde mă ocup cu plăcere de grădina de legume şi de livada de pomi fructiferi…La cei 52 de ani pe care îi am, eu încă mă simt util. E nevoie de atâtea în Administraţia locală, de exemplu…
Sandu Nelu Buciu, fidel instituţiei pe care a slujit-o atâtea decenii, ne mai spunea că în toată cariera sa a încercat să simplifice situaţiile ce i s-au ivit, pentru ca oamenii ce depindeau de el să fie mulţumiţi şi să-şi aducă aminte cu satisfacţie de persoana sa. A fost adeptul principiului colegialităţii, al legăturii de prietenie cu semenii, al cumunicării amiabile cu subalternii. Pentru mine cei pe care i-am condus nu erau subalterni, ci colegi şi prieteni. Am făcut o echipă foarte bună cu Adrian Răcaru. Giurgiuvenii, din câte am cunoştinţă, au fost mulţumiţi de prestaţia noastră.
Au fost mai multe momente grele în cariera mea. Vă daţi seama că am lucrat pe cercetări penale. Dar nu am fost genul de anchetator care să-şi dorească să lezeze interesele celui învinuit. Ţineam permanent legătura cu procurorul de caz. La început mă întrebaţi dacă regret ceva…Da, regret perioada când funcţiona sistemul cu sectorişti. Aceştia cunoşteau foarte bine zona în care acţionau, îi cunoşteau pe oamenii din comunitate şi cazurile se rezolvau rapid. Probabil de aceea nu exista nici o aşa infracţionalitate ca astăzi. Am fost atent însă în activitatea mea şi la cel ce se afla în faţa mea. Nu poţi să dai o amendă unuia care nu are nici după ce bea apă…!
Pasionat, o perioadă, după vânătoare, după ce a găsit prin casa de la ţară o cartuşieră veche a socrului său, s-a resemnat în cele din urmă relaxându-se la pescuit şi cu mersul pe bicicletă.
Pentru rezultatele obţinute în întreaga sa carieră, rezultate răsplătite, recent, la nivelul cel mai înalt din partea Poliţiei Române, pentru caracterul său deosebit şi familia frumoasă pe care o are, cotidianul nostru îi conferă d-lui Sandu Nelu Buciu titlul de OMUL Săptămânii.

(Florian Tincu)

 

Pentru ofiţerul  în rezervă, Sandu Nelu Buciu, proaspăt medaliat de Poliţia Română pentru merite deosebite în întreaga sa carieră de poliţist, sărbătorile naţionale  au o dublă semnificaţie în familie. În timp ce el este născut la 1 decembrie 1965, tatăl său a văzut lumina zilei chiar de 23 august!

Locurile copilăriei sale se regăsesc undeva în comuna Salcia, în judeţul Teleorman, acolo unde a trăit marele Zaharia Stancu. I-am tras clopotele genialului scriitor …chiar la propriu. Eram pe atunci un puştan ce abia trecuse clasa a doua – ne spune cu oarece umbră de nostalgie în priviri, interlocutorul nostru.

În Giurgiu, Nelu Buciu a ajuns după ce a  absolvit Academia de Poliţie, pe 24 decembrie 1990. Sârguincios şi băiat cuminte, bine educat de familie, Nelu  Buciu a reuşit repede să se impună în cadrul colectivului. Am lucrat până în 2005 la Cercetări Penale unde am învăţat să îi citesc şi să îi cunosc pe oameni să îmi dau seama când mint şi când sunt sinceri – ne spunea Sandu Nelu Buciu.

Lucrul acesta, crede el, ar trebui să facă parte din apanajul meseriei. Din 2005 devine adjunct în cadrul Poliţiei Municipale Giurgiu, unde îl are ca partener şi prieten pe Adrian Răcaru, şeful Poliţiei, cu care a împărţit momente mai bune şi mai puţin bune din activitatea de poliţist. Din 2016 şi până anul trecut,  când a fost pensionat, Nelu Buciu a fost adjunctul şefului Inspectoratului judeţean de Poliţie Giurgiu.

Căsătorit, fostului poliţist de carieră îi place mai ales să vorbească despre băiat şi soţie şi mai puţin despre el. Fiul rămâne mândria familiei Buciu…Absolvent al Universităţii Bucureşti, la Limbi străine, şef de promoţie, în prezent tânărul predă franceză şi germană la Universitatea Naţională de Apărare, celor ce pleacă în teatrele de operaţiuni internaţionale, în zone de conflict din întreaga lume. Altfel spus, tânărul profesor predă eroilor neamului…Şi cuvintele acestea nu sunt deloc prea mari  dacă ne gândim la ceea ce fac aceşti tineri atunci când ajung în  teritorii cuprinse de război.

Băiatul este în prezent şi doctorand la Relaţii Internaţionale – prof. Ioan Paşcu. Este mai tot timpul invitat la diferite ambasade, extrem de apreciat pentru profesionalismul şi seriozitatea sa de către toţi şefii instituţiilor şi de diverse personalităţi din lumea întreagă cu care a intrat în contact  – ne mai spunea Nelu Buciu, cu vizibilă satisfacţie în priviri. Simţind că gesturile îi sunt urmărite, adaugă:

Rezultatele mele le datorez în primul rând familiei…soţiei în special. Ştiţi butada aia cu „în spatele unui bărbat realizat se află o femeie puternică”. În cazul meu este adevărat…  Anul trecut am sărbătorit căsătoria de argint…25 de ani de căsătorie…Spre satisfacţia soţiei mele, am acum suficient timp să o plimb. În toţi anii de până acum ea a fost prima neglijată…Stresul profesiei mele l-am împărţit practic cu ea. Deseori era nevoită să suporte plecările mele la orice oră din zi sau din noapte,  la vreun caz. Am avut însă norocul să  mă bucur de un partener de viaţă temperat , probabil şi prin natura profesiei sale de jurist, care mi-a  conferit mult echilibru. Astăzi adeseori o aud spunând fericită că doarme în sfârşit liniştită!

Întrebat ce regretă după toţi aceşti ani dedicaţi carierei de poliţist , Nelu Buciu ne-a răspuns fără ezitare: Regret că am ieşit prea repede la pensie. Mai aveam încă multe de arătat şi destule probabil de aflat…Mi-a plăcut de mic să fiu poliţist, urmând exemplul unui prieten din copilărie. Dacă ar fi să o iau de la capăt, tot poliţist aş deveni. Am avut de Ziua Poliţiei o întâlnire cu pensionarii din MAI de pe plan local şi m-au năpădit amintirile. Cred că ar fi nevoie de o formă de  voluntariat la nivel naţional din partea pensionarilor MAI,  în cadrul căruia am putea fi cooptaţi oricând pentru a sprijini activitatea Ministerului de Interne. Cu experienţa pe care o avem  şi pe fondul crizei de cadre din Poliţie încă am putea fi utili, nu credeţi? În lipsa unei astfel de activităţi mă consolez mergând din când în când la ţară, la socrii mei, la Putineiu unde mă ocup cu plăcere de grădina de legume şi de livada de pomi fructiferi…La cei 52 de ani pe care îi am,  eu încă mă simt util.  E nevoie de atâtea în Administraţia locală, de exemplu…

Sandu Nelu Buciu,  fidel instituţiei pe care a slujit-o atâtea decenii, ne mai spunea că în toată cariera sa a încercat să simplifice situaţiile ce i s-au ivit, pentru ca oamenii ce depindeau de el să fie mulţumiţi şi să-şi aducă aminte cu satisfacţie de persoana sa.  A fost adeptul principiului colegialităţii, al legăturii de prietenie cu semenii, al cumunicării amiabile cu subalternii. Pentru mine cei pe care i-am condus nu erau subalterni, ci colegi şi prieteni. Am făcut o echipă foarte bună cu Adrian Răcaru. Giurgiuvenii, din câte am cunoştinţă, au fost mulţumiţi de prestaţia noastră.

Au fost mai multe momente grele în cariera mea. Vă daţi seama că am lucrat pe cercetări penale. Dar nu am fost genul de anchetator care să-şi dorească să lezeze interesele celui învinuit. Ţineam permanent legătura cu procurorul de caz.  La început mă întrebaţi dacă regret ceva…Da, regret perioada când funcţiona sistemul cu sectorişti. Aceştia cunoşteau foarte bine zona în care acţionau, îi cunoşteau pe oamenii din comunitate  şi cazurile se rezolvau rapid. Probabil de aceea nu exista nici o aşa infracţionalitate ca astăzi. Am fost atent însă în activitatea mea şi la cel ce se afla în faţa mea. Nu poţi să dai o amendă unuia care nu are nici după ce bea apă…!

Pasionat, o perioadă, după vânătoare, după ce a găsit prin casa de la ţară o cartuşieră veche a socrului său, s-a resemnat în cele din urmă relaxându-se la pescuit şi cu mersul pe bicicletă.

Pentru rezultatele obţinute în întreaga sa carieră, rezultate răsplătite,  recent,  la nivelul cel mai înalt din partea Poliţiei Române, pentru caracterul său deosebit şi familia frumoasă pe care o are, cotidianul nostru îi conferă d-lui Sandu Nelu Buciu titlul de OMUL Săptămânii.

 

(Florian Tincu)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here