Născută într-o vreme în care tinerii încă mai citeau cărți, și puneau mare preț pe respectul de sine și a celor din jurul lor, Viorica Bănescu, actualul director al DAS Giurgiu, a terminat Facultatea Finanțe-Contabilitate în anul 1987  (ASE București). O instituție la care examenul de admitere avea o concurență aprigă de câte 12 candidați pe un loc! Cum a ajuns pe funcția în care se află astăzi? Așa cum se întâmplă de obicei în viață, printr-un concurs fericit de împrejurări… ne spunea Viorica Bănescu.  După ce societatea comercială la care am lucrat a fost privatizată, vă dați seama că proprietarii au renunțat la salariați, conform unui sistem care se practică și astăzi, iar eu, printr-o conjunctură favorabilă, am aflat că la DAS Giurgiu există un post liber de Director Adjunct. Am participat la concurs și în felul acesta am obținut postul, dar  pentru o perioadă scurtă de timp, căci directorul executiv a plecat ca administrator public în Primăria Giurgiu și astfel, tot prin concurs,  am  ajuns Director Executiv plin.

Curiozitatea ne-a îndemnat să  întrebăm de ce anume calități este nevoie pentru a putea manageria o astfel de instituție în care toată lumea așteaptă ceva de la tine…

Calitatea cea mai importantă pe care trebuie să o posezi când ești într-o astfel de funcție este în primul rând de a pune suflet în tot ceea ce faci, altfel nu ai ce căuta aici. Noi lucrăm cu o categorie specială de oameni defavorizați, marginalizați, cărora căutăm să le rezolvăm, legal, toate problemele  pe care le solicită. În momentul când o astfel de persoană a ajuns aici, nu pleacă sub nicio formă nerezolvat sau fără o promisiunea certă că problema pentru care a venit se va rezolva.

Dialogul ne-a dus iminent la întrebarea care sunt marile satisfacții pe care cariera și respectiv viața i le-a adus directoarei generale.  Sensibil tulburată de întrebarea noastră, Viorica Bănescu ne-a spus: Marile satisfacții pentru mine în această carieră  au fost de fiecare dată atunci când am citit în ochii oamenilor care mi s-au adresat cu o rugăminte, mulțumirea. Și cred că toți ceilalți colegi ai mei, gândesc la fel ca mine. Îmi amintesc de multe momente când au fost salvate vieți omenești prin sprijine financiare acordate de instituția noastră. Uneori destinul a făcut să mă întâlnesc pe stradă cu persoanele respective a căror față radia de fericire. Ce ar fi putut oare să mă facă mai fericită decât astfel de momente?!  

Și dacă tot am vorbit despre satisfacții nu puteam rata să aflăm dacă femeia din fața noastră este roasă în adâncul ființei de vreun mic regret , de vreun reproș că nu și-a împlinit un vis, o dorință…

Dacă îmi reproșez ceva, este faptul că nu am pus bazele unui cămin de bătrâni în curtea DAS… este vorba de anul 2009-2010. Deși studiul de fezabilitate a fost făcut,  existând posibilitatea cofinanțării de 2% din fonduri proprii și 98% din fonduri europene.  Dar din păcate proiectul a fost respins, lucru care m-a  mâhnit extrem de mult.

Implicată emoțional în activitatea instituției pe care o conduce, Viorica Bănescu nu ezită să ne mărturisească faptul că dacă ar fi să o ia de la capăt,  ar opta pentru același lucru.

Tot  în asistență socială aș lucra. Asta pentru că  iubesc oamenii, îmi place prietenia lor…De când eram o copilă îmi doream să  joc rolul de lider pacifist , să caut mereu soluții  pentru problemele lor. Este cred cel mai minunat și mai nobil sentiment, acela de a-i ajuta și a-i face fericiți pe cei din jurul tău.

Și totuși  există viață după orele de serviciu pentru Viorica Bănescu? Cum  se destinde oare, atunci când ajunge acasă , un om a cărui profesie este aceea de a-i face fericiți pe ceilalți?

Vă asigur că în cazul meu există viață după serviciu… Sănătatea mea fiind puțin precară, când ajung acasă de obicei mă ocup de nepoțica mea Maria… mă odihnesc, citesc și de multe ori nu închei ziua fără să  iau legătura cu serviciile sociale din cadrul DAS. Fac asta pentru că nu pot dormi dacă nu știu câte persoane avem în centru, la cantină, la creșă sau dacă între timp s-au întâmplat  lucruri mai deosebite.

Nu am vrut să ne despărțim de oaspetele rubricii noastre  fără să o întrebăm pe cea care are de fiecare dată toată disponibilitatea pentru concetățenii săi, de data aceasta ce și-ar putea dori domnia sa de la acești…

Nu știu ce aș putea solicita eu, concetățenilor mei –ne-a răspuns Viorica Bănescu , cu un soi de nedumerire pe față … Deoarece știu că legile bunului simț spun că mai întâi trebuie să le oferi ceva oamenilor și abia apoi să le ceri…Răspunzând întrebării dumneavoastră aș spune că în mod normal atunci când oamenii au un loc de muncă, dispar și solicitările pentru ajutoare sociale și alocații de susținere a familiei…Eu am certitudinea că atitudinea multora dintre cetățeni  față de muncă și față de societate se va schimba, încet, încet…și că în final acest lucru se va concretiza prin creșterea nivelului de trai. De asemenea aș dori să constat că tot  mai mulți cetățeni sunt educați în spiritul omeniei, credinței și a respectului față de semeni.  Este de datoria noastră, a tuturor , să acționăm și să ajutăm,  fiecare dintre noi,  pentru eliminarea sărăciei extreme, pentru apărarea drepturilor omului și asigurarea demnității umane pentru copiii și bătrânii  neajutorați, căci numai așa vom reuși să ne bucurăm de respect în comunitatea în care trăim.

Întrebată care sunt marile așteptări pentru viitor la nivel profesional, cât și personal, directorul DAS ne-a spus:

Eu mai am câțiva ani până la pensie, dar și așa, la nivel profesional mi-aș dori din tot sufletul ca în Giurgiu să văd un Centru de zi unde copiii nevoiași să poată învăța, mânca și odihni, până la ora la care părinții acestora ies  de la serviciu și un cămin de bătrâni… Pe plan personal îmi doresc să fiu sănătoasă ca  să mă pot ocupa de nepoțica mea. Înainte de încheia acest dialog cu dumneavoastră  aș dori să urez giurgiuvenilor mei multă, multă sănătate, să  nu ducă dorul locurilor de muncă, iar în relația cu instituția pe care eu o conduc , să fie și în anii ce vor veni cel puțin la fel de respectați, sperând ca rezolvându-le problemele cu care se confruntă zi de zi, să le mai mângâiem sufletele greu încercate… O să  mă despart de dumneavoastră citând o maximă  reflecție a lui Marie Curie: „Nu poți spera să construiești o lume mai bună  fără a perfecționa pe fiecare om în parte”.

Pentru toate aceste încercări de a-i scoate pe oameni din necazurile cu care îi încearcă viața, pentru dragostea pe care o poartă necondiționat concetățenilor  săi, ”Jurnal giurgiuvean” îi conferă directorului general al DAS Giurgiu, Viorica Bănescu, titlul de OMUL SĂPTĂMÂNII!

(Florian TINCU)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here